Bruxelles...Lola Bobescu privind admirativ din Atomium spre... Victor Horta (II)

Bruxelles...Lola Bobescu privind admirativ din Atomium spre... Victor Horta (II)

...Si am intrat in Les Galeries Royales Saint-Hubert ( Koninklijke Sint-Hubertusgalerijen, în olandeza) care reprezinta o mare galerie comerciala, din sticla, lunga de 213 metri, cu multe magazine si cafenele cochete, foarte frecventate pe timp nefavorabil.

Marea Galerie este cu adevarat impresionanta, fiind chiar una dintre cele mai mari de acest gen din Europa si nu trebuie ratata.

Este organizata si impartita in trei zone: Galerie de la Reine, Galerie du Roi si Galerie du Prince. Constructia sa inceput in 1846, pe timpul Regelui Leopold, si a durat cam 18 luni, insa numele actual l-a dobandit in 1965.

Chiar la intrare, pe partea dreapta, ne-au intampinat cativa ursuleti de plus care, ajutati de baterii, "mancau" bomboanele de ciocolata indemnandu-ne astfel sa cumparam diverse specialitati. Ursuletii chiar "se misca".

Erau simpatici si viu colorati.

Totul cu jucarii era in miscare: plusuri, bomboane si praline fine, vitrine luminate feeric…doar, doar sa cumperi! Chiar era imposibil sa te abtii cand te aflai in fata lor, dar sunt atat de multe si arata atat de bine ca te simti derutat. Concluzia? Am luat la intamplare, dupa cum “ne-au facut cu ochiul” anumite specialitati: toate au fost nemaipomenit de bune si, interesant, chiar nu ni s-a facut rau de la atata dulce, desi mancasem cu pofta si destul de amestecat; deh, ingrediente de buna calitate…Chiar este "imperiul de ciocolata " al copiilor. Pentru cei care vor sa faca shopping in general gasesc toate brandurile...doar sa va alocati timp...pentru ca, in galerie, veti gasi zeci de buticuri de lux si multe magazine de unde puteti cumpara cam tot ce va doriti incepand cu haine, accesorii, incaltaminte, bijuterii. Mai tarziu va puteti relaxa la o mica taverna...sunt atatea aici...

Doar articolul "timp" nu a fost de gasit asa ca am hotarat sa ne intoarcem spre locul de parcare intrucat celelalte trei obiective turistice propuse sunt situate intr-o alta zona a orasului. Practic, am refacut tot itinerariul  parcurs dimineata.
Pe drum am studiat cu atentie fiecare strada, cladire, grilaj, parc, fantani arteziene, statui…

Prima statuie intalnita a fost a Gabriellei Petit si o reprezinta pe curajoasa tanara de nouasprezece ani, fosta infirmiera, devenita spioana in timpul Primului Razboi Mondial.

Condamnata la moarte, ea fost executata la 1 aprilie 1916. Sculptorul Egide Rombaux a imortalizat-o in picioare, pe un soclu inalt, si cu o figura foarte darza si hotarata, avand pumnul drept strans puternic. Poate ca ultimile ei cuvinte,

 tasnite dintr-o inima fierbinte, au fost chiar cele inscriptionate pe soclul rece de piatra:

"Je viens d’etre condamnee a mort.

Je serai fusilleee demain.

Vive le roi !Vive la Belgique!"

Ce poti sa spui in fata sacrificiului unei copile? Cuvinte de lauda pentru eroismul sau si capul plecat pentru sacrificiul suprem...

Nu peste mult timp a aparut in fata noastra statuia ecvestra a Regelui Albert I - sotul Reginei Elisabeth -  care poarta, simplu, coroana

 si domina cu un aer modest Le Mont des Arts

(sculptura a fost realizata de Alfred Courtens in 1951). Tot aici se gaseste o fantana uriasa, cu 9 jeturi, in piata inconjurata de orasul vechi, Biblioteca Regala Albert I, Cinemateca Regala, Muzeul Regal de Arta plastica, Le Jardin des Sculptures. Privind de sus, imaginea globala este magnifica:

Dupa aceasta privire, ne-am urcat in masina, am fixat pe GPS adresa Muzeului Victor Horta (25, rue Américaine, 1060 Saint-Gilles) si …pe aici  ne-a fost drumul!
Am ajuns destul de greu dupa ce am trecut prin cateva cartiere cu cladiri inghesuite, stradute inguste pe unde si tramvaiul circula cu mare greutate.

Ca sa spun drept, unul din motivele principale pentru care am ajuns la Bruxelles a fost Victor Horta (1861-1947), considerat creatorul stilului arhitectural Art Nouveau, un “preludiu” pentru stilul modernist al secolului XX. Mi se pare nedrept ca nu este cunoscut atat de mult precum Gaudi...Da, Gaudi inseamna Barcelona, dar Victor Horta inseamna mult mai mult, inseamna ART NOUVEAU in arhitectura...

Cu “estilo modernista” al lui Antoni Gaudi facusem deja cunostinta, in urma cu doi ani, la Barcelona si mult mai demult vazusem o casa in Pesaro, Italia, in “stile liberty”. De aceea mi-am dorit enorm sa ajung la Bruxelles, sa vad ce inseamna Art Nouveau si sa fac o comparatie intre cei doi titani; asemanatori, poate, doar dintr-un anume punct de vedere: cel al originalitatii sau genialitatii lor, fiecare intelegand insa Art Nouveau in felul sau. Nu poate exista o ierarhizare, ar fi un sacrilegiu o astfel de incercare daca cineva ar indrazni sa o faca. Amandoi au creat locuinte, imobile dupa proiecte originale cum nimeni nu indraznise pana atunci. Reprezentantii acestui stil inedit arhitectural precum Antoni Gaudi din Catalonia, Victor Horta din Belgia sau Henry Van de Velde din Germania au avut cam aceleasi principii de proiectare si constructie, respectiv folosirea cu predilectie a liniilor curbe de tipul parabolei sau hiperbolei precum si utilizarea stilizata a motivelor preluate din natura (orice forma de viata), dar le-au redat diferit, extrem de diferit in cladirile pe care le-au realizat. Ei si-au dorit un stil nou care sa realizeze o uniune intima intre arhitectura edificiului si decorul interior, bogat ornamentat si stilizat, prin care o locuinta se transforma  intr-o opera de arta.

Muzeul Victor Horta cuprinde atelierul si casa artistului, proiectata pentru el si construita in 1898 si care este deschisa publicului, ca muzeu, din 1969. Cladirea apartine patrimoniului universal UNESCO.

Originalitatea edificiului consta in modul in care sunt repartizate incaperile in jurul unei sali centrale, cu un imens tavan de sticla care aduce astfel un plus de luminozitate precum si in utilizarea unor structuri metalice, din otel, de sustinere a imobilelor.

Biletul a fost, cred, 7 sau 8 euro/persoana. Dar, atentie la programul de vizita foarte scurt: doar de la 14h00-17h30 (fara luni). Din pacate, nu este permisa fotografierea sau filmarea camerelor din Muzeul Horta.

Pentru o minima idee asupra acestei case, am o fotocopie a schitei oferita gratuit la cumpararea biletului.

Casa are doua randuri de pivnite, unul mai adanc unde erau depozitate provizii, vinuri, carbuni, celalalt ceva mai sus, unde este bucataria pozitionata sub sufragerie. La parter se afla vestiarul si o toaleta iar la mezanin exista un salon de muzica, sufrageria si salonul mare. Primul etaj este ocupat de un apartament privat: salon si budoar, dormitor, dressing si o sala de baie. Camera prietenilor se gaseste la etajul al doilea ca si gradina de iarna. Etajul al treilea este destinat servitorilor casei (3 incaperi).

Global, atelierul lui Victor Horta are incaperi distribuite pe toate etajele; exista un atelier de sculptura in pivnita, un birou al sau la parter si un birou plus un salon la primul etaj precum si un atelier de desen la etajul al doilea.

Casa este mobilata simplu si minimalist, are vesela de bucatarie, obiecte de arta, multe lucruri personale precum si documente ale lui Horta. Am remarcat si deosebita tehnica de vitraliu ca si mozaicurile.

Insa, in 1919, Victor Horta vinde, separat, atelierul si casa personala. In 1963 casa este cumparata de Comuna Saint–Gilles (care, ulterior, inghitita de oras a devenit suburbie) de la descendentii primilor cumparatori si, mai tarziu, este deschisa publicului iar in 1971 urmeaza si atelierul sau.
Victor Horta isi doarme somnul de veci in Cimitirul Ixelles din Bruxelles.

Dupa vizita, chiar inainte de iesire, pentru ca mi-am exprimat admiratia, direct, la ceea ce vazusem, un om de la paza cladirii ne-a sugerat sa mai parcurgem pe jos circa 300 metri pentru ca putem vizita, gratuit, o alta cladire in stil Art Nouveau, Hotelul Hannon, construit intre 1903-1904 de catre un alt arhitect, Jules Brunfaut, pentru Edouard Hannon.

Aceasta cladire, locuita pana in 1965 a fost ulterior abandonata. Comuna Gilles a cumparat-o si in 1979, dupa restaurare, a deschis-o publicului. Vizita este gratuita si la intrare veti primi un ghid pentru deplasarea in interiorul si acestei realizari deosebite unde am reusit, pana la urma, sa facem cateva poze.

Dupa Barcelona lui Gaudi si Bruxelles-ul lui Horta, in calatoriile noastre ne-am propus (si am reusit de cele mai multe ori)  sa nu ratam ocazia de a vizita cladirile cu adevarat speciale ...si sunt cateva in Europa. Despre una din ele am vorbit in relatarea mea despre Brno, (partea a doua )...Da, imi amintesc cu admiratie de Casa Tugenhat...alt arhitect, alt stil ...alta epoca...si mai este Hala Stulecia din Wroclaw pe care o voi descrie cat de curand.
Gata cu stilul vechi, am plecat spre nou, spre Atomium unde am fost foarte fericiti ca am reusit sa parcam lejer, in apropiere, si cum timpul se scursese nebuneste hai, repede-repede la casa de bilete. Victorie! Am reusit si fuga la lifturi!

Atomium este o constructie metalica uriasa care reprezinta o molecula marita de 165 de miliarde de ori si pusa in practica fabulos de indraznetul inginerul André Waterkeyn, pentru Expozitia Universala din 1958.

Constructia este arhicunoscuta, dar la vremea cand a fost expusa, la fel ca si Turnul Eiffel, nimeni nu a anticipat succesul si faima mondiala pe care o va avea ulterior acestui eveniment. Si uite asa a ramas pe loc.

Pentru iubitorii de statistici: constructia monumentala are o inaltime de 102 metri si o greutate de 2.400 tone. Este alcatuita din 9 sfere, fiecare cu diametrul de 18 metri, interconectate prin 20 de tuburi realizate de arhitectii André si Jean Polak. Se pot vizita doar cinci dintre aceste sfere (puteti bea relaxati o cafea in restaurantul din bila centrala sau puteti admira o expozitie ce are drept tema stiintifica o problema actuala) si …daca aveti rabdare, o surpriza deosebita cand veti ajunge la ultima bila, cea din varful Atomiumului ! Dar, sa nu uit: exista si trei perechi de stalpi enormi de sustinere. Si ca noaptea imensa "molecula" este iluminata cu ajutorul a 2.970 de leduri ceea ce face sa para un gigantesc brad in asteptarea lui Mos Craciun, ma rog, Pere Noel, Santa Klaus...

Liftul se ia de langa casa de bilete (combinat cu Mica Europa este 19,90 euro, simplu parca 8 euro, dar pretul este diferentiat pe grupe de varsta asa ca va sfatuiesc sa va interesati dinainte) si circula cu o viteza mare. Noi am preferat scarile rulante care ne-au purtat prin interiorul tuburilor. A fost mai interesant.

Extraordinar! Ia priviti cum arata in interior zona de deplasare intre cele 9 sfere;

va amintiti de videoclipul cantecului lui Michael Jackson realizat impreuna cu sora lui, Janet? Ei bine, pentru o clipa m-am crezut in “Scream”. Nu-i asa ca seamana?

Sau preferati sa va ganditi la Star Trek? Sau la "Tunelul timpului"? La orice v-ati gandi nu pot descrie gama de senzatii traite. Ce sa povestesc si cum as putea reda unicitatea acelor momente? Emotie? Bucuria de a fi in acest loc ? Curiozitate? Da, totul pare de pe alta lume…m-am simtit si eu deosebita!

Ei bine, am ajuns la bila din varf. Si surpriza de care vorbeam: cui credeti ca ii este dedicata? Unei romance, unei CRAIOVENCE, in persoana fiicei compozitorului si dirijorului Aurel Bobescu. Simplu LOLEI BOBESCU. Oare cate persoane au remarcat acest amanunt? Care nu este deloc “amanunt”, avand in vedere ca ocupa sfera din varful Atomiumului si i s-a acordat cea mai mare cinste! Asa cum bine scrie si "am pus" degetul:

M-am “umflat in pene” si de ce nu? Pentru ca e romanca, pentru ca si-a inceput cariera la doar 6 ani la Craiova, a studiat cu George Enescu si a fost considerata de Yehudi Menuhin „cea mai mare violonista a lumii”, pentru ca a colaborat cu Filarmonicile din Berlin, Londra si Bucuresti precum si cu importante orchestre din Franta (Colonne, Pasdeloup, Lamoureaux), din Amsterdam sau Geneva, Craiova, Brasov, Iasi si Timisoara, pentru ca a fost profesoara de vioara la Conservatorul din Liège intre anii 1962 -1974 si  la Conservatorul Regal din Bruxelles…pentru toate acestea, dar mai ales m-am simtit onorata pentru ca am avut sansa sa ma nasc in orasul sau natal. 

De aici, de sus, de pe fereastra Atomiumului, se vede si Mica Europa si Stadionul Regelui Baudouin,

iar imaginea Platoului Haysel…este superba!

Cand cerul este senin, fara nici un nor, se zice ca se poate vedea de la aceasta inaltime pana hat-departe, chiar si orasul Anvers unde am ajuns o saptamana mai tarziu.

Dupa tot periplul interior, am coborat cu liftul, deja venise ora inchiderii, dar tot am apucat sa-mi cumpar o macheta simpatica cu Atomiumul (5 euro) pe care l-am asezat in colectia mea de "drumuri europene".

In treacat, am admirat si Mica Europa privind-o chiar din Atomium. Este o realizare remarcabila, inaugurata în 1989 de catre printul Philip al Belgiei si care permite un liliput tur al Europei pe parcursul a 3-4 ore. Totul este realizat cu minutiozitate si va introduce in atmosfera tipica a tarii sau orasului in care va aflati. Ce poate fi mai inedit decat o mica Venetie, un Turn Eiffel sau un Parlament londonez ca si alte minunate monumente ale Europei? Veti asista la eruptia Vezuviului sau la caderea zidului Berlinului, veti calatori cu TGV-ul, veti vedea telecabine. Poate vreti in Montmartre? Daca aveti la dispozitie 3-4 ore, veti putea vedea totul aici urmarind cele 350 de constructii in miniature (la scara 1:25) din 80 de orase europene sau veti participa activ la jocurile multimedia. Investitia de pornire a fost de 10 milioane € si doar realizarea miniaturala a Marii Piete din Bruxelles a costat mai mult de 350.000 €. Tot parcul este situat pe “Avenue de fotbal, 1020, Bruparck”.

Ce poti spune la sfarsit? Poate ca ai economisit timp si bani si ca asa ai avut o minima privire generala asupra continentului nostru. Ba chiar mai mult, in functie de preferinte si de ceea ce ai remarcat deosebit aici, in Mini Europe, iti poti stabili prioritatile turistice si planurile pentru concediile viitoare! Noi am fost presati de timp si nu am profitat prea mult pentru ca trebuia sa ne intoarcem seara la Liege, orasul din care plecasem dis-de-dimineata si unde eram cazati...

Dar nu inainte de a ne trage sufletul in Parcul de langa Atomium:

Regretul meu a fost ca am ratat trei lucruri pentru care voi reveni aici, candva: Casa–muzeu a lui Erasmus din Rotterdam (a locuit aici in 1521 si s-a pastrat tot ce i-a apartinut transformandu-se mai tarziu in muzeu), cladirea Parlamentului European si Muzeul Magritte…

...Dar pana atunci, ne-am luat la revedere de la Bruxelles la o cafea pe o terasa de care imi amintesc cu mare drag: este imaginea finala ce exprima calmul, tihna si linistea "capitalei Europei".