Wroclaw....Hansel si Gretel, piticii de bronz si umbra lui Matei Corvin la 17 grade longitudine estica (I)

Wroclaw: Hansel si Gretel, piticii de bronz si umbra lui Matei Corvin la 17 grade longitudine estica (I)

Ne intorceam de la Berlin iar tinta noastra era Cracovia, insa ne-am oprit pentru o halta de o zi la Wroclaw. Din Berlin plecasem pe o ploaie deasa, cam in jurul orei 16h00, eram foarte aproape de destinatia vizata, dar…surpriza, si nu una placuta! Mai ales pentru masina noastra, drumul care leaga Berlinul de Wroclaw este unul dintre cele mai proaste vazute vreodata prin aceste locuri…Cosmar! Nu ne venea sa credem: chiar eram in Germania? Raspunsul era clar si precis: DA! iata ca si nemtii au drumuri mai putin ingrijite…unul dintre acestea se afla la iesirea spre Wroclaw...

Dar, in fine, uite si primele autostrazi poloneze, destul de bune, fapt care ne-a permis sa ajungem intr-un timp rezonabil la “Ami Hotel”, un bed & breakfast rezervat din timp, la un pret convenabil (vreo 35 euro/noapte) si conditii nesperat de bune (curat, liniste, multa verdeata); o camera cocheta si mobilata frumos, cu toate cele necesare, o baie moderna. De ce “nesperat de bune”?  Pentru faptul ca polonezii au ales sa transforme grupul de cladiri ale unei vechi unitati de productie intr-un ansamblu foarte dragut: hotel, sala de conferinte si parcare interioara gratuita. Si chiar au reusit, bravo lor!

A doua zi ne-am trezit perfect odihniti, gata sa descoperim orasul despre care auzisem ca este o miniatura reusita a orasului Praga sau ca poate fi comparat chiar cu magicul Amsterdam pentru canalele si insulele sale.

Nu aveam nici cea mai mica idee despre Polonia, ne aflam pentru prima oara in aceasta tara si, normal, curiozitatea era maxima.

Wroclaw sau Dolny Slask (in limba poloneza) este un oras–bijuterie de care te indragostesti iremediabil: micut si rafinat ca in povesti, cu fatade multicolore si dantelate, cu multe lacase de cult, cu bulevarde elegante dar si cu stradute pietruite, canale si zeci de poduri, cu o Universitate veche, teatru, cu restaurante rafinate si terase cochete la tot pasul, magazine si buticuri, totul asortat cu un numar impresionant de turisti.

Pentru noi era o zi de vineri innorata, asa ca inarmati cu o harta oferita gratuit de receptia hotelului ne-am indreptat direct spre Insula Catedralei sau Ostrow Tumski.

Periferia orasului ti se pare imediat cunoscuta pentru ca am gasit acolo cam aceleasi blocuri care ne amintesc de cartierele noastre.

Aveam cateva repere pe care le-am urmarit, dar ne-am mai si abatut din drum in momentul in care ploaia a inceput sa ne stropeasca, mai intai usor iar mai apoi cu constiinciozitate.
Am trecut peste un pod metalic vechi si vopsit in rosu unde ne-am oprit prima data pentru a consulta harta: oare mergeam in directia cea buna? Da, nu este complicat!

Insula Catedralei, Ostrow Tumski, o zona calma in care grupurile de turisti respecta o liniste ce se impune de la sine, este considerata “sufletul” si “leganul” acestui oras: aici s-a ridicat in anul 1000 prima biserica episcopala, Catedrala Sf. Ioan Botezatorul (Katedrala Sw. Jana Chrzciciela) considerata a fi cea mai importanta a orasului (cea cu doua turnuri).

Aceasta este totodata si sediul Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Wroclaw. In imediata apropiere se afla si Palatul Arhiepiscopal

care adaposteste Institutul Papal de Teologie precum si locuinta arhiepiscopului (in cladirea rosie).

Alaturi mai se afla si Biserica Sfintei Cruci si a Sf. Bartolomeu (Kosciol Sw. Krzyza I Sw. Batolomieja) 

un asezamant religios pe doua paliere, alcatuit din Biserica Sfintei Cruci aflata la parter (in partea stanga a pozei de mai sus) si fondata de Printul Henric Probus si, in cripta, Biserica greco-catolica a Sf. Bartolomeu, unde odihnesc doi dintre cei mai cunoscuti episcopi din Wroclaw, Nanker si Lubusz. Constructia bizara, spre o biserica urci la alta ar trebui sa cobori - dar nu se viziteaza - este o raritate arhitecturala de care iti dai seama numai la fata locului (este cea de departe, care se profileaza pe fundal, chiar in fata este Biserica Sfantului Martin, o constructie mica si rosie, adica tot ce a mai ramas dintr-un vechi castel care a apartinut Dinastiei Piast).

A urmat Catedrala Sfantul Petru si Pavel, cu cea mai mare orga din Polonia,

extraordinar de frumoasa

dupa care drumul ne-a purtat peste un pod metalic, cu multe, multe lacate, Podul Catedralei, Most Tumski construit in 1889.

Pe drept cuvant acest pod poate fi numit Podul Indragostitilor…cu atatea lacatele care "fereca" iubirea!

Ne-am oprit cateva minute sa privim apa, cladirile, intreaga panorama a zonei…doi batranei simpatici care ne-au intrebat daca dorim sa ne faca o poza, bineinteles ca am acceptat…
Le-am multumit politicos si ne-am indreptat catre Biserica Sfanta Elisabeta. Ca sa-mi amintesc de ea i-am spus pur si simplu “catedrala roz”: coloane masive de marmura roz incadreaza vitralii sangerii, totul culminand cu un turn inalt de 91,5 metri.

Da, o biserica dupa alta; si nu, nu este gluma, in Wroclaw chiar sunt peste 100 de lacase de cult si pentru cele mai importante am gasit cate un element semnificativ dandu-le un nume.

Celelalte cladiri le-am ocolit pe langa apa si deodata ne-am trezit, in vuietul multimii, nu departe de Hala Targova, “Piata acoperita”, o cladire de caramida rosie proiectata de Richard Plüddemann si construita intre 1906-1908.

Nu strica sa aruncati o privire, noi ne-am facut un obicei din a vedea astfel de hale prin toata Europa.

Nu sunt toate precum La Boqueria din Barcelona, dar merita sa fie vizitate fiindca au un "ceva" aparte, singular in fiecare oras si tara; ele dezvaluie prin abundenta de fructe, legume sau alte alimente  preferintele culinare ale fiecarui popor.

De aici, foarte aproape, se afla piata centrala, Rynek 

si, bineinteles, Primaria veche, Ratusz. Am intrat in perimetrul ei…

Si? Si? Ce am vazut peste tot? Pitici de bronz, de mici dimensiuni, cam de 30 centimetri inaltime, simpatici foc, cu scufita trasa bine peste cap, unii mai zambitori, altii mai tristi…dar multi, chiar foarte multi: aproape 200.

Prezenta lor pe strazile acestui oras este legata de aparitia unei miscari numita “Alternativa portocalie” in timpul epocii comuniste. I-am denumit “iscoade” sau “paznicii orasului Wroclaw” pentru ca exista, amplasati si fixati de caldaram, peste tot.

Ploaia ne-a mai schimbat planurile, dar nu ne-am lasat descurajati.

Curand avea sa apara iar soarele

asa incat am ales sa vizitam Universitatea mai intai si abia apoi sa revenim in Piata Rynek.

Aici, o prima precizare: musai sa aveti zloti in buzunar, nu euro sau vreun card; ca sa vizitezi Muzeul Universitatii

trebuie sa cumperi bilete, normal, insa plata se poate face doar cu cash, nu exista POS-uri, asa ca am dat fuga mare in zona pentru a gasi orice banca intrucat cardul…nu era bun aici! Am extras suma necesara cumpararii celor 2 bilete (12 zloti/persoana) si, in fine, am primit dreptul de a intra. Sublim, magnific, fabulos! Si o idee: rezervati-va timp, pentru ca aveti ce vedea in acest muzeu, chiar nu va inchipuiti…

Universitatea din Wroclaw, fondata de catre Leopold I de Hasburg in urma cu trei sute de ani, a dat umanitatii 9 laureati ai Premiului Nobel precum Max Born sau Erwin Schrodinger si este frecventata azi de peste 30.000 de studenti. Cladirea are mai degraba un aer de fortareata, chiar si este, doar ca a cercetarii stiintifice. Nu este foarte atractiva la prima vedere, chiar rece prin tonurile sale bej-ocru-verde, dar de indata ce treci prin marea poarta

totul se schimba: un hol elegant si impunator

cu diverse exponate vechi, foarte interesante,

care se continua cu Scara Cezarilor, somptuoasa si eleganta.

M-am asezat o clipa pe scari, emotionata, pentru a admira tavanul minunat si incercam sa-mi imaginez ce inseamna sa fii student aici.

Apoi atractia Muzeului Universitatii: Sala de Muzica si Aula Leopoldina. Sala de Muzica, ”Oratorium Marianum” a fost initial depozit, apoi Capela Universitatii si in final a fost transformata in Sala de Muzica.

Aici au concertat Niccolo Paganini, Johannes Brahms si Karol Lipinski.

Dupa restaurarea din anii 1985-1997, Sala de Muzica arata fabulos: plafonul si arcadele sunt decorate cu picturi sau fresce imense in culori calde care alterneaza cu un verde viu.
Scaunele subliniaza si ele, inca o data, ideea de eleganta si rafinament.

Si a urmat Aula Leopoldina care ne-a intrecut orice asteptare, desi stiam ca este deosebita.

Aula Leopoldina este una din salile decorate somptuos cu sculpturi, picturi, basoreliefuri

ce mi-au amintit de una din salile de la El Escorial, Spania sau, daca vreti, de stilul Stanzelor lui Rafael din Vatican…pentru a incerca o comparatie fara a face vreun sacrilegiu !. Imaginile sunt mai graitoare decat orice descriere…

Am urcat si la etaj pentru a ajunge sus, in Turnul Matematicii, fost observator astronomic,

trecand prin Auditorium Comicum, apoi prin sala care marca meridianul de 17 grade longitudine estica .

O alta "extrema "geografica atinsa in calatoriile noastre pe patru roti!

Sus de tot am iesit  pe o terasa care ofera o imagine superba asupra orasului…ploaia dadea semne de “oboseala”, era gata sa se opreasca…doar mai aveam atatea de vazut!

Cand am ajuns din nou in marea piata din Wroclaw soarele deja se itea timid dar mai apoi s-a aratat din ce in ce mai stralucitor…Piata Rynek este atat de mare si frumoasa, cu cladirile ei in stil baroc sau renascentist in nuante vii si cu fatade ce amintesc de casutele olandeze sau belgiene!

Terasele erau deja pline, multa veselie si agitatie, in aer deja plutea un parfum de weekend…

In acelasi timp aveai un sentiment de liniste si tihna in acest oras minunat in care cel putin centrul sau vechi te face sa te crezi intr-un alt veac.

Casele dantelate, fiecare un exemplar deosebit, te fac sa crezi in basmele din copilarie; iar toate acestea se intind pe o suprafata mare, de 3,7 hectare, doar Piata Mare din Cracovia (10.000 mp) depasind-o ca dimensiune.

De aici ne-am indreptat spre…Hansel si Gretel. Nu, nu sunt personajele dragi copilariei, ci doua cladiri foarte interesante, speciale chiar prin povestea lor. Cum de exista in Wroclaw, aproape de Piata Rynek,

doua casute cu aceste nume? Pe vremuri, in aceasta zona, astfel de casute inguste erau locuite de oameni simpli ai bisericii, insa cu timpul ele au fost demolate, ramanand doar trei. Dupa bombardamentele celui de-al doilea razboi mondial, doua dintre aceste cladiri au primit numele personajelor din povestea Fratilor Grimm, respectiv “Hansel” si “Gretel”. Acestea sunt asezate fata in fata, au forme diferite si sunt unite printr-o arcada dand senzatia ca sunt cei doi copii din poveste abandonati in padure de catre parintii lor si, care, stransi legati de mana, au reusit sa se intoarca acasa,

Foarte aproape de ele se afla insa si o zona cu cladiri moderne.

Tot mergand, din obisnuinta deja, cercetam peste tot in speranta ca voi gasi  un alt pitic. Sunt un reper in acest oras !

Am aflat prin apropiere si Biserica Sfanta Magdalena, o constructie solida, din caramida rosie, in stil romanesc.

Ne-am intors in Piata Rynek cu intentia nu numai de a studia trecatorii, turisti sau localnici care invadau intreaga zona, ci si de a vizita superba Primaria din Wroclaw. 

Cladirea ei este amplasata chiar in centrul vechi, de fapt o alta zona importanta a orasului, care s-a dezvoltat ceva mai tarziu decat Insula Catedralei.

Este una dintre cele mai frumoase primarii in stil baroc din Europa si poate fi vizitata gratuit. Pare o cladire de turta dulce, rosiatica, asimetrica, cu un turn zvelt, inalt de 66 metri, si cu un ceas astronomic ce pare aurit cand il privesti de la distanta.

Am avut, pana acum, in Wroclaw multe surprize placute: Casele Hansel si Gretel, piticii de bronz, Turnul Matematicii in care era marcat meridianul de 17 grade  longitudine estica…ce ar fi putut sa ne mai surprinda? Vom gasi ceva inedit si in Primaria veche (Ratusz) ?

Constructia Primariei se intinde pe o perioada de 250 de ani. Nu exista date foarte precise, se pare ca intre anii 1299-1301 s-a construit o prima structura cu un etaj

si un turn, poate ca si Sala “Mica Burghezie” dateaza tot de atunci. Mai tarziu a mai fost  adaugat un etaj, pentru Sala de Consiliu, Sala de Judecata si alte cateva incaperi.
Intrarea este deosebita, pe sub arcade zvelte, strajuita de busturi din marmura alba,

mobilierul fiind destul de bine conservat;

spatiul este generos si putem vedea aici picturi murale, o soba baroca de teracotă

si alte obiecte din acea perioada.

La etaj se afla Sala Mare in care au avut loc ceremoniile oficiale.
Iar aici, la un moment dat, am zarit o tablita si am tresarit pentru ca primele cuvinte care mi-au sarit in ochi au fost “Regele Matei Corvin”, bine, era scris “Mathias” .Ei, “urme romanesti” la Wroclaw? Da, da, pentru ca Regele Matei Corvin a condus Regatul Moraviei, Sileziei si Luzatiei precum si Austria Inferioara cam pe la 1469 si 1490 sau 1491. Si cel mai interesant lucru este ca in Primaria din Wroclaw, Matei Corvin si-a anuntat casatoria sa cu Beatrice de Napoli la 30 octombrie 1474…Impresionant si mai ales neasteptat.

O ultima privire si...vizita orasului trebuia sa continue.

Iar la plecare, in exteriorul Primariei, am dat de un urs de bronz, realizat de sculptorul E.M.Geyer, privind spre vizitatorii sai. Se spune ca daca il atingi pe botic, vei reveni la Wroclaw…

Simpaticul patruped se afla chiar la intrarea intr-o pivnita veche, Piwnica Swidnicka in care acum este o berarie, ce poarta numele unei marci de bere fabricate in apropierea orasului (va urma).