Dupa sejurul exceptional din Dublin, calatoria pe patru roti prin Irlanda a continuat cu vizita orasului Cork. “Orasul rebel”, asa cum este cunoscut Corkul, s-a aflat in permanenta rivalitate cu Dublinul pentru titlul de capitala a Republicii Irlanda si acest lucru m-a facut si mai curioasa sa-l vad. Am facut o rezervare prin B&B, care s-a dovedit la fata locului o foarte buna alegere iar proprietarul, extraordinar! Cand a aflat traseul concediului nostru si cate “mari si tari” am strabatut pana la Cork, s-a ocupat de noi ca si cum am fi fost niste personalitati itinerante...Zicea despre noi ca ocupam “numarul 2” in ierarahia turistilor gazduiti, imediat dupa motociclistul temerar care strabatuse toata Europa cu acest mijloc de transport pana a ajuns la Cork. Sa ne simtim curajosi, nu-i asa? Si noi inca nu terminasem itinerariul din aceasta vacanta; intoarcerea spre casa…pura adenalina forte: ne astepta o traversare cu feribotul spre Fishguard, orasel in sudul Marii Britanii, apoi un al doilea feribot din Dover spre Dunquerque si mii de kilometri pana la Bucuresti. O experienta extraordinara pe care as repeta-o oricand!
Dar pana acolo, am inceput devreme prima zi din Cork.
Micul dejun l-am luat “acasa” – prilej si timp in care am putut discuta mult cu proprietarul pensiunii Lisadell House,
foarte bucuros ca are un auditoriu interesat de problemele Irlandei. Interesante previziunile pentru viitorul celor doua Irlande precum si parerile personale ale fostului militar de cariera care vedea uniunea nu mai departe de cativa zeci de ani, timp in care majoritatea protestanta va fi depasita de cea catolica!
Am plecat spre oras urmand indicatoarele “Cork Walks” si am avut sentimentul ca a fost cea mai inedita modalitate de a patrunde intr-un oras si a-l cunoaste.
Cork Walks este un drum pe unul dintre malurile raului Lee pe care urmandu-l, ai ocazia sa mergi prin hatisul unei paduri, sa treci peste poduri, asa cum a fost Mardyke Walk Bridge,
sa admiri cladiri si, in tot acest timp,
sa ai mereu apa ca tovaras de drum. Spectaculos!
Iar acest lucru este posibil intrucat Consiliul Municipal Cork in colaborare cu Departamentul Transporturi, Turism si Sport a realizat o serie de patru trasee de mers pe jos, din periferie pana in centrul orasului, cu interesante explicatii legate de cladirile de patrimoniu intalnite pe parcurs. Deci, inainte pe Cork Walks!
Asa am trecut printr-o zona unde aparea un indicator ce ne specifica cat de aproape suntem de Universitatea din Cork,
am traversat o minunata pajiste verde printre multe altele intalnite si in aceasta tara, am trecut pe Podul Mardyke, am vazut o multime de cladiri frumoase pe malurile raului Lee si am intrat in oras prin North Main Street, cam in 40 de minute.
Dupa cateva stradute, ne-am trezit in fata magazinului cu acelasi nume ca si strada mare.
Am intrat aici din curiozitate, pentru a avea o minima idee asupra organizarii comerciale si a pretului marfurilor din Cork, dupa care ne-am continuat drumul.
Am descoperit Biserica Sfantilor Petru si Pavel, o biserica de cult catolic
situata langa una din strazile principale ale acestui oras: St. Patrick’s Street.
Am patruns in biserica
si am ramas profund impresionati de altarul din marmura de Carara care cantareste 36 tone. Dar ce mi s-a parut extraordinar, a fost faptul ca aceasta biserica pastreaza certificate de botez, casatorie si alte acte incepand din anul 1765. Multi isi cauta stramosii in aceste hartii si chiar ii gasesc. Strada Sf. Patrick a fost reamenajata in 2004 si de atunci, si-a intarit renumele de a fi considerata cea mai faimoasa strada comerciala din Irlanda. Si impreuna cu Oliver Plunkett Street, Paul Street si Nord Main Street alcatuiesc zona comerciala cea mai cautata de turisti. Incepeam deja sa simt cum orasul ni se dezvaluie incetul cu incetul: o alta arhitectura, foarte colorata si “vesela”, total deosebita de Dublinul sobru si intunecos.
Prima mare atractie din calea noastra a fost English Market, cunoscuta, in fapt, sub mai multe nume: Princess Street Market sau Grande Parade Market.
Aceasta este una dintre cele mai vechi piete municipale alimentare din lume si este atestata din 1788.
Azi, este considerata ca fiind in topul primelor 10 piete alimentare din Europa.
English Market a fost afectat de doua incendii, in 1980 si 1986
dar prin grija Cork Corporation a fost refacuta complet. Piata este un complex alcatuit din parter si un etaj; aici gasesti si magazine nealimentare, dar in principal tarabe cu alimente organice, brutarii cu miros de paine calda, diferite feluri de mancare din intreaga lume,
aromate, condimentate, atat de variate si delicioase
incat nu stii ce sa-ti cumperi: carne de toate felurile, peste, masline grecesti si mancaruri indiene, pana la tripe (intestine de vaca) si drisheen (asemanator sangeretelui nostru).
Nu venise ora pranzului, ba chiar era devreme, asa ca ne-am limitat in a o cutreiera, mai ales ca nu era foarte multa lume si doar privind acest loc datator de stare de bine, te umpleai de bucurie si entuziasm. English Market a fost vizitata chiar de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii si sotul ei timp de 20 minute la 20 mai 2011 si acestia s-au intretinut, prin scurte dialoguri, cu comerciantii aflati acolo.
Asa ca, daca Regina si-a alocat din timpul sau pretios sa vada aceasta piata, in mod sigur noi trebuia sa o vizitam pe indelete. Ceea ce am si facut. Ne-am dus la toate standurile, am incercat sa cuprindem toate zonele, intrand prin toate coltisoarele. Experienta a fost deosebita si pot spune ca totul este curat si igienic si orice ai manca, o faci fara teama ca ti s-ar putea intampla ceva rau. Am subliniat acest aspect pentru ca la inceputul vizitelor noastre in astfel de piete alimentare, nu prea agream sa mancam in ele. Dar, cu timpul, cu cat am fost mai deschisi spre experiente culinare de acest gen, traite in atatea tari, incercari care si-au facut efectul, am capatat tot mai mult curajul de a gusta mancarurile traditionale, pentru ca aici poti gasi adevaratele specialitati locale.
Dupa explorarea minunatei English Market, am pornit sa descoperim orasul care, de altfel, nu este foarte mare.
Imaginati-va un oras de 140.000 locuitori, ca fiind, totusi, al doilea ca marime din tara. Am mers pe multe din strazile principale si am admirat cladirile care sunt atat de dragute si cochete, nu foarte inalte, insa totul te imbie sa mai faci un pas si inca unul incat nu te lasa sa te dezlipesti de ele: vrei sa mai vezi, iar si iar, mereu. Astfel, ne-am plimbat pe Oliver Plunkett Street – cea mai lunga strada din centrul orasului,
i-am admirat bogatia florilor care curg valuri-valuri de la etajele superioare, varietatea magazinelor, puburilor si cafenelelor. Am ajuns mergand asa la Opera din Cork.
Aceasta a fost construita in 1855 dupa modelul unui complex expozitional si culmea! Exact in 1955 - anul centenarului de la infiintare, imobilul a ars complet. Abia in 1963 a fost redata, din nou, melomanilor. In spatele Operei se afla Teatrul Half Moon.
Urmatorul obiectiv turistic, aflat in apropiere, in Piata Emmet, a fost Art Crawford Gallery cu sediul in Custom House, o cladire de caramida rosie construita in 1724.
Am patruns pe poarta metalica si am descoperit un interior cu multe surprize inedite:
colectii de tablouri,
de statui grecesti si romane,
o sculptura de Antonio Canova,
lucrari apartinand lui Harry Clarke si Eilis O’Connel, picturi ale lui J. B.Yeats.
Cu aceasta ocazie am invatat cate ceva despre artistii irlandezi.
Astfel, Harry Clarke, un artist influentat in egala masura de Art Deco si Art Nouveau, a excelat in “arta vitraliilor"
si a fost si un renumit ilustrator de carte.
La etaj,
galeria de arta prezinta, alaturi de colectii din secolele XIX-XX-lea realizate de William Crawford,
o sumedenie de alte diferite obiecte de interior, portelanuri,
piese de mobilier.
Totodata, Art Crawford Gallery se ocupa de realizarea si prezentarea unor programe de educatie, de informare si gazduieste expozitii temporare, fiind, cu adevarat, o oaza de cultura mare intr-un oras, sa zicem, mic.
De aici pana la Monumentul National aproape ca am strabatut orasul, chiar am vazut un incident nefericit cand unui turist i s-a facut rau, dar imediat constinta civica a intrat in actiune si a fost resuscitat. Am trecut pe langa o renumita librarie,
o fantana deosebita
si iata-ne fata in fata, pe bulevardul Grande Parade, cu renumitul Monument pe care il cunosteam din fotografiile de pe internet. Ridicat in 1906, acesta este testamentul rebeliunilor care au avut loc in Cork in anii 1798, 1803, 1848 si 1867.
Grand Parade este cel mai larg bulevard din Cork si, candva, in limba irlandeza a fost cunoscut sub numele de Sraid and Chapaill Bhui, adica “Strada Calului Galben”, intrucat exista o statuie ecvestra a Regelui George al II-lea pe locul actual al Monumentului National. Din pacate, statuia regelui a fost distrusa in 1781 de persoane ramase necunoscute si inlaturata definitiv in 1862 de Cork Corporation. Se pare ca oameni cu intentii rele gasesti peste tot…
In Cork am gasit si un fort, pe Strada Barrack, ceea ce mi s-a parut un lucru rar: in oras?
Da, Fortul Elisabeta (admisie libera) a aparut mai intai ca o fortificatie situata pe o zona mai inalta, care a favorizat, in timp, aparitia asezarii, a orasului azi, in jurul ei.
Presedintele provinciei Munster, Sir George Carew a demarat constructia la 1601, dar aceasta a fost distrusa in urma unor altercatii si neintelegeri locale, ca mai apoi fortareata sa fie reconstruita in 1624. Se spune ca insusi Cromwell ar fi adus o serie de imbunatatiri Fortului Elisabeta.
Dar actualul sit istoric a fost rand pe rand: cazarma militara, inchisoare
si chiar sectie de politie. Ghidul a fost nemaipomenit de sufletist si l-am simtit vibrand de dorinta de a ne impartasi noua, un grup format la repezeala, cat mai multe date istorice. Fortul este accesibil in timpurile noastre, zidurile sunt “prietenoase” si permit o vizita in conditii excelente.
Ce a mai urmat? Orasul are doua catedrale, una mai faimoasa decat cealalata. Prima in drumul nostru a fost Catedrala Sf. Finn, Saint Finn Barre’s Cathedral, o minune arhitecturala victoriana a celebrului arhitect William Bruges, care a fost dedicata patronului orasului Cork.
Finalizata in 1879, catedrala a depasit bugetul propus initial de 15.000 lire sterline, dar a meritat: lucrarea este desavarsita si are o bogatie de sculpturi si icoane in basorelief, vitralii, mozaic. Totul este grandios si aparte: o nava impresionanta sprijinita pe coloane din piatra de Bath si pereti placati cu calcar si marmura rosie de Cork, o orga veche de la 1889.
Pasii ne-au purtat, mai departe, spre cartierul vechi al orasului
in care multe dintre cladiri ii confera nota medievala atat de apreciata de turisti.
Pe drum, am avut ocazia sa studime multe alte cladiri de referinta ale orasului Cork.
Astfel, am traversat inca o data raul Lee
si, pe Washington Street, am descoperit Curtea de Justitie, o cladire in stil neoclasic, realizata in 1895, cu o arhitectura inconfundabila in orice oras european si care e situata exact pe acelasi loc unde cu 4 ani inainte arsese vechiul sediu impreuna cu multe din documentele originale ale orasului.
Sunt atatea cladiri importante care merita studiate, de exemplu, Camera de Comert,
iar unele atat de ingenios proiectate si frumos incadrate intre celelalte incat nu poti ramane nepasator cand treci pe langa ele.
Am intrat si in cartierul vechi Shandon, dominat de liniste. Casutele traditionale se aliniaza “cuminti" si
parca asteapta acel “wow” de uimire al turistului avid de vechi.
A fost o plimbare minunata, dupa care am traversat Podul Christy Ring si am urcat spre Centrul Firkin Crane, o cladire cu o cupola rotunda, unica in Irlanda pentru scopul in care este folosita si unde pasionatii de dans pot urma cursuri de orice tip in cele patru studiouri de dans existente alaturi de, inca, o scena mare.
Chiar langa Centrul Firkin Crane se afla Muzeul Untului.
Recunosc ca, initial, am ezitat sa intram in Cork Butter Museum gandindu-ma la ce as putea vedea acolo, ca sa ma impresioneze. Dar, s-a dovedit ca este unul dintre cele mai organizate si interactive muzee, cu exponate,
cu demonstratii,
cu filmulete
si afise,
cu ziarele in care s-au publicat diferite comentarii despre calitate si, mai ales, cu foarte multe explicatii despre unt
si mestesugul de producere a acestuia.
Muzeul este deschis in fosta Cork Butter Market - fosta piata de unt a orasului din zona Shandon. Cork devenise la un moment dat cel mai mare producator si exportator de unt, acest produs fiind exportat pana in India si Australia. Pretul untului era stabilit in fiecare zi la ora 11.00 de catre Comitetul de vanzatori. Asa s-a nascut brand-ul atat de cunoscut si apreciat, Kerrygold. Expozitiile amenajate in incaperi releva importanta untului pentru Irlanda si prezinta toate etapele procesului, de la cresterea bovinelor, producere, comercializare si export.
Muzeul are mai multe galerii. Astfel, toata galeria amenajata la parter prezinta echipamentele si instrumentele necesare producerii untului. Alte galerii ofera, in plus, amanunte despre industria lactatelor, cresterea bovinelor sau dezvoltarea Bursei de unt din Cork,
centrul comertului international cu unt. Super muzeu!
In vecinatatea Muzeul Untului si Centrului Firkin Crane se afla o alta catedrala reprezentativa pentru Cork: St. Anne Shandon,
renumita mai ales pentru cele opt clopote ale sale, Shandon Bells.
Biserica are o atractie in plus,
intrucat pentru 5 EUR fiecare turist poate urca in turn si trage unul din clopotele originale, care dateaza de la 1752. Turnul catedralei are 4 cadrane de ceas, cate unul pe fiecare parte a sa, iar acestea au un renume prost, considerandu-se ca, de la inceput, nu au putut indica ora corecta, “ceasurile mincinoase” fiind decalate cu 2-5 minute intre ele. Turnul a fost cel mai mare si vechi turn cu ceasuri pe fatete pana cand s-a construit Faimosul Big Ben in Londra. Ceasul cu 4 cadrane a fost realizat de James Mangan din Cork si ridicat de Cork Corporation in 1847.
Ziua era cam pe sfarsite si noi destul de obositi. Asa ca am hotarat sa revenim, tot pe jos, la pensiunea noastra “acasa” din Cork. Pe drumul de intoarcere am reusit sa intram in Primaria veche din Cork.
Exista un tur ghidat, cu explicatii asupra arhitecturii si istoriei cladirii,
finalizat cu vizita in Camera Lordului Primar,
dar era organizat la ora 11.00 si aveam nevoie obligatoriu de rezervare. Ora trecuse, rezervare prealabila nu facusem…asa ca, “intalnirea “ cu Primaria veche a fost posibila doar in holul mare de la intrare. Tot a fost ceva.
Cladirea a fost inaugurata in mod oficial de catre Presedintele Consiliului Executiv, Eamon de Valera, in 1936, si este o bijuterie realizata in stil georgian.
Iar de aici, am pornit incetisor spre pensiunea unde eram cazati, studiind inca cu multa atentie ceea ce era pe drumul de intoarcere: Corkul este un oras uluitor, micut si odata ajuns aici, chiar si dupa o hoinareala de o zi, il indragesti si simti nevoia sa revii.
A doua zi urma sa mergem la Castelul Blarney si sa sarutam “piatra elocintei”…
Clipele petrecute in Cork, in acest mic orasel situat in sudul Irlandei au fost de vis. Un oras incarcat de istorie, un oras traditional cu cladiri vechi, de patrimoniu, situate pe malul apei, un oras al culturii care a renascut si s-a trezit la viata oferind clipe agreabile celor care se incumeta sa ajunga la el…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu