Din experienta noastra, a vizita in aceeasi zi Girona si Figueres nu este de recomandat. Asa am facut noi, planificand sa vedem mai intai Girona si apoi Figures. Poate nu am fost cei mai inspirati pentru ca a fost o nedreptate pentru cele doua locatii care au fiecare destule atractii turistice ce merita atentie si nu asa fugitiv cum am facut noi la Girona. tinand cont – culmea - de sfaturile celor de la receptia hotelului din Barcelona, unde eram cazati.
Orasul este foarte frumos. Asezat intre cele doua rauri Ter si Onyar, Girona (sau Gerona) este un minunat sit istoric, vechi de 2000 de ani, candva cunoscut sub numele de Gerunda. Va asigur ca nu veti fi dezamagiti daca va rezervati o zi pentru oras fiindca veti fi rasfatati cu surprize arhitectonice admirabile: cladiri baroce, multe conturate de celebrul architect catalunez Rafael Maso (un fost student si mare admirator al lui Gaudi) sau in stil evreiesc (din cartierul cu acealasi nume), piete mici tipice, incinte fortificate. In secolul I e.n. romanii au construit aici o fortificatie cunoscuta sub numele de Forca Vella, bine protejata de un meterez, fapt care i-a permis sa ramana neschimbata mult timp, cam pana in anul 1000.
Eram un pic si nervosi si grabiti pentru ca Girona nu fusese deloc prinsa in planul de vacanta si aveam senzatia ca nu ne vom incadra in vizita Teatrului-Muzeu Dali din Figueres. Dar, pana la urma, usor, usor, am inceput explorarea si ne-am oprit, pentru inceput, la Biserica Sfantului Felix (Basilica of Sant Feliu)
care este celebra fie si doar prin faptul ca a fost prima de acest fel intemeiata in micutul oras roman.
Este o cladire in stil gotic care dateaza din secolul al X-lea. Nu se poate sa nu ii remarci turnul inalt si zvelt al clopotnitei ce parca aminteste de unul dintre turnurile Sagradei Familia? Hm!
Cat despre bogatia lucrarilor de arta din interior, ce sa va spun: multe tablouri valoroase si cunoscuta statuie culcata a lui Christos apartinand sculptorului Aloi de Montbrai.
De aici, ca sa ajungem la Catedrala de Santa Maria de Gerona, ne-am strecurat pe langa zidul vechi
la Poarta Romana de Nord si am urmarit Torre de Carlemany (Turnul lui Carol cel Mare) care te conduce chiar in fata lacasului de cult.
Catedrala este imensa, gigantica chiar, si ca sa ajungi sus, la intrare, iti trebuie determinare si forta…trebuie urcate foarte multe scari, in fapt 90.
Constructia este mai degraba un amestec de stiluri fie ca vorbim de cel romanesc (manastirea), fie de cel baroc reprezentat prin fatada cu aspect dur si robust asemeni unui bloc masiv de piatra, ori de cel renascentist sau gotic.
Probabil si pentru faptul ca a durat cateva secole constructia sa pentru a ajunge asa cum o vedem azi.
Dar…si dar; mereu ne-am lovit in concediile noastre de cate un “dar” care taia dorinta de a afla si de a vedea.
Catedrala era in reconstructie, dupa cum bine se vede si in poze, asa ca nu am putut intra si admira, mai ales, celebrul element arhitectonic pentru care este faimoasa in intreaga lume: naosul sau realizat in stil gotic, a carui latime masoara 23 de metri (detine recordul); si ca marime este impresionanta, fiind, prin dimensiuni, pe locul al doilea imediat dupa Basilica Sfantului Petru de la Vatican.
Catedrala era in reconstructie, dupa cum bine se vede si in poze, asa ca nu am putut intra si admira, mai ales, celebrul element arhitectonic pentru care este faimoasa in intreaga lume: naosul sau realizat in stil gotic, a carui latime masoara 23 de metri (detine recordul); si ca marime este impresionanta, fiind, prin dimensiuni, pe locul al doilea imediat dupa Basilica Sfantului Petru de la Vatican.
Asa ca, am privit-o din toate unghiurile: de la baza, de pe scari, chiar de langa usa centrala…!
Am mai hoinarit un pic prin apropierea catedralei prin Cartierul evreiesc cunoscut si ca El Call
si ne-am lasat purtati pe stradutele inguste de piatra care voiau sa ne afunde intr-un hatis de strazi cu arcade si curti interioare,
precum si cu flori colorate, un labirint din care cu greu am mai fi reusit sa ne intoarcem la locul unde aveam parcata masina.
Si cam asta a fost. Da, scurt! Fugeam spre Figueres!
Nu am mai ajuns niciodata in acesta zona a Cataluniei, dar prima data cand vom mai reveni aici doresc sa o parcurg ca si cum ar fi pentru prima oara…si sa petrecem, in zona, o zi intreaga…si nu pe fuga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu