Hoinareala prin Madrid si un respiro in Parque del Buen Retiro (ziua a treia)

Hoinareala prin Madrid  si un respiro in Parque del Buen Retiro (ziua a treia)

"Aerul diminetii in Buen Retiro era asa de proaspat, de parca te-ai afla intr-o padure. 

Peste tot era plin de verde, trunchiurile copacilor erau intunecate si distantele erau de necalculat. Lacul nu mai era acolo unde fusese inainte si, cand in sfarsit il vazura 

printre copaci, arata cu totul altfel".

"Gradina Raiului" -Ernest Hemingway

Atmosfera madrilena mi-a devenit cu timpul familiara si ma simt aici ca pestele in apa - comparatia imi face bine gandindu-ma la canicula pe care am intalnit-o in vacantele mele de iulie-august -. Caldura verii nu ma mai doboara, nici distantele lungi pe care trebuie sa le parcurgem pe jos, totul este perfect. Mai ales ca aceasta zi a fost cea mai “aerisita”, de fapt cam mai tot timpul l-am petrecut afara, pe strazi.

Am alternat programul, o zi calma cu una incarcata, asa ca pe aceasta o traiam ca un “respiro”.

In cele trei zile nu am reusit sa vedem chiar tot ce ne propusesem. Nici nu-mi doresc vreodata sa mi se intample acest lucru. Mereu las ceva ce nu am vizitat ca pe un proiect de viitor, ce trebuie bine construit in timp. Altfel, care ar fi motivul pentru care as mai reveni in acelasi loc?

Bun…iata-ne din nou la Puerta de Alcala inconjurata de flori si flancata de Universitatea Carlos al III –lea, una dintre cele sase universitati publice din Madrid ( prezenta in stanga pozei ).

De aici, doar la cativa pasi, se afla Avenida de Mexico care ne-a condus in Parque del Buen Retiro,

cea mai mare oaza de verdeata a orasului, parc care se intinde pe 142 hectare, un adevarat “plaman verde” al Madridului. Vegetatia este deosebita, plantele mari, imense chiar, arborii chiar mai inalti decat cei din Real Jardin Botanico (Gradina botanica Regala are peste 30 000 de soiuri de plante)

situata un pic mai departe. Am gasit in Parque del Buen Retiro  moduri atat de diverse de destindere, intrucat spaniolii s-au gandit si au realizat o paleta larga de activitati atat pentru cei mici cat si pentru cei mari: exista fie cafenele si terase cochete, fie Teatrul de Papusi cu spectacole free, fie tot felul de actori ambulanti, clovni, mimi si cate si mai cate. In centrul parcului se afla El Estanque del Retiro, un lac de mari dimensiuni, cu debarcader si barcute.
Chiar langa lac ne-a intampinat maiestuoasa statuie ecvestra a Regelui Alfonso al XII-lea, un rege mort la doar 28 de ani.

In acest parc imens, care ar necesita aproape o zi pentru a-l vizita, se gasesc doua cladiri interesante unde sunt prezentate expozitii temporare de arta contemporana avangardista: Palacio de Cristal  (1887) al carei arhitect a fost Ricardo Velazquez Bosco si Palacio de Velazquez, edificiu care a fost construit in 1884 (cel din poza de jos).

Palacio de Cristal are aerul si dimensiunile unei imense sere de flori tropicale. In 1964 japonezul Mitsuo Miura i-a schimbat aspectul initial prin proiectul sau ambitios foarte inspirat intitulat “Amintiri imaginate” ("Imagines memories").

Sub cupola de sticla artistul a plasat mai multe coloane ce ne duc cu gandul la antichitate. Apoi, in intreg spatiul, pe plafon si pe podea, a pozitionat un fel de cercuri plate, viu si divers colorate. Conceptul este super futurist si prin el artistul si-a dorit sa creeze si sa exprime o legatura intre imaginatie si memorie, intre natura si obiectele fabricate de om, asa cum ( cel putin ! ) explica o brosura pentru  acest obiectiv turistic.

Mitsuo Miura a vrut si a reusit sa stabileasca aceasta legatura intre activitatea umana, imaginatie si memorie care se ingemaneaza in curgerea inexorabila a timpului. Totul este realizat cu cea mai mare economie de mijloace. O idee simpla, geniala, un spatiu potrivit de meditatie si reflexie asupra conditiei umane.
La iesirea din acest pavilion am coborat pe niste scari, spre lac, unde se rasfatau la soare cateva lebede negre.

Putin mai departe exista chiar si o Gradina de trandafiri, Rosaleda. Si tot in acest parc se afla chiar o statuie numita El Angel Caido, inchinata Satanei. Mie mi-a amintit de “Dracusorul negru” din Lubeck, aflat chiar langa Biserica Marienkirche, tot o statuie cu intruchiparea diavolului, dar de mai mici dimensiuni, sculptata de un artist german local,  Rolf Goerler, in 1999 ( si de care am povestit in relatarea mea despre Lubeck ).

Dupa Parco El Retiro am revenit la Puerta Alcala si am ales Calle Serrano pentru a ajunge la Biblioteca Nacional.

A fost infiintata de catre Regele Filip al V-lea in 1712. In perioada de inceput au fost aduse carti din Franta pentru a completa colectia de lucrari apartinand Libreriei de la Torre del Alta Alcazar. Toti regii care au urmat s-au straduit sa o doteze cu noi si noi volume, iar ulterior s-a dus o politica intensa de achizitii de carti incat azi se poate admira o colectie impresionanta.

Se poate vizita gratuit si chiar merita efortul. Este magnifica si vizita poate dura mai mult de o ora.

Langa Biblioteca Nacional se afla Plaza de Colon, inaugurata in 1893 cu prilejul celebrarii a 400 de ani de la calatoria lui Cristofor Columb in America.

Statuia lui Columb domina piata si mi-a reamintit de cea aflata in Barcelona la capatul bulevardului principal, La Rambla..

Am ocolit piata si ne-am intors pe Paseo de Recoletos, pe langa Palatul Buenavista, traversand din nou cea mai frumoasa piata a Madridului, Plaza de Cibeles,

am facut cateva fotografii si ne-am angajat pe Calle Alcala cu destinatia Plaza de Sol. Din nou la drum pe Paseo del Prado pana la cladirea “Congresso de los Diputatos”si ea incadrand, pe o latura, frumoasa Fuente de Neptuno. 

Si iata-ne gata sa strabatem Bulevardul Gran Via, cea mai frumoasa artera a Madridului,

 zona comerciala cea mai importanta si agreata de iubitorii de shopping.

Este plina de viata si, bineinteles, de magazine elegante, de lux, cinematografe, hoteluri si edificii impresionante. Prima cladire pe care o vedem este Edificio Metropolis, cu un aer frantuzesc clar; normal, fiind proiectata de doi arhitecti francezi, Jules y Raymond  Fèvrier. Cladirea este inalta si domina zona prin turnul circular din ardezie neagra ce are aerul unui dom. Peste cupola domului se afla o statuie cu aripi, Statuia Victoriei.

Statuia care se vede azi nu este cea originala,  aceea a fost mutata ceva mai departe, la numarul 23, pe Calle Alcala.

Pe strada, discutii in toate limbile, agitatie, circulatie intensa, caldura torida dar si banci pe care te poti aseza...mergem mai departe. Ne-a mai atras atentia cladirea Edifficio Telefonico, care poate fi vizitata (parterul doar) pana la ora 14h00, noi am ajuns insa cam la 14h40 si deja era inchis.

Edifficio Telefonico este primul zgarie-nori construit in Europa pentru compania de telecomunicatii spaniola, dupa proiectul unui american, Louis S. Weeks (1929) la care au lucrat nu mai putin de 1000 de muncitori.

Intentionam sa mai vedem o data Plaza del Sol, era ultima zi intreaga pe care aveam s-o petrecem la Madrid. Pana acolo am intrat si in buticuri dupa suveniruri diverse, am incercat uleiul de argan ce mi s-a oferit drept mostra, priveam tinerii veseli ce descopereau magia Madridului. La un moment dat am vazut si Cazinoul din Madrid, unde am facut o scurta pauza pentru o poza.

Cazinoul din Madrid a dobandit propria cladire si s-a mutat aici, pe Calle Alcala, abia in 1910. Este o cladire de culoare deschisa care nu se evidentiaza usor printre cele care o inconjoara, aproape ca as fi ignorat-o, furata fiind de alte edificii impresionante din jur. Pentru constructia cazinoului s-a organizat un concurs international la care au participat arhitecti francezi si spanioli dintre cei mai cunoscuti, iar rezultatul a fost  cladirea de azi, in stil spaniol modernist, care pe langa salile de joc decorate cu tablouri celebre mai are si o biblioteca, sala de sport, sala de biliard si o tereasa. Nu am fost tentati sa patrundem in interior, asa cum am facut la Monte Carlo, si nici nu stiu daca este permis accesul.
Desi am mai ramas inca doua zile la Madrid, programul nostru a cuprins obiective turistice situate in afara orasului. In aceasta ultima zi am mers la intamplare,

sorbind cu o privire lacoma trecatorii, vitrinele dar cu o unda de regret care se furisa in suflet: vacanta madrilena lua sfarsit si nu voiam inca sa accept realitatea. Da, seara la intoarcere din imprejurimi mai puteam fura o imagine nocturna a Madridului, dar din pacate doar atat.  De maine ne asteptau imprejurimile Madridului: El Escorial, Aranjuez, Toledo si Segovia. Pentru Avila va trebui sa revenim si sa facem o noua vizita...acum nu ne mai incadram in timp si "calatoria pe patru roti" continua...pana unde anul acesta? Pana la extremitatea vestica a continentului european, in Portugalia la Cascais ...la ...Bocca do Inferno. Asa ca, va invit curand,  pe acest blog sa le vedeti...acestea sunt tare departe, la Lisabona, adica la aproape 3858 de  kilometri fata de Bucuresti.