Grenoble...Parfum de "rosu si negru" in orasul lui Stendhal si un pahar de lichior la Distileria Chartreuse

Grenoble...Parfum de "rosu si negru" in orasul lui Stendhal si un pahar de lichior la Distileria Chartreuse

"Grenoble se desparte aici in doua, casele se retrag in doua randuri drepte, 
lasand sa treaca, lat si neted, cu apa de culoarea otelului,
 Iserul ce vine de undeva de departe, dinspre turnurile de fabrici
 ce trag dungi negre paralele pe albastrul cetos al Alpilor."

"Calator in noaptea de Ajun"-Anisoara Odeanu

Grenoble! Munte...inaltimi...albastru...puritate.Asa imi imaginam acest oras dupa ce am citit, candva, in anii studentiei, nuvela Anisoarei Odeanu, "Calator in noaptea de Ajun". Atunci, lectura mi s-a parut placuta, atractiva, cu un subiect destul de obisnuit si cu actiunea plasata in orasul natal al lui Stendhal.  Dupa un timp am recitit-o si am vazut un altfel de Grenoble: un oras plin de viata, asezat la poalele muntilor intr-un peisaj sublim si cu un trecut incarcat de istorie. Viata, cu anii rostogolindu-se, m-a aruncat in tumultul ei si am uitat nuvela, am uitat orasul si chiar l-am neglijat pe autorul romanului "Rosu si negru".Dar, poate paradoxal, poate nu, in drumurile noastre, cu ani in urma, am trecut pentru prima oara prin Grenoble, dar eram grabiti pentru ca trebuia sa ajungem in aceeasi noapte la Torino.

Imi amintesc ca acel drum a fost destul de greu de parcurs pentru ca alesesem o carare de munte...mergeam pe Col de l'Epine, ceva spectaculos...nemaipomenit...care ne-a mancat pur si simplu timpul si...nu ne-am oprit sa vizitam Grenoble. Dar, mi-am propus ca data urmatoare, cand vom mai ajunge in aceasta zona sa vizitam neaparat orasul, dupa care sa mergem si la Distileria Chartreuse, aflata la doar 25 de kilometri departare, in localitatea Voiron...Au trecut cativa ani buni...si, iata, a venit acel moment in care sa imi tin promisiunea. Dimineata am plecat din Cannes spre Grenoble pe N85 urmand Ruta Napoleoniana. Ne desparteau doar 375 kilometri de destinatia finala, asa ca ne-am oprit sa vizitam Castellane si  Citadela Sisteron. Castellane este la doar la 12 kilometri de Cheile Verdunului - o minunatie a naturii pe care am parcurs-o si am ajuns pana la Pointe Sublime - punctul suprem. VIS! Dupa ce ochii ni s-au umplut de magica natura, rupti totusi de oboseala, am ajuns, intr-un final, la Hotel Grenoble Centre Alpexpo. Era seara si putin racoare, adica minunat! Pai, cum poate fi altfel intr-un oras de munte in a carui apropiere sunt amenajate 20 de partii de ski?

Recunosc ca acesta vizita a fost determinata de “dragostea adolescentina” fata de romanele lui Stendhal, asa ca, a doua zi, ne-am oprit mai intai la Biroul de Turism care ne-a oferit toate informatiile necesare pentru a vedea locurile legate de amintirea marelui scriitor. Astfel, am intrat in posesia “Itinerariului Stendhal” - un pliant care “insiruie” punctele importante ale orasului Grenoble legate de viata si activitatea marelui romancier. Trebuie sa spun ca oricat de frumos, boem, placut, funny sau cool este considerat de catre vizitatori sau prezentat in ghidurile turistice, mai ales cele de iarna, acest oras inseamna pur si simplu STENDHAL sau, daca vreti, il reprezinta pe cel cunoscut sub pseudonimul Henry Beyle. 

De aceea, am alcatuit itinerariul de vizita mergand pe urmele scriitorului. Am lasat masina undeva, in afara orasului,

si am strabatut Grenoble

plecand din zona Fortului de la Bastille, 

am traversat Podul Saint Laurent, construit pe raul Isere,

dupa care ne-am indreptat spre orasul vechi, La Vieille Ville. Bineinteles ca, pana acolo, am vazut locuri interesante si ne-am amuzat in fata micului loc de joaca pentru catei. 

Apoi ne-am afundat, pierzandu-ne, pe stradutele pietruite si inguste ale orasului, atat de impregnate de spiritul lui Stendhal. Sau poate al Coraliei si Julien Sorel? 

Am traversat Piata Grenette, o piata care odinioara era folosita pentru vanzarea de animale si cereale si in centrul careia, azi, se afla o fantana interesanta cu delfini si heruvimi. 

Fantana mi-a placut mult, atat de multe detalii si artistic realizata.

Drumul nostru urmarea

si respecta indicatiile pentru “Itinerariul Stendhal” precizate pe harta primita de la Oficiul de turism si, astfel, prima data am vizitat Muzeul Stendhal de pe Grande Rue, numarul 20. Acesta a fost amenajat de catre municipalitatea orasului in semn de pretuire pentru Stendhal si se afla chiar in apartamentul doctorului Gagnon, bunicul matern al scriitorului.  

Muzeul cuprinde o terasa si doua imobile ce ocupa o suprafata generoasa de aproximativ 500 metri patrati, unul cu vedere in piata principala a orasului, Piata Grenette si altul cu vedere la parcul orasului. Din 2000, “Apartamentul Gagnon” a fost declarat monument istoric. Acesta a fost locul “initierii” viitorului scriitor in lumea lui Dante, Ovidiu, Cervantes, Moliere, Voltaire si unde Stendhal, dupa moartea mamei sale, a invatat intre anii 1790-1796, in liniste si stabilitate sufleteasca, ce rol are arta si cultura in formarea unui intelectual adevarat. Si nu numai atat: aceste cunostinte au fost completate aici cu cele despre biologie si astronomie. Pana la urma, acesti ani s-au dovedit a fi cei mai fericiti din viata romancierului, asa cum, de altfel, acesta avea sa marturiseasca mai tarziu.

Primul lucru pe care l-am zarit la intrarea in apartament a fost schita in creion a acestuia realizata chiar de Stendhal.

In fapt, este un living in stil italian, camera in care medicul Gagnon isi primea oaspetii. 

Totul este rafinat, de foarte mult bun gust: piese de mobilier, 

picturi, 

candelabre. Am descoperit si am privit  busturi, gravuri, manuscrise 

 si documente oficiale

- toate acestea adunate prin eforturile conjugate a multor persoane care s-au ocupat, in ani, relevand cat mai veridic locul in care a trait, in acea perioada, Stendhal cat si aspecte din epoca sa.

Urmeaza apoi cabinetul de istorie naturala unde, in dulapuri imense, sunt asezate colectii de pasari, scoici si pe un perete, chiar un crocodil! 

Azi, aceste colectii apartin Muzeului de Istorie Naturala din Grenoble. Biblioteca este spectaculoasa si de o valoare inestimabila. 

Urmeaza o Colectie Stendhal realizata incepand cu 1861 in urma unei donatii a vaduvei unui fost primar al orasului si cuprinde pe langa tablouri, acuarele, 

biografii si studii stendhaliene, peste 40.000 pagini de manuscrise si 10.000 lucrari tiparite in mai multe limbi. 

Terasa apartamentului este generoasa si reprezinta un loc de refugiu perfect, unde aveti chiar permisiunea de a va aseza pe un scaun si frunzari un roman al scriitorului.

De la Apartamentul Gagnon am traversat, putin mai departe, Place de Gordes si ne-am indreptat spre Casa natala a lui Stendhal, proprietatea parintilor sai, tatal - Cheruvin Beyle, de profesie avocat si mama - Henriette Beyle. 

Dar, acest apartament nu se viziteaza.

Itinerariul Stendhal” ne-a purtat in continuare pe strazi, pana hat-departe, la “Casa noua” construita in 1805 de catre tatal sau. 

Urmand traseul, am descoperit liceul in care a invatat scriitorul inte 1796-1799, de fapt  

L' Ecole Centrale - un fost colegiu iezuit  care azi se numeste Lycee Stendhal, 

situat undeva pe langa Halele Saint – Claire din Grenoble, hale construite in 1784 si unde gurmanzii isi pot potoli poftele alegand din diversele preparate culinare expuse in cele peste 20 de standuri.

 De aici, ne-am intors o bucata de drum

 si am ajuns in Piata Saint Andre 

unde se afla cladirea impunatoare a Palatului de Justitie, care a dominat atat viata cat si panorama orasului mai bine de 500 de ani. Langa Palatul de Justitie se afla cea mai veche cafenea din Franta, renumita le Café de la Table Ronde, care a fost 

construita in 1739. Candva, cafeneaua era frecventata cu mare placere si de catre Stendhal, dar si de Choderlos de Laclos, autorul romanului "Legaturi periculoase", si, inca mai prezinta interes si azi pentru oamenii carora le place "jocul cuvintelor".

Ne-am continuat drumul prin Jardin de Ville, 

aceasta gradina minunata care a apartinut candva ducilor de Lesdiguieres si unde este expusa o copie a statuii lui Hercule, vandalizata in 1989 si de atunci pusa la adapost de raufacatori in Muzeul de Arta. Citisem undeva ca aici, in Jardin de Ville, Stendhal a intalnit prima sa iubire, una neimpartasita, pe Virginia Kubly. O fi asa? N-o fi asa? Doar ei doi or fi stiut.

Tot admiram fostul Palat al Parlamentului din Dauphine, Palatul de Justitie pana in 2002. Acum, aici se afla sediul Oficiului de Turism din Isere.

Chiar in fata lui, gata de lupta este stautia lui Pierre Terrail, cavalerul fara teama si fara repros, "Le chevalier sans peur et sans reproche".

A urmat o plimbare prin Piata Notre – Dame in centrul careia se afla La Fontaine des trois ordres, inaugurata 1897, in amintirea evenimentelor desfasurate in Grenoble la 1788, cu putin timp inaintea marelui si mereu amintitului eveniment al istoriei din 1789, evocat atat la bine dar mai ales la rau,  Revolutia franceza. 

Catedrala din Grenoble, construita in stil romanic si datand de 1000 de ani, 

se distinge prin simplitate, dar mie mi-a placut tocmai din acest motiv.

Plimbarea in Grenoble s-a incheiat, dar mai sunt de spus cateva cuvinte despre un obiectiv turistic foarte "gustat", aflat in zona.

La 30 de kilometri, la Voiron, intr-o zona foarte frumoasa, cu sate idilice si hanuri traditionale, 

se afla Distileria Chartreuse, cea care fabrica de mai bine de 400 de ani faimosul lichior, acea miraculoasa licoare verde din 130 de plante.

Asa ca, am cumparat bilete pentru un tur ghidat al distileriei si, in asteptarea inceperii lui,

am studiat cateva mostre din plantele din care se obtine lichiorul. Fotografiatul si filmatul sunt interzise in distilerie. Dupa cum aveam sa aflam, reteta obtinerii licorii renumite este secreta si se transmite din generatie in generatie fiind cunoscuta doar de 2 calugari. Ea ar fi fost inventata de catre un alchimist vestit pe la 1605 in vremea regelui Henric al IV-lea, dar abia pe la 1737 se realizeaza cea cunoscuta in zilele noastre, a carei fabricatie de serie mare a inceput la 1937. Nici unul dintre "frati" nu detine in intregime reteta si acestia se afla sub juramantul pastrarii eterne a secretului de fabricatie. 

Bautura spirtoasa este obtinuta din circa 18 tone de plante din Alpi care sunt culese special, doar in anumite conditii, pentru manastire. 

Acestea se usuca in mod controlat in Camera Ierburilor, sunt inseriate, fiecare serie avand un anume numar si sunt trimise ulterior in Distileria din Voiron. Aici, amestecul de plante este infuzat si macerat, apoi distilat in butoaie de stejar si supus procesului de imbatranire timp de 5 ani, dupa care ultima faza este cea de imbuteliere-depozitare. 

Acest lichior de Chartreuse este cunoscut sub numele de “Elixir vegetal de la Grande Chartreuse” si este comercializat in doua variante: verde si galben, imbuteliat ca varianta normala sau in cea de invechire prelungita (VEP, Vieillissement Exceptionnnellement Prolonge). La sfarsitul turului am beneficiat de degustare in magazinul de unde am cumparat si cate o sticla din ambele variante. 

Variantele de lichior de Chartreuse difera prin parfumul floral si nota fructata, dar ambele sunt la fel de bune si se recomanda a se bea simplu, cu gheata, cel verde in timpul mesei, cel galben la sfarsitul ei, la desert. 

Vizita a fost foarte interesanta si ea reprezinta un motiv, in plus, de a recomanda amatorilor de lichior vizitarea orasului Grenoble de unde pot trage o fuga la Distileria din Voiron pentru a gusta “lichioarea verde minunata”.