Zurich…”Cetatea banilor” din inima Europei
„Am ales pictura, caci imi era la fel de vitală ca aerul.
Mi s-a parut o fereastra prin care pot sa-mi gasesc scaparea intr-o alta lume”
— Marc Chagall
Intotdeauna o calatorie in Elvetia presupune calm si relaxare intr-un mediu natural absolut sublim, fie ca mergi doar iarna pentru o vacanta la schi fie in plina vara cand verdele smarald al padurilor de brazi se contopeste cu albul zapezii de pe piscurile montane si cu splendidul azuriu al unui cer senin. Si apoi, fara sa vrei, te gandesti ca Elvetia este tara ciocolatei fine, branzeturilor delicioase, ceasurilor scumpe si, mai ales, a banilor si lingourilor ferecate in safe-uri.Iar din acest punct de vedere o vizita la Zurich - cunoscut pentru numarul mare de banci elvetiene - echivaleaza cu o incursiune intr-o adevarata „fortareata financiara”. Putina lume stie insa ca, acest oras –inima finantelor europene - este, totodata, si o „cetate culturala”. Numarul muzeelor, galeriilor de arta si valoarea operelor expuse raportat la numarul locuitorilor il plaseaza pe locul 3 in top dupa New York si Londra. Da, poate fi de mirare pentru orice vizitator locul ocupat de citadela bancara Zurich intr-un clasament al muzeelor detinatoare de opere de arta...
...Era o vara calduroasa si "calatoream pe patru roti” din Germania. de la Geiss - o mica localitate de frontiera - spre Zurich. La Geiss facusem o rezervare pentru doua nopti intr-o casuta tipic germana care, pentru 3 zile, ne-a fost pusa integral la dispozitie
si, pe a carei terasa, ne gaseam linistea seara cand reveneam franti, morti de oboseala, din preumblarile noastre.
Proprietarii casei, Otto si Hildegard, au fost foarte draguti cu noi si ne-au oferit pe langa super conditii si un cosulet de zmeura. Asa ceva mai rar.
„Prima intalnire” din Zurich am avut-o nu cu o banca financiara, cum ne-am fi asteptat, ci cu sediul "Imperiului Ringier”, intrucat traseul de vizita ales de noi a trecut prin fata edificiului celui mai mare grup media elvetian, infiintat in anul 1883. Ei, da! O impresionanta si super moderna cladire pe care nu o uiti usor.
Eram pentru a doua oara la Zurich si, de aceea, am intentionat sa ajungem la Cabaretul Voltaire - celebru in lumea larga ca fiind locul „nasterii” curentului Dada
in anii dinaintea Primului Razboi Mondial. Poetul francez de origine romana Tristan Tzara, nascut la Moinesti in anul 1896, a pus aici, in Zurich, in anul 1916, impreuna cu alti intelectuali, bazele miscarii dadaiste, un curent international literar si artistic nonconformist
care presupunea folosirea lipsita de sens a cuvantului sau alaturarea intamplatoare de culori si linii in pictura.
Aici totul sfida logica, totul era hazard pur, de fapt, pana la urma era un alt fel de protest care tindea spre libertatea absoluta a cuvantului sau artei.
De aceea, eram foarte curiosi sa vedem locul acela devenit cunoscut pentru
manifestarile culturale ale artistilor si unde au fost promovate personalitati ale vremii precum: Wassily Kandisky, Paul Klee, Sophie Tauber, Max Ernst. Dupa ce am traversat cateva strazi comerciale destul de aglomerate, am intrat pe stradute pietruite, cu cladiri vechi
Din nefericire, nimic din ceea ce a ramas aici nu mai aminteste de serile zgomotoase de altadata, cu dans, muzica, poezie: totul a ramas in trecut, invaluit in mister. Exista totusi un pub unde prin aburii unei cafele iti poti imagina freamatul si entuziasmul de altadata al celor care frecventau, candva, locul acesta, seara de seara.
Odata curiozitatea noastra satisfacuta, am hotarat sa vizitam orasul metodic la pas. Tot pe Spiegelgasse, la numarul 17, se afla imobilul in care a locuit Lenin pe la 1917. Se poate vizita si acesta, dar noi, fiind doar pentru o zi in Zurich, aveam alte planuri.
Pe strazile bine intretinute si curate, se remarca imediat eleganta si rafinamentul localnicilor, la fel si amabilitatea acestora de a te ajuta si oferi rapid informatii in trei limbi: germana, franceza si engleza.
Pana la urma, am hotarat sa demaram vizita orasului din Gara Centrala din Zurich, care dateaza cam din anul 1884.
De aici, am plecat pe artera cea mai importanta, Strada Garii sau Bahnhofstrasse, care taie orasul in doua de-a lungul Canalului Limmat. Este strada care se intinde pe circa 1200 metri de la Gara pana hat-departe, pe malul lacului.
Nu se poate sa nu remarci cat este de circulata de tramvaie albastre, foarte silentioase dar si de masini in egala masura, dar fara a te stresa sau agasa.
Totul se desfasoara in liniste, fara claxonari enervante si cuvinte grele schimbate intre conducatorii auto.
Bahnhofstrasse este una dintre cele mai mari si scumpe artere comerciale din lume.
Puteti vedea expuse cu grija in vitrinele celor peste 90 de magazine, amplasate pe ambele parti ale strazii, produsele cu preturi exorbitante ale marilor branduri de haine, parfumuri, ceasuri: Channel, Armani, Louis Vuitton, Patek Philippe, Bulgari etc. Chiar daca nu intra in obiectivul vizitei la Zurich shopping-ul de mare lux, merita sa ajungi aici si sa faci, macar, o plimbare.
Pana la urma vei descoperi, printre marile magazine, si cateva cafenele cochete cu preturi, insa, la fel de piperate! Doar am aruncat un ochi in restaurantul „Cantinetta Antinori”, ce apartine unui brand international care promoveaza specialitatile traditionale din Toscana, pregatite la un standard foarte inalt si asezonate cu vinul din podgoriile Marchesi Antinori.
Acest bulevard se separa, la un moment dat, in doua parti: o parte conduce direct in „inima financiara si comerciala”, adica acolo unde se gasesc sediile bancare sau birourile celor peste 50 de firme mari ce constituie acel „City”, iar cealalta directie merge spre zona de atractie ce constituie adevaratul deliciu al turistilor: orasul vechi, Altstadt, cum mai este cunoscut. In orasul vechi te cufunzi imediat in trecutul medieval: cladirile si strazile pierd din dimensiuni,
culorile sunt vii,
arhitectura nu mai este sobra si „de sticla”, ci una prietenoasa care te invita sa intri tot mai adanc printre constructii.
Atmosfera este calda si primitoare iar cafenelele, mai modeste, sunt deschise in casele vechilor bresle din Zurich, fiind foarte frecventate de turisti. Am intrat intr-un mic local ca sa vedem ce putem manca rapid si am ales o fondue preparata din trei tipuri de casacaval, din care am retinut insa doar numele a doua dintre ele: Emmentaler si cel de Gruyere, topite si amestecate cu fecula de cartofi, usturoi, verdeata si putin vin alb. In fiecare moment in care introduceam acele farame de paine in acest amestec, imi aminteam de ziua aceea frumoasa petrecuta, la fel, chiar la Gruyere si pot sa va asigur ca reteta de la Zurich a fost la fel de gustoasa precum cea servita in locul de bastina al acestui cascaval.
Ne-am tot invartit pe stradutele acelea stramte incat, deodata, am ajuns in cea mai veche zona a orasului, unde am recunoscut imediat, de la distanta, cele doua turnuri gemene si albe ale Catedralei Grossmunster, considerata ca fiind cel mai cunoscut obiectiv turistic din Zurich.
Citisem undeva ca, adesea, numele Fraumunster este tradus si inteles gresit ca Biserica Doamnei Noastre. Nu, numele nu este corect transpus asa, pentru ca, in fapt, Biserica Fraumunster este Biserica Femeilor.
Acest nume face trimitere la intemeierea unei abatii pentru femeile aristocratice din Europa, in anul 853. Ramasitele criptei abatiei inca se pot vedea in subteranul bisericii actuale.
Fraumunster este o biserica simpla, dar ceea ce o face cu adevarat speciala sunt cele 5 vitralii, pictate cu teme biblice de Marc Chagall in 1970.
Trebuie precizat ca orasul se mandreste cu cinci biserici foarte vechi; alaturi de cele doua amintite mai sus, mai sunt inca trei: Augustinerkirche,
Predegern si Biserica Sfantul Petru, St. Peter Kirche.
Langa Fraumunster se afla una dintre cladirile care, desi construita in 1757, pare neatinsa de scurgerea timpului: Casa Breslei din Meisen, Zunfthus zur Meissen, o cladire gri cu trei niveluri.
Pana in 2018, aici a fost expusa valoroasa colectie de portelan si faianta a Muzeului National Elvetian. Cladirea este faimoasa si pentru faptul ca aici au fost gazduite, cu diferite ocazii, personalitati importante precum: Regele Gustav al Suediei, Regina Elisabeta a II-a, Winston Churchill, Jimmy Carter.
Pe malul drept al raului Limmat, turla Bisericii Sfantul Petre - St Peter Kirche - se ridica deasupra tuturor, despicand in forta cerul albastru. Biserica romano-catolica Sfantul Petre este cea mai veche biserica din Elvetia, constructia a fost finalizata in jurul anului 1000. Edificiul religios a trecut, succesiv, prin multe modificari, astfel incat la 1500 a devenit prima biserica religioasa protestanta. Ceasul din turn, cu un diametru de 8,7 metri, a fost instalat abia in anul 1538.
De atunci a devenit si isi mentine titlul de cel mai vechi turn cu ceas bisericesc din Europa. Iesind din aceasta biserica am ajuns la Primaria orasului, Rathaus, un edificiu robust din piatra gri, implantat, parca, in apa.
Aceasta a fost construita intre 1694 -1698, servind ca sediu al guvernului si administratiei pana in 1798. Azi, aici se afla si cele doua camere, Parlamentul cantonal - unicameral - si Parlamentul orasului. In timp ce studiam cu interes edificiul de pe mal, privirile ne-au zburat oprindu-se intr-o o cladire care aducea mai degraba a templu antic, strajuit de coloane.
Si ce sa vezi? Era chiar sediul Politiei din Zurich
a carui arhitectura ni s-a parut insa „ mult prea elaborata” pentru scopul caruia ii era destinata.
Tot in apropierea Primariei, insa privind de pe promenada Limmatquai,
se disting cateva edificii istorice bine conservate. Este vorba despre Casa Breselei Haue,
fostul loc de intalnire al breslei negustorilor si comerciantilor, Zunft zum Kambel, infiintata in 1336. In stil rococo de secol al XVIII–lea, cladirea , considerata a fi cea mai frumoasa din oras, reprezinta un minunat loc pentru organizarea de evenimente diverse in toate cele noua camere puse la dispozitie. In imediata ei vecinatate se afla alte doua case ale breslelor: Haus zum Ruden
si, ceva mai in spate, Zunfthaus zur Zimmerleuten, cu turla ce se profileaza pe fundal.
Ei, da, orasul a fost bogat dintotdeauna, un adevarat centru medieval de afaceri.
Simteam cat de repede se scurge ziua si realizam ca, la un moment dat, trebuia sa ne „despartim” de el pentru ca ne astepta un drum la aeroport unde urma sa completam trupa cu „cel de-al treilea muschetar” al familiei, care urma sa aterizeze seara. A doua zi, in trei, ne continuam drumul impreuna spre Geneva.
De aceea, abia am reusit, in fuga mare, sa intram in Muzeul de Arte Frumoase din Zurich, Kunsthaus, care gazduieste o colectie impresionanata si valoroasa de picturi apartinanad unor pictori precum: Picasso, Matisse, Degas, Kandisky, Chagall, Munch si sa vizitam doar o mica parte din sali. Si, da, merita alocat ceva mai mult timp acestui oras cu atatea comori culturale interesante.
Totusi, in drum, am ajuns si in fata Operei (Zuricher Opernhaus), aflata pe malul lacului Zurich.
Construita in anul 1891, aceasta cladire gazduieste atat concertele de opera cat si de teatru si balet. Mi-ar fi placut sa am sansa sa vad un spectacol intr-o astfel de sala, cu o capacitate de 1100 locuri, considerata ca fiind „cea mai mica din lume”.
Si cand te gandesti ca aici au loc aproape 250 de spectacole internationale cu participarea unor artisti geniali, de mare renume. In 2014 i-a fost acordat, de altfel, titlul de cea mai buna companie de opera a anului la International Opera Award.
Iar de aici...incursiunea noastra a luat sfarsit. Trebuia sa ajungem, cum spuneam, la aeroport...
La revedere, Zurich - oras bogat!Si, cine stie? Poate vom reveni candva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu