Odense...Pe taramul basmelor lui Andersen si al viselor noastre din copilarie

Odense....Pe taramul basmelor lui Andersen si al viselor noastre din copilarie

''Atunci când, la 14 ani, plin de teama, dar si de speranta, mi-am parasit zona natala
 pentru a-mi   încerca norocul la Copenhaga, nu eram decât un sarman baiat de la tara. 
Dar în cele din urma, am ajuns sa beau o ceasca cu cacao cu regina, 
asezat la aceeasi masa  cu ea, în fata ei si a regelui''.
Hans Christian Andersen

Oare de cate ori am rasfoit “Basmele” lui Hans Christian Andersen? Oare de cate ori am citit minunatele sale povesti? Cate seri minunate si linistite am petrecut cu cartile lui in patul acela cu tablii uriase de lemn din casa bunicilor mei dintr-un sat din sudul Olteniei? Seara de seara, bunicul meu, invatator pensionar, ïmi citea aceleasi basme, uneori doar pasaje pentru ca nu ma mai saturam si nu puteam decide si alege intre Andersen, Wilhelm Hauf sau Fratii Grimm…

Radeam cu “Degetica”, plangeam cu “Mica Sirena” sau cu “Fetita cu chibriturile”…si radiam atunci cand “Craiasa zapezilor” mergea sa arunce o privire spre “caldarile negre, Etna si Vezuviu, care scuipa flacari”… Da, pe vremea aceea inca nu mergeam la scoala... nu stiam sa citesc…dar cunosteam toate aceste basme pe de rost…mi-au leganat copilaria tihnita si linistita.

Azi, dupa atata amar de vreme, privesc coperta aceea a cartii atat de familiare si imi revin in memorie pasaje intregi din aceste minunate povesti cu care adormeam fericita. Nu mi-as fi inchipuit vreodata sa ajung la Odense, in locul in care s-a nascut si copilarit Andersen…Ma consider o norocoasa pentru ca a venit si acest moment…tarziu, foarte tarziu, dar important ca momentul A VENIT si am ajuns pe taramul basmelor lui Andersen…Chiar la el acasa!

Am calatorit cu masina venind de la Aarhus spre Odense. Ajunsa acolo, am descoperit un oras danez tipic, vechi de peste 1000 de ani in care am respirat aceeasi atmosfera calma, relaxanta cu care ma obisnuisem de cateva zile in tara vikingilor sangerosi de altadata. Un oras binecuvantat de Odin, zeul nordic al războiului, poeziei si întelepciunii, in care simti cum te cuprinde incet si te invaluie personalitatea marelui povestitor…Un oras situat pe insula Funen, o insula cunoscuta ca fiind “Gradina Danemarcei" pentru peisajele sale idilice, vilele si conacele de tara, pentru gradinile cu flori ce inconjoara casele de caramida rosie…

Am parcat foarte aproape de Casa memoriala a lui Andersen, pe care am identificat-o foarte usor intr-un cartier cu stradute inguste care s-au pastrat foarte bine. Ei, e adevarat si ca GPS-ul ne-a fost de mare folos pentru ca eram in mare graba, seara urmand sa ajungem la Copenhaga si sa vedem acolo, intr-o zona special amenajata cu ecrane mari, finala Campionatului Mondial la fotbal dintre Germania si Argentina. 

Vazusem casuta galbena pe internet inainte de a ajunge la fata locului, asa ca a fost foarte usor de recunoscut (Munkemøllestræde 3)…

Este emotionant sa pasesti in micuta si umila casa de numai 18 metri patrati in care a crescut Andersen de la varsta de 2 pana la 14 ani. Parintii sai, un cizmar si o spalatoreasa, erau foarte saraci, atat de saraci incat nici aceasta casa nu le-a apartinut.

M-am asezat pe scaunul acela simplu, am privit uneltele de cizmarie si pantofii vechi de altadata, 

am vazut camera si patul sau.

A urmat bucataria care te ducea cu gandul mai degraba spre Tara Piticilor,

cu vase simple...totul era saracacios si trist...

Am iesit in curtea micuta si pietruita

si m-am asezat la o masuta de lemn.

Fara sa vreau, mi-am indreptat privirile spre o inscriptie de piatra aflata pe zidul din fundul curtii:

Tot nu-mi venea sa cred ca sunt acolo, ca privesc spre casa unui scriitor celebru: parca eram si eu acum un personaj dintr-o poveste…Conditii precare pentru cel care a incantat copiii din lume larga prin candoarea si inocenta basmelor sale…un visator care-si dorea sa ajunga cantaret, balerin sau actor…

Biletul la Casa memoriala a costat 95 DKK/persoana. 

Si chiar din aceasta casa a plecat Andersen sa-si caute norocul la Copenhaga: avea doar 14 ani cand a ales sa se bata singur cu viata…sau mai degraba cu literatura. Iar eu, cateva zile mai tarziu, aveam sa descopar in Ny Havn – Copenhaga, in sirul de casute dragute si colorate, pe cea de la numarul 19 unde a locuit o perioada. Copenhaga este orasul pe care l-a iubit atat si pe care l-a facut cunoscut lumii intregi prin scrierile sale, fie si doar prin povestea “Mica Sirena” a carui personaj principal a devenit simbolul acestui oras minunat… 

De la Casa memoriala am plecat sa vizitam Muzeul Hans Christian Andersen, un muzeu conceput si realizat intr-o maniera foarte originala. Pe drum, ne-am alaturat unui grup de turisti japonezi iar “pasii” lui Andersen ne-au condus drept la tinta. 

La un moment dat am ezitat, am urmat o alta cale, ne-am pierdut de grupul acela, insa prin amabilitatea unui batranel tare simpatic care a vrut sa se asigure ca nu vom rata  si ne-a condus pana aproape de muzeu, am reusit sa ajungem in timp util, cu o ora inainte de inchidere. 

Muzeul Hans Christian Andersen a fost deschis in anul 1908 chiar in casa sa natala, la scurt timp dupa ce i-a fost acordat titlul de “Cetatean de onoare” al orasului Odense (Bangs Border, 29). 

Casuta in care s-a nascut a fost inglobata intr-o constructie noua si este prezentata publicului asa cum a fost candva; una dintre cele mai micute de pe strada: in ea au locuit 5 familii si era situata intr-unul dintre cele mai sarace cartiere ale orasului Odense.

Se zice ca imediat dupa ce s-a nascut Andersen, intrucat copilul avea o constitutie fragila, a fost chemat de indata preotul pentru ca acesta sa fie botezat. Din fericire pentru noi toti, lucrurile s-au derulat altfel mai departe.

Foarte bine organizat si structurat pe perioadele de viata ale marelui povestitor, muzeul se bucura de un mare numar de vizitatori. Originalitatea lui rezida tocmai in conceptul de prezentare, cu modalitati moderne interactive si de explorare pentru vizitatori, cu efectele personale sau lucrarile, scrisorile, cartile, distinctiile, evenimentele din viata lui Andersen si multe desene. 

Spatiul este impartit, foarte inspirat, in cateva zone denumite sugestiv “Epoca”,”Omul”,

 “Viata “,

 "Munca",

“Arta “sau “Camera de la Ny Havn”si, organizat cronologic, prezinta ca o insiruire logica aspecte din intreaga viata si activitate a scriitorului, totul integrat in contextul evenimentelor epocii sale.

La intrare ne-a intampinat statuia alba a lui Andersen 

si abia atunci am realizat cat de inalt a fost, ca statura: 1,81 metri, da, foarte inalt pentru vremea in care a trait. A fost inalt si a trait mult (1805-1875) in acei ani cand mortalitatea infantila inregistra o rata foarte mare in Europa, o Europa care traversa si o epoca de razboaie ce secerau mii de vieti tinere si era cuprinsa de efervescenta revolutiilor ce anuntau schimbari majore.

Pe ecranele mari din acele incaperi intunecoase sunt proiectate o serie de documente originale, scrieri care au apartinut unor personalitati celebre contemporane cu Andersen, precum: bunul sau prieten Charles Dickens, Goethe, cantareata suedeaza Jenny Lind, Karl Marx, Wagner si chiar Lord Nelson si Napoleon. 

Mai departe, expozitia intitulata “Viata“ prezinta copilaria trista a povestitorului pana la debutul literar, viata amoroasa in care nu a fost prea fericit ( iubirea sa neimpartasita pentru suedeza Jenny Lind, pe care a imortalizat-o in “Privighetoarea”), calatoriile sale si, ca punct culminant si emotionant, “casuta” in care s-a nascut si a locuit pana la varsta de doi ani impreuna cu parintii si bunicii sai. “Munca” lui a fost tradusa in 160 de limbi iar lista lor continua. Ilustratiile pentru 70 dintre minunatele sale povesti au fost realizate de catre pictorul danez Lorenz Frohlich, pe care Andersen l-a intalnit in Paris la 1866. In “Biblioteca” sunt adunate si prezentate pe tari, editii, limbi toate editiile cartilor sale traduse.

Mi-a parut tare bine sa zaresc si cele 3 editii ale Povestirilor sale in limba romana…

Incaperea “Ny havn” a fost reconstituita dupa locuinta din Copenhaga situata langa Teatrul Regal. Toate obiectele expuse aici au apartinut lui Andersen si acestea te ajuta sa patrunzi mai adanc in intimitatea existentei lui.

…Azi, scriitorul se odihneste alaturi de Sorensen Kirkegaard in Cimitirul Asistens din Copenhaga. 

Biletul la muzeu a costat 115 DKK/persoana.

Iar in apropierea Muzeului Andersen se afla si o cladire, destul de ciudata, un teatru de papusi care da viata povestilor sale si ii incanta pe micii spectatori veniti de peste tot din lumea mare sa se bucure de candoarea povestilor nemuritoare.

Andersen a calatorit mult, petrecand in afara tarii lui 9 ani. M-am bucurat sa-l "regasesc" in calatoriile mele la Roma sau la Lisabona  (intr-o casuta in Parcul National Sintra, pe drumul ce urca spre Morish Castle) si sa vad imobilele in care a locuit pentru un timp.

In fine, am iesit din zona “impregnata” cu farmecul povestilor citite seara la gura sobei si remarc ca, oricat m-as stradui, nu voi reusi sa redau acea senzatie de inocenta, de incantare si admiratie de care esti cuprins atunci cand vezi lucruri modeste care au apartinut unui om simplu, dar talentat si foarte respectat in epoca sa de regii, reginele si personalitatile Europei care l-au avut drept oaspete. 

Oriunde te-ai afla in Odense simti prezenta lui Andersen: fie ca vei traversa Piata Sortebrodre Torv, unde se afla pe atunci singurul teatru permanent (cu exceptia celui din Copenhaga), fie vei merge spre scoala pe care a frecventat-o, Fattiggarden, fie ca vei privi spre statuia sa din Parcul Kongens Have sau vei intra in Catedrala Sfantului Knud unde s-au casatorit parintii sai. 

Catedrala Sfantului Knud sau Sfantului Canute, o cladire masiva din caramida rosie cu o turla zvelta si foarte inalta, este unicul model de arhitectura gotica adevărata din Danemarca. 

Aici a fost confirmat Andersen, la 3 ani dupa moartea prematura a tatalui sau. Pentru acest eveniment micutul a primit in dar o pereche de pantofi din piele despre care vorbeste cu mandrie intr-una din povestirile sale, “Pantofiorii rosii”. In cripta acestei catedrale se afla mormintele Regelui Knud si ale fratelui sau, Benedict, ucisi in anul 1086 chiar in locasul sfant.

Nu departe se afla si Primaria din Odense …Deja caramida rosie...este ca o eticheta...ne-am obisnuit...dar este atat de frumoasa!

Orasul este si el minunat, mai sunt atatea de vazut...

Mai ales ca Odense este si locul de bastina al compozitorului Carl Nielsen, cel mai mare compozitor danez. Casa lui se afla insa in afara localitatii…a ramas s-o vizitam altadata!

Acum ne-am bucurat de “Momentul Andersen”! 
Ma voi gandi mereu la “urmele “ care ne-au condus de la Casa memoriala la Muzeul Andersen: sunt pasii catre succesul literar si celebritate: mici, alaturati, dar hotarati!

Da, dragul nostru Andersen, ceea ce spui este perfect adevarat: 
"My life will provide the best illumination of all my works".