Geneva...In cautarea pacii si diplomatiei...vizita la Sediul ONU din Geneva

Geneva...In cautarea pacii si diplomatiei...vizita la Sediul ONU din Geneva

"Le Palais des Nations est un élément important du patrimoine
 de Genève et de la Suisse, mais aussi de tous les États membres des Nations Unies
 et nous avons le devoir de le préserver et de le moderniser"

M. Michael Møller, Directeur général de l'ONUG

Cand te afli la Geneva, una dintre tentatiile supreme, cu siguranta, este sa mergi in vizita la Biroul Natiunilor Unite. Si, categoric, fiecare avem prioritati si dorinte ce sa vizitam mai intai, dar pentru noi, a revedea dupa 26 de ani acest colosal complex de cladiri a fost cu adevarat o mare realizare si de ce nu, un etalon al dorintelor implinite. Pai, cum sa nu iti planifici o noua vizita la cel mai mare centru diplomatic din intreaga lume, cum sa nu te bucuri ca strabati coridoarele ca sa intri in salile in care se iau cele mai importante decizii pentru asigurarea pacii mondiale, pentru cooperare internationala si pentru respectarea drepturilor omului. De ce sa nu te bucuri ca faci parte dintre cei 115000 turisti care il viziteaza anual ?...

Palatul Natiunilor din Geneva, construit intre 1929 si 1938 pentru a gazdui Liga Natiunilor, este un ansamblu monumental cu o lungime ce atinge 600 metri. Spatiul interior cuprinde 32 de sali de conferinte si 2800 birouri pentru functionarii sai cat si pentru cel putin 28000 delegati (anual) sau pentru cei care lucreaza in cele peste 200 organizatii internationale. Sa nu omitem si faptul ca aceasta cladire adaposteste si birourile Organizatiei Internationale a Muncii precum si ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (chiar daca aceasta din urma are un sediu propriu chiar in apropiere).

Este adevarat ca am ajuns la o ora nepotrivita, cand tocmai intrase un grup destul de numeros de turisti, dar ca si in trecut, pentru a castiga fiecare secunda petrecuta in Geneva, am hotarat sa mergem, chiar langa ONU, la Muzeul Ariana din parcul cu acelasi nume, un minunat muzeu care prezinta istoria ceramicii prin niste exponate minunate din Europa si Asia si, bineinteles, prin cele realizate de manufacturile elvetiene de prestigiu precum : Winterthur, Geneva, Nyon sau Zurich.
Vizita ghidata in Palatul Natiunilor din Geneva dureaza cam 90 de minute si un bilet costa 12 CHF, iar pentru un student 10 CHF. De retinut ca intrarea vizitatorilor se face prin Poarta Pregny (Avenue de la Paix, 14). Si este bine sa va ocupati de o rezervare in avans, ceea ce noi nu am facut, dar am avut o sansa unica: am reusit sa fim admisi in grup pentru ca era ultima vizita din acea zi. La intrare am remarcat prezenta masiva a serviciului de securitate care este organizat similar cu cel de verificare la aeroport. Nu fiti surprinsi daca vi se  va cere politicos sa prezentati un act de identitate.

Uraa! Gata, grupul de vizita s-a constituit si am intrat in curtea interioara, dand imediat cu ochii de “imensitatea de piatra gri”; ne-am grabit sa ajungem la punctul de intalnire cu ghidul care ne va purta peste tot. Lucrurile s-au schimbat mult in acesti ani de la prima noastra vizita. Nu ma refer la constructia in sine, ci la modul in care ni s-a permis accesul prin curte, parca mai rapid si mai usor decat prima oara.

Palatul Natiunilor (Le Palais des Nations) este o zona extra-teritoriala care nu apartine vreunui stat, la fel ca si Sediul central din New York. Sub temelia sa se afla ingropata o capsula a timpului in care se afla un document in care sunt enumerate statele membre, o copie a Pactului Ligii si o serie de monezi ale statelor participante la a 10-Adunare…Interesant si impresionant in acelasi timp.

Ne-am apropiat, in interior, de panoul ce marca punctul de start al vizitei ghidate si am asteptat linistiti pana cand ghida, o bulgaroaica foarte simpatica de care m-am “lipit “ imediat (iar sentimentul a fost reciproc) ne-a invitat, pe fiecare participant in parte, sa ne prezentam si sa specificam tara din care venim.

Eram oricum emotionata doar la gandul ca voi pasi din nou pe holurile deja stiute si voi intra in cunoscutele sali exceptional de frumoase, acolo unde isi dau intalnire mii de delegati din intreaga lume care vin la diverse conferinte, militeaza pentru pacea planetei sau pentru protectia mediului inconjurator. Cu o voce gatuita si pierduta, cand toti se uitau la mine, am reusit sa articulez cele 3 cuvinte; parca numele tarii noastre, Romania, a sunat mai bine in sala mare unde erau atatia oameni din toate partile lumii.

Palatul Natiunilor este situat pe un minunat domeniu, Varembe, mostenit in anul 1890 de orasul Geneva in urma decesului lui Gustave de Revilliod de la Rive. Acesta a conditionat donarea proprietatii cu trei dorinte care i-au fost indeplinite: domeniul sa ramana deschis publicului larg, paunii sa populeze zona si sa circule liber, iar el sa fie inmormantat in acest parc.

Vizita noastra a debutat cu o prezentare succinta a istoriei constructiei si cu furnizarea unor amanunte referitoare la stilul arhitectural. Am aflat, cu aceasta ocazie, si multe infomatii pretioase despre arta expusa aici precum si despre cadourile oferite sediului ONU de catre diferite state; acestea sunt

prezente pe pereti

sau asezate

in diverse zone.

Este adevarat, Liga Natiunilor a fost fondata imediat dupa primul razboi mondial avand ca scop instituirea unei noi ordini mondiale, “ordinea pacii” care promitea, in acei ani, o solutionare pasnica si amiabila a conflictelor prin tratative diplomatice si de negociere internationala.

Ne putem mandri ca, incepand cu anul 1921, Nicolae Titulescu a fost numit delegat permanent la Liga Natiunilor din Geneva, fiind ales, in 1930 si 1931, de doua ori presedinte al acestei organizatii internationale ce-si avea atunci sediul in Palatul Wilson.

In anul 1926 s-a organizat un concurs de arhitectura pentru un sediu nou, cel actual, si au fost depuse 377 de proiecte, pentru ca in final, cum era si firesc, sa se ajunga la o solutie colectiva bazata pe propunerile a 5 arhitecti din mai multe tari: Carlo Broggi (Italia), Julien Flegenheimer (Elvetia), Camille Lefèvre si Henri Paul Nénot (Franta) si Joseph Vago (Ungaria), astfel incat piatra de temelie a fost asezata la 7 septembrie 1929 iar mutarea a avut loc in 17 februarie 1936.

Pe parcursul vizitei veti afla ca Palatul Natiunilor a fost supus la doua mari extinderi. Una a avut loc intre anii 1950-1952, perioada in care s-a construit Cladirea K pe trei nivele si Cladirea D, iar cealalta s-a desfasurat intre anii 1968-1973 cand a fost inaltata Cladirea E, care in continuare este numita “noua cladire”, cu scopul de a gazdui sediul Conferintei Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare, dar si pentru a face fata nevoii tot mai mari de sali de conferinte.

Si lucrurile nu se opresc aici. Statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite au decis, la 27 decembrie 2013, sa aloce fondurile necesare planului de renovare al Oficiului Natiunilor Unite de la Geneva. Lucrarile pentru o noua constructie vor incepe în 2017 si vor fi finalizate în 2023, ele avand in vedere si asigurarea accesibilitatii persoanele cu handicap.

Am pasit si noi pe traseul vizitei si m-am pozitionat cat mai aproape de ghida noastra in dorinta de a-i mai fura cateva informatii in momentele de deplasare dintr-o sala in alta. De ce n-as fi sincera si nu as recunoaste ca “efectul de tari vecine” a functionat foarte bine ? Ei, bine, sa stiti ca, vorbind eu asa destul de mult, am aflat mai multe informatii ce nu erau in prezentarea oficiala, unele personale dar si legate de intrebarile mele directe despre Palatul Natiunilor sau despre Titulescu. Pai, bulgaroaica noastra vizitase Bucurestiul la 16 ani, prin 1996, si nu prea mai stia exact cum evoluasem deoarece, intre timp,  se mutase in Elvetia. Si, mai important este faptul ca, povestind laudativ despre Nicolae Titulescu, am obtinut doua detalii pe care le voi prezenta urmand traseul vizitei. Ca dovada ca nu uita ce era intrebata, putin mai tarziu ghida mi-a oferit raspunsurile si m-am simtit minunat cand a vorbit despre noi, romanii, si despre Romania.

Am mers constiincios pe traseul dat de bulgaroaica si i-am sorbit cuvintele. Normal ca am recunoscut cateva dintre marile Sali, dar ordinea lor mi-e greu sa o redau, mai ales ca sunt situate in corpuri diferite, la etaje diferite si chiar cu planul in fata de pe site-ul oficial nu am reusit sa realizez parcursul adevarat, cand am urcat sau am coborat prin Sediul ONU din Geneva.

Foarte rapid de la momentul inceperii vizitei noastre am intrat in Sala Drepturilor Omului si Alianta Civilizatiilor,  al carei plafon a fost decorat  de renumitul artist Miquel Barcelò.

Am avut parte de un grup care asculta curios si urma apoi o serie de intrebari la care raspunsul venea rapid si foarte complet.

Peste tot, pe coridoare, am remarcat multele picturi, basoreliefuri, ceramica sau obiecte de portelan.

Urmatoarea a fost Sala pasilor pierduti.

La iesire din aceasta, bulgaroaica ne-a indicat sa privim Sfera armilara, un dar al Fundatiei Woodrow Wilson (SUA, 1939). Modelul mecanic este decorat cu stele si constelatii; este de remarcat ca cele 85 de constelatii sunt poleite cu foita de aur iar cele 840 de stele sunt argintate. Aceasta sfera este prevazuta cu un motor care, insa, nu mai functioneaza, dar care ii permitea intoarcerea in jurul axei orientate catre Steaua Polara.

Si Monumentul Cucerii spatiului daruit in 1971 de URSS merita amintit.

Bineinteles ca ne-am fi dorit sa vedem totul mai de aproape dupa ce am primit toate aceste explicatii, dar, pentru ca nu am avut acces peste tot, ne-am multumit cu poze, multe poze.

Am aruncat cateva ocheade prin ferestre, peisajul afara parea incremenit, chiar silentios in comparatie cu efervescenta intalnita pe coridoarele sediului. Si...chiar in acel moment, ghida ne-a furnizat doua informatii mai de amanunt; mai intai ne-a aratat o fereastra prin care sa privim: si se putea vedea expusa, in curte, statuia lui Nicolae Titulescu. Dar pentru ca e mica numai cunoscatorii puteau intui ceva de la o astfel de distanta! Am apreciat insa gestul ei si i-am multumit.
Si, deodata, am revazut usile grandioase ale Salii Nicolae Titulescu care acum se numeste Salon des Delegues -Salon Suisse si instinctiv am vrut sa intram dar ni s-a spus, pe un ton foarte politicos, ca accesul publicului nu mai este liber: aceasta s-a transformat, peste ani, in sala de protocol pentru delegatiile straine.

Va asigur insa, ca la prima vizita, am putut admira minunata sala cu un tavan pictat magnific - de altfel, la observatia mea si ghida s-a aratat mirata ca, altcandva, multi ani inapoi in timp, se putea vizita, nu apucase vremurile acelea. Ce mandri ne simteam ca am putut totusi profita atunci si mi-am amintit emotia puternica pe care o resimtisem!

Vizita a continuat cu multe explicatii despre donatiile tarilor oferite Oficiului Natiunilor Unite. Priveam peste tot si parca vedeam o alta cladire: erau mult mai multe exponate oferite in dar de artisti, personalitati politice, filantropi. Si tot asa, pas cu pas, am ajuns si in Camera de Consiliu decorata cu picturile murale ale catalunezului Jose Maria Sert.
Intre timp, informatiile despre activitatile curente ale ONU curgeau, curgeau…

Ne mai opream din cand in cand,

priveam pe fereastra sau admiram alte si alte obiecte expuse, ascultand atatea graiuri din heterogenul nostru grup de vizitatori;

 …si iata-ne inainte sa patrundem in ultima sala.

O usa spectaculoasa s-a deschis si am pasit timid. Da, impunatoare si eleganta, Sala Adunarii Generale a Natiunilor Unite este cu adevarat spectaculoasa. Culorile sale calde, un aramiu cu reflexe rosietice conferit de lemnul ce acopera o suprafata generoasa si un auriu stralucitor si intens se combina armonios si se asorteaza cu covorul pufos ce parca acum a fost scos din “razboiul de tesut”.

Ne-am asezat pe fotoliile confortabile, am privit de jur imprejur si, in atmosfera calma si senina, ne-am lasat purtati de imaginatie…voiam sa credem ca in sala aceasta care inspira intelegere si toleranta se vor gasi intotdeauna solutii pentru problemele ce framanta azi umanitatea…

A fost ultima incapere..vizita s-a incheiat. Iar noi, voiosi si neobositi, pornim la o noua explorare a minunatului oras Geneva...