" Imi era draga altadata seara de Anul Nou. Si niciodata n-am trait-o cum mi-as fi dorit.
In copilarie ma temeam de priculici. Stiti ce sunt priculicii? Nisti spiridusi negativi.
Pe vremea aceea nu stiam ca priculicii ma asteptau sa cresc.
Dar anii au trecut si nu i-am intalnit."
Polemici cordiale-Octavian Paler
Anul Nou...Craciunul...In copilaria mea aproape ca se contopeau aceste doua sarbatori...de aceea am ales acest motto potrivit mai degraba pentru sfarsitul de an ...Pe atunci noi asteptam doi mosi: un Mos Craciun si un Mos Gerila. Amandoi erau generosi si buni cu copiii. Ni se se spunea sa fim cuminti tot anul ca sa primim in dar ceva frumos…Zilele acelea de sarbatoare, de la sfarsitul fiecarui an, aveau miros de mar copt cu scortisoara si de omat proaspat asezat pe pamant. Pai, ai fi mers cu saniuta pe derdelus fara un mar copt sau fara turta dulce? Cu siguranta NU! Si daca nu iti ajungeau mai dadeai o raita prin vecini: un colind, un cantec la vreo usa si…gata te trezeai cu un covrig cu mac sau cine stie ce bomboana din cutiile acelea mari numite “O poveste dulce” care aveau pe capac imaginea lui Mos Craciun
…Sunt amintiri frumoase, sunt amintiri dragi pe care le pastram ferecate bine intr-o cutiuta a inimii, de regula in partea stanga a pieptului. Acestea s-au suprapus, s-au contopit, unele s-au mai si uitat, doar candoarea aceea a copilariei cu care il priveam pe Mos Craciun ne-o amintim cu totii: ne temeam, apoi ne apropiam de mosul drag, ii spuneam o poezie, doua si el cu drag isi varsa tolba…Langa noi intotdeauna era un brad inalt si impodobit cu globuri scanteietoare, cu panglici de tul sau organza si cu multe bunatati…In pom erau globuri mici sau mari, frumos colorate, peste care beteala cadea in valuri stralucitoare…o feerie de iarna…Si dupa ce totul trecea si ne promiteam in sine ca o sa fim mai buni, ne cufundam in anul care tocmai incepea…Dar pana atunci, pana la 1 ianuarie, visam si traiam in “tara lui Mos Craciun”… O "tara" a linistii si pacii in care se faceau pregatiri pe indelete si se coceau cozonaci dolofani in cuptor. Erau zile simple, dar petrecute laolalta cu cei dragi; iar pentru cei aflati departe cumparam felicitari pe care le scriam cu drag...
…Ei, dar cine si-ar fi imaginat ca poti sa retraiesti aceste clipe din copilarie in luna …sa zicem iunie? Si nu numai? Adica sa mergi in “tara” lui Mos Craciun in orice zi a anului? Totul este posibil daca veti ajunge in Germania la Rothenburg ob der Tauber.
Eram intr-o scurta vizita, la o fosta colega de facultate care ne invitase la petrecerea ocazionata de majoratul fetei ei. Aceasta ne-a propus ca intr-o dimineata sa mergem sa-l vizitam pe Mos Craciun. Am fost mirata, era sfarsit de iunie…care Mos Craciun? Unde si cum? Bineinteles ca am acceptat si asa am ajuns la Rothenburg, o mica asezare de 11 000 locuitori din regiunea Franconia din Bavaria. Este destul de aproape - la doar 80 de kilometri - de Nurnberg, unde aveam “cartierul general” pentru cateva zile.
Ne-a insotit o buna prietena din Stuttgart ( la care ma gandesc mereu cu mare drag si si care este nascuta chiar in ajunul Craciunului) si tot palavragind si povestind ne-am trezit in Rothenburg.
Am descoperit un splendid orasel cu cladiri vechi, renascentiste, si piete medievale cu fantani si fortificatii, cu biserici minunate, plin de flori si imbratisat de o lumina calda de iunie…Romantism pur! Intoarcere in timp! Poate ca traiam acea stare speciala si pentru ca de aici incepe cel mai frumos traseu din Germania, pe valea raului Tauber, adica “Drumul Romantic” care leaga Wurzburg de Fussen. Numele orasului se pare ca inseamna “Fortareata rosie de pe raul Tauber” si asta pentru ca multe din frumoasele sale casute au acoperisurile de tigla rosie.
Orasul este foarte vechi si isi datoreaza existenta familiei Contilor de Comburg-Rothenburg care mai intai a cumparat in anul 950 gradina castelului iar mai tarziu, in 1070, a construit castelul Rothenburg, sus pe munte, deasupra raului Tauber. Ca o curiozitate, familia are inca descendenti, ultimul nascut, in1972, traieste in America.
Am intrat printr-o poarta ca un calaret desprins din povestile Fratilor Grimm si am parcat fara probleme, aproape imediat. Am plecat nerabdatori si curiosi pe strazile curate si pietruite direct spre cele doua obiective vizate: Muzeul Craciunului, creat de Kathe Wohlfahrt in 1981 (Herrngasse, 1)
si Magazinul lui Mos Craciun, amandoua facand parte din “Satul de Craciun” atat de frumos in preajma sarbatorilor de iarna. Cele doua locatii sunt situate la mica distanta de Piata Centrala si Primarie.
Kathe Wohlfahrt mai are si alte magazine de Craciun in Germania, la Heidelberg, Nurnberg si Rudesheim.
Cand am intrat in muzeu nu imi venea sa cred ceea ce vedeam: pe langa istoria Craciunului si prezentarea obiceiurilor germane ocazionate de aceasta mare sarbatore
sunt expuse o sumedenie de obiecte si lucruri traditionale care te incanta si te trimit pe “ulita copilariei”.
Gasesti aici tot felul de decoratiuni, ornamente si candele, precum si pomi de Craciun imensi si decorati extraordinar de meticulos. Sufletul freamata de bucurie si ochii lacomi privesc in toate partile: totul pare o minune. Iar apoi, in Magazinul lui Mos Craciun, cand vezi miile de ghirlande luminoase ce se revarsa pe o varietate de jucarii, globuri si plusuri mai ca-ti vine sa crezi ca faci parte din poveste. Ce sa descriu mai intai? Ceea ce am vazut acolo depaseste imaginatia.
Culori vii, stridente chiar sau palide, papusi cu chip angelic, Mosi Craciuni pufosi si rosii gata sa se urce in saniuta, globuri de sticla, transparente si lucitoare, papusi-figuri biblice in marime naturala asezate pe rafturi special sau in dulapuri deschise, mii de lumanari colorate…Putem vorbi de “simfonie roz” sau “alba” unde toate ornamentele sunt de aceeasi culoare sau putem numara mii de papusi, reni Rudolf, animalute de catifea sau de lemn, din puf sau pene de strut…
Cat despre colectia "Chilhood dreams"- limited edition -...ce sa mai spun? Sunt adunate aici diverse obiecte si efecte de Craciun de peste 100 de ani.
Aceasta lume unica este unul dintre putinele lucruri din zilele noastre "made by hand" si toate sunt insotite de "Certificate de autenticitate". Prototipurile au fost create de Gudrun Galler, iar figurinele au fost pictate manual de alti artisti locali. Gasim aici soldatei de lemn, saniute trase de reni, ingerasi, toate produse ale "Fabricii de Craciun de la Rothenburg".
Preturile nu sunt tocmai mici, chiar putintel piperate…Dar macar un suvenir-doua …tot veti cumpara! Sunt speciale si poarte in ele amintirea unei zile in care am fost din nou copii… in luna iunie!
Am continuat plimbarea prin orasul intemeiat in secolul al X-lea de Contii de Rothenburg… si am trecut pe langa Biserica Sfantului Iacob (Jakobskirche ) din Piata Centrala.
In fata ei se afla o statuie de piatra a lui Isus. Am gasit destul de interesanta acesta biserica pentru ca, desi construita intre anii 1311 si 1484 in rit latin, a devenit ulterior, in 1544, biserica reformata.
Fantana Sfantul Gheorghe domina intreaga piata si turistii se inghesuie sa faca poze langa ea.
Ne-am oprit putin sa admiram Primaria din Rothenburg, o superba bijuterie renascentista care a functionat in Evul mediu ca sediu al guvernului.
Constructia ei a inceput pe la 1250 si a continuat pana in 1572. Turnul Primariei are 61 metri si poate fi vizitat zilnic. A meritat sa urcam pana sus pentru perspectiva splendida asupra orasului.
In apropierea Primariei se afla o cladire alba, foarte interesanta, numita “Birtul Sfetnicilor” care are amplasat pe ea un ceas vechi inconjurat de figuri medievale.
In afara Muzeului lui Mos Craciun si al Magazinului Mos Craciun, Rothenburg mai are un lucru inedit de vazut.
Din razboi orasul a “scapat” relativ bine, fiind protejat atat de nemti, care il considerau un oras-simbol, cat si de americani. Nu a fost bombardat, dar a fost refacut totusi: si era nevoie de fonduri. Cum sa apara aceste fonduri? O minte isteata a avut o idee geniala: a propus locuitorilor urbei sa “vanda”, in mod simbolic, zidurile medievale ale Rothenburg-ului.
Asadar, contra unei sume se “cumpara” o bucata din zidul cetatii, bucata ce este marcata cu numele proprietarului si suprafata care o poseda. Inscriptiile se afla sus pe coridorul stramt marginit, dupa cum se vede, de un grilaj metalic. Practica este in vigoare si azi, iar fondurile astfel stranse se folosesc pentru intretinerea si toate reparatiile necesare zidurilor.
Ultima vizita pe care am facut-o a fost la Muzeul Medieval al Crimei, Kriminal Museum…era prima oara cand vedeam atatea instrumente de tortura!
Bineinteles ca pe langa acestea sunt prezente diverse documente ale vremii, arme, exponate vechi bizare care alcatuiesc o colectie impresionanta si unica. Nu ma dau in vant dupa acest gen de muzee, mai exista si in alte tari ale Europei (de exemplu Castelul Contilor din Gand, Belgia), dar aici obiectele expuse “acopera” o perioada de 1000 de ani de fapte si pedepse …asa ca, mai bine, am facut inca o plimbare prin centrul orasului…stiam ca odata iesiti din acest oras, imaginea lui Mos Craciun se va destrama, va fugi dar se va depune undeva peste “straturile primare” ale amintirilor dragi din copilarie. Ce a facut diferenta acum? In loc sa musc dintr-un cornulet cu dulceata de visine facut de bunica mea sau dintr-o felie de cozonac fierbinte, rupta de indata ce l-am scos din cuptor, aici m-am infruptat cu strudel delicios de mere… A fost bun si tare parfumat cu zahar vanilat…cand l-am terminat de mancat am ajuns in parcare si am plecat din “tara de zi cu zi” a lui Mos Craciun…vraja s-a rupt…am redevenit maturi...
Dar cine stie? Poate vom avea sansa unui Craciun adevarat la Rothenburg! Si atunci vom realiza, o data in plus, cat de frumoasa este vacanta de Craciun: scurta, intensa si plina de surprize.
…Sunt amintiri frumoase, sunt amintiri dragi pe care le pastram ferecate bine intr-o cutiuta a inimii, de regula in partea stanga a pieptului. Acestea s-au suprapus, s-au contopit, unele s-au mai si uitat, doar candoarea aceea a copilariei cu care il priveam pe Mos Craciun ne-o amintim cu totii: ne temeam, apoi ne apropiam de mosul drag, ii spuneam o poezie, doua si el cu drag isi varsa tolba…Langa noi intotdeauna era un brad inalt si impodobit cu globuri scanteietoare, cu panglici de tul sau organza si cu multe bunatati…In pom erau globuri mici sau mari, frumos colorate, peste care beteala cadea in valuri stralucitoare…o feerie de iarna…Si dupa ce totul trecea si ne promiteam in sine ca o sa fim mai buni, ne cufundam in anul care tocmai incepea…Dar pana atunci, pana la 1 ianuarie, visam si traiam in “tara lui Mos Craciun”… O "tara" a linistii si pacii in care se faceau pregatiri pe indelete si se coceau cozonaci dolofani in cuptor. Erau zile simple, dar petrecute laolalta cu cei dragi; iar pentru cei aflati departe cumparam felicitari pe care le scriam cu drag...
…Ei, dar cine si-ar fi imaginat ca poti sa retraiesti aceste clipe din copilarie in luna …sa zicem iunie? Si nu numai? Adica sa mergi in “tara” lui Mos Craciun in orice zi a anului? Totul este posibil daca veti ajunge in Germania la Rothenburg ob der Tauber.
Eram intr-o scurta vizita, la o fosta colega de facultate care ne invitase la petrecerea ocazionata de majoratul fetei ei. Aceasta ne-a propus ca intr-o dimineata sa mergem sa-l vizitam pe Mos Craciun. Am fost mirata, era sfarsit de iunie…care Mos Craciun? Unde si cum? Bineinteles ca am acceptat si asa am ajuns la Rothenburg, o mica asezare de 11 000 locuitori din regiunea Franconia din Bavaria. Este destul de aproape - la doar 80 de kilometri - de Nurnberg, unde aveam “cartierul general” pentru cateva zile.
Ne-a insotit o buna prietena din Stuttgart ( la care ma gandesc mereu cu mare drag si si care este nascuta chiar in ajunul Craciunului) si tot palavragind si povestind ne-am trezit in Rothenburg.
Orasul este foarte vechi si isi datoreaza existenta familiei Contilor de Comburg-Rothenburg care mai intai a cumparat in anul 950 gradina castelului iar mai tarziu, in 1070, a construit castelul Rothenburg, sus pe munte, deasupra raului Tauber. Ca o curiozitate, familia are inca descendenti, ultimul nascut, in1972, traieste in America.
Am intrat printr-o poarta ca un calaret desprins din povestile Fratilor Grimm si am parcat fara probleme, aproape imediat. Am plecat nerabdatori si curiosi pe strazile curate si pietruite direct spre cele doua obiective vizate: Muzeul Craciunului, creat de Kathe Wohlfahrt in 1981 (Herrngasse, 1)
Kathe Wohlfahrt mai are si alte magazine de Craciun in Germania, la Heidelberg, Nurnberg si Rudesheim.
Fantana Sfantul Gheorghe domina intreaga piata si turistii se inghesuie sa faca poze langa ea.
In apropierea Primariei se afla o cladire alba, foarte interesanta, numita “Birtul Sfetnicilor” care are amplasat pe ea un ceas vechi inconjurat de figuri medievale.
Din razboi orasul a “scapat” relativ bine, fiind protejat atat de nemti, care il considerau un oras-simbol, cat si de americani. Nu a fost bombardat, dar a fost refacut totusi: si era nevoie de fonduri. Cum sa apara aceste fonduri? O minte isteata a avut o idee geniala: a propus locuitorilor urbei sa “vanda”, in mod simbolic, zidurile medievale ale Rothenburg-ului.
Ultima vizita pe care am facut-o a fost la Muzeul Medieval al Crimei, Kriminal Museum…era prima oara cand vedeam atatea instrumente de tortura!
Dar cine stie? Poate vom avea sansa unui Craciun adevarat la Rothenburg! Si atunci vom realiza, o data in plus, cat de frumoasa este vacanta de Craciun: scurta, intensa si plina de surprize.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu