Rothenburg ob der Tauber...tara de zi cu zi a lui Mos Craciun

Rothenburg ob der Tauber...tara de zi cu zi a lui Mos Craciun

" Imi era draga altadata seara de Anul Nou. Si niciodata n-am trait-o cum mi-as fi dorit.

 In copilarie ma temeam de priculici. Stiti ce sunt priculicii? Nisti spiridusi negativi.

 Pe vremea aceea nu stiam ca priculicii ma asteptau sa cresc.

Dar anii au trecut si nu i-am intalnit."

Polemici cordiale-Octavian Paler

Anul Nou...Craciunul...In copilaria mea aproape ca se contopeau aceste doua sarbatori...de aceea am ales acest motto potrivit mai degraba pentru sfarsitul de an ...Pe atunci noi asteptam doi mosi: un Mos Craciun si un Mos Gerila. Amandoi erau generosi si buni cu copiii. Ni se se spunea sa fim cuminti tot anul ca sa primim in dar ceva frumos…Zilele acelea de sarbatoare, de la sfarsitul fiecarui an, aveau miros de mar copt cu scortisoara si de omat proaspat asezat pe pamant. Pai, ai fi mers cu saniuta pe derdelus fara un mar copt sau fara turta dulce? Cu siguranta NU! Si daca nu iti ajungeau mai dadeai o raita prin vecini: un colind, un cantec la vreo usa si…gata te trezeai cu un covrig cu mac sau cine stie ce bomboana din cutiile acelea mari numite “O poveste dulce” care aveau pe capac imaginea lui Mos Craciun

Odense...Pe taramul basmelor lui Andersen si al viselor noastre din copilarie

Odense....Pe taramul basmelor lui Andersen si al viselor noastre din copilarie

''Atunci când, la 14 ani, plin de teama, dar si de speranta, mi-am parasit zona natala
 pentru a-mi   încerca norocul la Copenhaga, nu eram decât un sarman baiat de la tara. 
Dar în cele din urma, am ajuns sa beau o ceasca cu cacao cu regina, 
asezat la aceeasi masa  cu ea, în fata ei si a regelui''.
Hans Christian Andersen

Oare de cate ori am rasfoit “Basmele” lui Hans Christian Andersen? Oare de cate ori am citit minunatele sale povesti? Cate seri minunate si linistite am petrecut cu cartile lui in patul acela cu tablii uriase de lemn din casa bunicilor mei dintr-un sat din sudul Olteniei? Seara de seara, bunicul meu, invatator pensionar, ïmi citea aceleasi basme, uneori doar pasaje pentru ca nu ma mai saturam si nu puteam decide si alege intre Andersen, Wilhelm Hauf sau Fratii Grimm…