Montreux…Acorduri de jazz pe partitura albastra a Lacului Geneva

Montreux…Acorduri de jazz pe partitura albastra a Lacului Geneva

“If you want peace of mind, come to Montreux”.

Freddie Mercury

Montreux inseamna liniste si opulenta intr-un peisaj ce-ti taie respiratia: palmieri si flori exotice pe un chei cu o lungime de sapte kilometri, vile si hoteluri de lux care se aliniaza pe malul Lacului Geneva. Montreux inseamna sansa unui castig la Cazino Barriere; Montreux inseamna tihna, vacanta, relaxare; Montreux inseamna JAZZ, inseamna distractie si muzica pana in zori cu oameni de pretutindeni…

Oricum as povesti despre Montreux nu cred ca voi reusi sa va introduc in acea atmosfera incendiara pe care am trait-o de trei ori in viata. M-am simtit minunat, o senzatie de solidaritate si prietenie cu necunoscuti din lumea intreaga, chiar daca nu am avut ocazia sa vad concertand nume consacrate ale scenei muzicale. Ma simteam usor diferita, un pic retinuta si pana la urma am realizat ca, totusi, si eu eram la fel ca si multimea care isi traia din plin zilelele unui concediu ca-n povesti pe Riviera elvetiana.

Cui datoram aceste programate intalniri muzicale anuale? Pai, lui Claude Nobs, un fost director al Biroului de Turism din Montreux care a fondat in 1967 acest minunat “Montreux Jazz Festival”. De atunci, in fiecare an, in primele doua saptamani ale lunii iulie orasul gazduieste o ampla manifestare culturala care a adunat de-a lungul timpului nu numai cantaretii de jazz si pe devoratorii muzicii lor, ci si reprezentantii altor stiluri muzicale. Au fost prezenti aici si au cantat: Miles Davis, Ray Charles, David Bowie, Prince, Ella Fitzerald…

Festivalul are si o adevarata poveste, care starneste uimire atunci cand o afli. La una din editii, a avut loc un incident chiar in timpul concertului lui Frank Zappa. Ei, si de aici incepe partea frumoasa a intamplarii: acest eveniment nefericit a oferit formatiei Deep Purple, prezenta in acest oras pentru inregistrarea urmatorului album, o sursa inedita de inspiratie pentru celebrul hit “Smoke on the water”. Frumos tare, nu-i asa? Si ce success a inregistrat acest single in anii ’70?...

Daca te afli in zona in acesta perioada din iulie nu poti, nu ai dreptul, nu se cade sa nu ajungi la Montreux. Noi tocmai ne intorceam de la Veytaux si rezervasem timp pentru inca o seara la Festival. Tocmai vizitasem Castelul Chillon si eram cufundati in lumea de altadata a lordului Byron…insa voiam sa ma rup de trecutul medieval in care plonjasem mai bine de doua ore si sa revin in prezent: eram in vacanta, era o zi insorita care, desi pe sfarsite, mai avea sa-mi ofere cateva surprize placute.

Astfel incat, de indata ce am ajuns in Montreux, ne-am “lovit” in plin de un vacarm de nedescris: un val de oameni veseli dar si de masini care asteptau la cozi parca interminabile, ce cresteau de la moment la moment, si erau indrumate constiincios si intr-o maniera foarte politicoasa de agentii de politie elvetieni sa parcheze in locurile desemnate. Pana si acestia zambeau: stiau ca distractia adevarata urma sa inceapa abia dupa terminarea concertelor pe faleza, in restaurante, baruri, cluburi sau orice alt local. Am parcat si noi conform indicatiilor oferite de oamenii de ordine si am plecat pe jos, spre a "pasi" in lumea muzicii, inca vreo 800-900 metri, poate mai mult pentru ca masinile erau aranjate in afara orasului. Rapida si brusca, ca viata noastra moderna, trecerea de la atmosfera sobra si rece a Castelului Chillon la zgomotele si freamatul ce se auzeau chiar din periferia orasului.

Ca sa ajungem la Festival am traversat primul cartier numai cu intentia de a ajunge pe faleza si, astfel, sa mergem “insotiti” pas cu pas de Lacul Geneva (sau Leman, cum va place sa-l numiti). Este atat de transparent si parca aduce a albastru de Voronet al nostru.

Mai intai am trecut prin fata Cazinoului Barriere, o cladire interesanta, dar nu la fel de impunatoare ca cea a Cazinoului din Monte Carlo sau din Estoril, Lisabona.

Cazinoul Barriere din Montreux este destul de vechi: a fost construit in anul 1881 si, bineinteles, a suferit diverse modificari arhitecturale de-a lungul anilor. In “termeni statistici” se poate spune ca ocupa o suprafata de 10 000 de metri patrati si ca ofera impatimitilor jocurilor de noroc 24 de mese de joc si 377 sloturi. Ce nu am stiut si am aflat abia acasa a fost faptul ca oricine poate vizita aici, gratuit, fostul studio de inregistrari al formatiei Queen. Next time…daca va mai exista asa ceva!
Din anul 1967, Cazinoul Barriere a devenit locul de desfasurare al Festivalului de Jazz.

Nu departe de Cazino se afla Palatul Oriental, un restaurant cu meniuri iraniene si marocane. Ce-i drept, arata formidabil pe exterior si cred ca ofera si meniuri foarte rafinate. Dar nu pentru el venisem la Montreux asa ca, hai sa mergem mai departe.

Faleza de pe malul Lacului Geneva era plina de oameni exuberanti, de muzicanti ambulanti, jongleuri, artisti de pantomima si chiar instrumentisti care cantau la cele mai ciudate instrumente. O lume pestrita, prietenoasa si gata sa-ti raspunda la orice intrebare. Tot privind in stanga si in dreapta spectacolul multimii de pe faleza, am ajuns si intr-o zona ce aduce mai degraba a bazar, cu multe buticuri

unde se vand ce va trece si nu va trece prin cap: de la briceaguri marca Victor Inox, la cele mai simpatice fleacuri pe care le cumperi cu drag si le arunci de indata ce iesi din Montreux.

Ce mai gasesti acolo? Pai, flori de toate felurile, uscate sau proaspete, celebra lavanda, magneti si tot felul de obiecte-suvenir, unele chiar absurde, inutile. Dar sa ne intelegem: acesta este farmecul zilelor de inceput de iulie la Montreux: sa intri peste tot, sa te alegi cu fleacuri si sa zambesti: e vara la Montreux!
Ei, dar si zona cu mancare e bine reprezentata.

Aici chiar e o invalmaseala de nu mai vezi nimic: oameni ce se inghesuie la cozi interminabile in fata unor gratare, copii in carucioare, casute cu preparate internationale; noi am ales sa savuram niste specialitati argentiniene. Ia priviti cu ce fripturi ii intampina pe turisti:

Si nu am gresit deloc ce am ales, dupa cum se vede: bun-bun!

Eu doar am facut o poza cu preparatele argentiniene care presupun carne, multa carne de vita dar mi-am gasit, pana la urma, si ceva pe placul meu:

Deja ne apropiam de o zona pe care o cunosteam foarte bine: cea in care se afla statuia de bronz a lui Freddie Mercury, ridicata de catre municipalitate in semn de omagiu adus cantaretului. Aceasta este situata in imediata vecinatate a Pietii Acoperite (Le Marche Couvert).
De precizat ca Le Marche Couvert nu este o piata oarecare, ci aveti de-a face chiar cu una foarte renumita. Dupa ani si proiecte care ii amenintau disparitia pentru ca, ba trebuia se construiasca aici o gradina engleza, ba in 1970 a fost transformata in parking, azi a devenit un monument cultural national foarte apreciat.
Le Marche Couvert ne incanta si acum datorita generozitatii lui Henri Nestle, care a donat 80 000 franci pentru construirea ei in 1891-1892. Din nefericire, filantropul nu a apucat s-o vada terminata pentru ca a murit cu noua luni inainte de inaugurarea ei. Structura sa, in intregime metalica, unica in Elvetia, se datoreaza arhitectului Henri Chaudet, care s-a inspirat in proiectarea ei dupa celebrele Hale din Paris. 

Si uite asa, ajungem la celebrul cantaret: Freddie, asemenea lui Zeus din Olimp, priveste spre lacul albastru si clar in care se oglindesc piscurile Alpilor. Gata, l-am zarit: ma asez pe soclul cenusiu, modesta la picioarele lui si-mi arunc ochii spre Lacul Geneva:

Cata frumusete! Cata incantare! Privind aceste locuri realizezi de ce a ales cantaretul sa-si petreaca ultima parte a vietii aici si de ce si-a dorit ca cenusa sa-i fie imprastiata pe malul Lacului Leman (Lacul Geneva).

Aici, la Montreux, in studioul din Cazinoul Barrriere, Freddie Mercury a înregistrat sapte albume impreuna cu grupul Queen, inclusiv pe ultimul numit "Made in Heaven". 

Iar de aici ne-am pierdut in multime. Si poate si in timp…l-am lasat sa curga, l-am lasat sa zboare, l-am lasat sa fuga. Eram relaxati si hotarati sa traim cat putem de intens atmosfera din Montreux! Ceva asemanator am mai simtit doar la Nisa cu ocazia altui festival, tot de jazz.

Insa la un moment dat, afara s-a intunecat: era momentul sa ne despartim de Montreux si de clipele minunate traite aici…Am traversat orasul pe jos,

am trecut pe Avenue Claude Nobs, pe langa hotelurile celebre

care mai de care mai elegante si rafinate:

si ne-am indreptat spre locul unde parcasem masina.

Petrecusem o alta zi de "ciocolata" in “tara vacantei”, a bancilor si a ceasurilor, cred ca si a calmului lipsit de framantari si griji.
Ultima imagine pe care o pastrez din acesta vizita in Montreux este cea a unei fantani ingenios realizate. Mi-a placut mult si am fotografiat-o! Nu-i asa ca este simpatica? Apa curge din piatra in piatra si susura cristalin; este, de fapt, tic-tacul clipelor minunate si tihnite dintr-o vacanta de vis.

Elvetia va fi mereu tara concediilor linistite si, cateodata totusi, pline de adrenalina! Incercati sa ajungeti aici la inceput de iulie. Veti fi incantati!
Dar era sa uit ceva foarte important: o vizita la Montreux nu este completa, nu ii veti simti magia daca nu urcati putin mai sus. In prima incursiune facuta in acest minunat oras am beneficiat de sprijinul unei prietene elvetiene care, stiindu-mi pasiunea pentru munte, ne-a condus pana la o locatie de vis, Les Rochers- de-Naye, situata la peste 2000 metri altitudine. Am luat un trenulet care ne-a purtat usor spre culmea muntelui, cam vreo ora cred, si am descoperit pe langa vederea panoramica impresionanata pe care o veti asocia mereu cu Elvetia, Paradisul Marmotelor si o gradina alpina, La Rambertia, cu intrarea libera. Gradina a fost creata in 1894 de doi botanisti rusi, dar frumusetea ei se datoreaza cel mai mult sprijinului si interesului acordat de un cunoscut botanist din Geneva, Henri Correvon, care a dedicat-o unui poet din Cantonul Vaud, Eugen Rambert, si acesta un infocat naturalist. Este o gradina cu valoare istorica, au loc congrese internationale organizate de fundatia care o patroneaza si s-a bucurat, de-a lungul vremurilor, de atentia unor persoane importante precum printul Roland Bonaparte...
...In mod sigur, fara sfatul si implicarea prietenei elvetience, Evelyne, nu am fi descoperit din timp acest loc minunat sau poate cine stie...ne-ar fi impins, pana la urma, curiozitatea acolo sus?