Dubai - Pasi pe caldaramul opulentei Orientului…(3)
Dubaiul este, inainte de toate, surprinzator; poti vorbi despre el oricat si in orice fel doresti, il poti descrie intr-o maniera romantica si captivanta sau, dimpotriva, intr-una seaca si sterila prin “vocea” statisticilor facute despre el. Dar oricum ai incerca, nu vei reusi sa surprinzi acel amestec perfect de magie, opulenta si modernitate.
Doar te informezi asupra lui si vei vrea sa il vizitezi. Fiecare cladire este atat de inalta incat pare ca “sfasie” cerul si urca amenintator dincolo de nori, precum intr-un SF; dar, bineinteles ca printre toti acesti zgarie-nori se afla si multe spatii verzi.
Prima vizita, din acea a doua zi de sejur, a fost la cea mai inalta cladire din lume. Ati ghicit: la Burj Khalifa - o bijuterie arhitectonica unica a Orientului.
Aici, din cauza circulatii intense din zona si a lipsei unor informatii suplimentare asupra locului (intrarea in acest Turn se face prin Dubai Mall cu ajutorul catorva lifturi), am ajuns la ora programata, cum se spune, “pe muchie”.
Norocul nostru a fost ca rezervarea facuta din timp, pe o ora stabilita, ne-a facilitat depasirea cozii imense de la intrare. E important sa precizez dintru inceput, ca am cumparat bilete (117 AED a fost pretul unui bilet) ca sa urcam "doar" pana la etajul 125, deoarece daca urcati mai sus - unde restul turnului este alcatuit din zone de serviciu - si priviti in jos, abia puteti zari cate ceva, daca nu sunt nori!
Oare pot eu sa spun mai multe decat ceea ce stie toata lumea despre aceasta monumentala structura ? Doar trebuie s-o vezi!
Cladirea inalta de 829,8 metri domina cu indrazneala peisajul urban al Dubaiului si se spune ca poate fi vazuta de la circa 95 kilometri departare!
Am avut sansa sa urc in Empire State Building din New York si atunci fusesem impresionata, dar aici, am fost pur si simplu uluita: Burj Khalifa - cea mai inalta cladire din lume - este de 2 ori mai inalta decat edificiul american si de 3 ori mai mare decat Turnul Eiffel. Panorama pe care am vazut-o de sus asupra Golfului Persic si a desertului este extraordinara.
Ba mai mult, dintr-un colt, chiar am avut o vedere spre Insula Palmier.
Intr-un final, am coborat incet-incet, tot cu lifturile speciale si imaginandu-mi cum a fost “escaladata” chiar de Tom Cruise in filmul “Misiune imposibila - Protocolul fantoma”. Da, uite ca traisem inca cateva momente speciale in aceasta vacanta pentru ca, intr-adevar, “mana omului construieste fara limite”.
Ne-am indreptat dupa aceea spre Centrul cultural Sheikh Rashid bin Saeed Al Maktoum unde sunt acceptati si non-musulmani - in fapt toti turistii – un loc in care puteam intelege obiceiurile si traditiile din Emiratele Arabe Unite. Cladirea este un exemplu tipic de casa araba si, de indata ce am intrat, am fost invitati sa luam loc in sala in care urma sa purtam discutii si sa servim impreuna masa.
Acest Centru Cultural gazduieste astfel de pranzuri culturale si organizeaza tururi ghidate prin districtul Bastakiya. Eram aici vizitatori din toate tarile si fiecare a adresat mai multe intrebari, unele incomode, gazdei noastre, o tanara araba cu studii facute la Londra. Discutia ne-a antrenat pe toti astfel ca, atunci cand am luat impreuna masa aburinda,
am constatat cat de mult ne sudase acea parte de conversatii, de pareri si impartasire de experiente de viata atat de diverse cateodata, incepute cu mare timiditate si, chiar cu prejudecati. Au urmat multe, multe feluri de mancare arabeasca, mult orez, iar dulciurile absolut delicioase, mai ales acele bilute gen choux-uri scaldate in sirop de curmale, cu care ma familiarizasem deja, numite luqaimat - “cat o muscatura”, cum li se spune, pentru ca sunt mici.
.JPG)
Crocante, dar pufoase in interior, acestea se stropesc cu un gustos concentrat de curmale si iti aluneca pe gat imediat. Daca ai inghitit una, sigur nu te vei opri curand, si nici usor: mai vrei si iar mai vrei…
Partea cea mai surprinzatoare a fost la sfarsitul mesei cand am fost invitati sa luam cu noi ce vrem din ceea ce a ramas pentru ca totul se doneaza: fie participantilor la masa culturala, fie unor centre care pot fi ajutate. Si va asigur ca a ramas suficienta mancare, iar cei patru tineri americani, doi baieti cu doua fete, mai ca au luat totul; cred ca si-au asigurat masa si pentru a doua zi...poate si a treia!
Am explorat mai apoi, fara ghid, zona purtatoare de vestigii in care ne aflam, Bastakiya, iar locurile
ne-au furnizat multe surprize placute
ce amintesc de trecutul vechii asezari de pescari;
dupa care am revenit la Burj Khalifa, intrucat rezervasem o plimbare cu barca in timpul spectacolului magic al Fantanilor din fata turnului.
Nu este obligatoriu sa faceti asa, dar noi am vrut sa vedem jocurile sublime de culori dintr-o ambarcatiune care sa ne poarte printre jeturile de apa. Ca informatie, cumulat, vizita Turnului Burj Khalifa si plimbarea cu barca a costat echivalentul a 100 EUR/persoana. A fost o mini croaziera uluitoare, “colorata” si “stropita cu apa”.
Peste tot era lume, multa lume pe mal, iar noi ne simteam ca niste mici printi plutind inconjurati de jeturile de apa care tasneau, se “contorsionau” in luminile care isi schimbau culoarea asemenea unui cameleon.
Dupa sfarsitul acestui superb spectacol, care mi-a amintit de cel vazut candva la Barcelona, ne-am indreptat spre restaurantul Indochina unde am celebrat un eveniment deosebit. Restaurantul este foarte cautat si ofera specialitati rafinate din bucataria franceza si cea vietnameza.
O seara superba, de vis, cu multa muzica, antren si o atmosfera extraordinara.
In dimineata urmatoare ne-am planificat o vizita la uimitorul Hotel Burj Al Arab.
Dupa ce am intrat, o masinuta simpatica ne-a facut un scurt tur al micii insule artificiale si ne-a condus la intrarea in receptia hotelului unde ni s-a oferit, ceremonios, un pahar cu citronada rece si un fel de truc, o punguta cu apa de trandafiri ca sa ne revigoram fetele.
In spatiul acela generos, din marmura si mozaicuri, te pierzi de-a dreptul, de la inceput. Si ca sa fie si mai spectaculoasa senzatia de opulenta, receptia este decorata de doua acvarii cu o inaltime de 2 etaje, unde inoata fericiti si bine ingrijiti fel si fel de specii de pesti.
Prezentarea acestui hotel de sapte stele - devenit un fel de emblema, simbol al Dubaiului - a fost extraordinar de bine inchegata, ghidul, un hazliu din cale-afara, a stiut sa faca glume, dar si sa ofere exemplificari sau comparatii, precum si sa ne furnizeze o serie de informatii si statistici bine documentate de genul “cel mai – cea mai” ce izvorau din sentimentul de mandrie de localnic al orasului magic Dubai.
Constructia hotelului dupa proiectul arhitectului britanic Tom Wright a fost realizata intre 1994-1995 si este un amestec fericit de stiluri occidentale si orientale, de culori uneori stridente sau neacceptate in alte hoteluri, dar e ceva impresionant. Forma lui este inspirata de ambarcatiunea tipic araba numita dhow.
Chiar de la intrare nu te poti stapani sa nu exclami "wow"!
Este gigantesc, este maret, luxos...mai lipseste vreun adjectiv care sa-i defineasca opulenta?
Am urcat cu lifturile la diverse etaje (are 60) si la final am coborat pe o scara ce amintea de cea vazuta in filmul "Titanic".
Exista 202 apartamente de lux, ultramoderne, dar cele mai deosebite sunt cele regale, cel dedicat "lui" este mai sobru
cu paturi rotitoare
pentru a putea admira panorama de sus.
Iar dormitorul "ei" este mobilat intr-un fel care ii confera o nota de feminitate.
Culorile sunt, peste tot, calde, uneori prea aprinse cu o nota dominanata de roz, salonul fiind maiestuos.
dar si o sala de mese.
Ce poti sa mai spui despre acest hotel? Ca are cel mai inalt heliport? Ca atriumul imens are 180 metri inaltime
si 8.000 metri patrati ai sai sunt acoperiti cu foita de aur de 22 de carate? Sau ca aici se afla cel mai inalt teren de tenis unde au jucat demonstrativ Roger Federer si Andre Agassi?
Sunt atatea panouri interactive si atatea informatii referitoare la constructia lui, materialele folosite, suprafete, tehnici de constructie incat orice curios gaseste raspuns la intrebarile pe care si le pune.
In momentul in care am ajuns la ultimul nivel, dupa ce am vazut si zona unde a concertat David Guetta,
am fost serviti cu o cafea arabica si curmale bune-bune.
Dupa vizita hotelului, trecand prin receptie, am iesit in curtea interioara
cu vedere la apa.
La plecare am fost din nou preluati de aceeasi masinuta simpatica si condusi spre iesire.
Totusi mai aveam de bifat inca un obiectiv care se afla in Dubai Mall: un Acvariu minunat
in care rezervasem o ora de petrecut cu…rechinii!
si, in final, cu ajutorul ingrijitorului am mangaiat pe unul dintre ei, simtind fiori in tot corpul la contactul cu pielea lui rece, dar nu foarte aspra! Senzatiile au fost tari, mai ales cand ciupeau salopeta cauciucata! Momentul a fost memorabil. Vizitatorii mai putini curajosi sau copiii, pe langa vizita intregului Acvariu unde pot fi vazute diverse specii de pesti,
broaste testoase si chiar crocodili uriasi,
se pot plimba cu o barcuta prin interiorul amenajat in acest scop sau hrani simpaticii pinguini.
Si dupa tot acest regal de emotii, am traversat rapid Dubai Mall, fara nici un moment de shopping si am ales dintre cele peste 150 de optiuni un restaurant cochet unde sa mancam alte specialitati gustoase.
Da, Dubai Mall este o “imensitate comerciala”,
aduna peste 1.000 magazine si multe cinematografe, puteti schia sau patina. Totul depinde de timpul avut la dispozitie! (continuare).
Super
RăspundețiȘtergere