Belfast...Razboi...justitie si consecinte - In vizita la Inchisoarea Crumlin Road Gaol -

Belfast...Razboi...justitie si consecinte

- In vizita la Inchisoarea Crumlin Road Gaol -

"Rezistenta noastra este mult mai puternica. 
Avem IRA si o sa ducem razboiul in tara lor, 
cu bombe, cu asasinate, cu tot ce putem.
 Mai devreme sau mai tarziu, englezii tot trebuie
 sa-si scoata bocancii lor murdari din insula noastra".
HIPPIE -Paulo Coelho 

Frunzarind un ghid turistic am ramas destul de mirati cand, printre atractiile turistice ale orasului Belfast, am vazut ca figureaza si o inchisoare. Da, da, foarte interesant, devenisem chiar curiosi, mai ales ca toti suntem inca oarecum influentati de imaginile din documentarele si filmele de epoca, unele americane. Si apoi, daca insasi Regina Elisabeta a II-a fost aici in 2014, cum sa ne scape noua o astfel de vizita?

Am plecat cu masina personala din “cartierul nostru general” aflat pe Dunville Street, mai ales ca ne informasem si aflasem ca acest obiectiv turistic dispune de o parcare gratuita chiar in curte. Am ajuns cam in 45 de minute si recunosc ca deja traiam un soi de apasare, un sentiment greu: celule, ucigasi, morti…Inchisorile mi se par a fi cel mai infiorator loc de pe Pamant. Nu-l definesc ca fiind deprimant, nu spun ca este jalnic si pana la urma trist, ci pur si simplu reprezinta ”locul unde nu vreau sa ajung niciodata". 

Am intrat in curtea interioara a inchisorii si deja am tresarit; totul era rece si impersonal, ceva ce nu vrei sa vezi mereu. Am tras aer in piept si m-am apropiat de casa de bilete.
Biletul costa 12 £ /persoana si 7.50 £  cel cu pret redus (online doar 9 £ /persoana).
Am luat cateva pliante pentru a avea minimele informatii despre ceea ce urma sa vedem si, intre timp, am indraznit sa fac un tur rapid prin curtea gri. Priveam spre ferestrele imense cu un soi de groaza: in spatele lor era parca o alta lume...

Programul de vizita este cuprins intre 10.00 si 16.30 dar, la cerere, se pot organiza si tururi nocturne. Vizita dureaza cam 70 minute si veti vedea si afla lucruri cumplite. De remarcat ca interiorul arata exact precum odinioara, doar ca lipsesc detinutii carora li s-a deschis poarta la 31 martie 1996, atunci cand inchisoarea a fost inchisa pentru totdeauna.

Inchisoarea Crumlin Gaol dateaza din secolul al XIX-lea si este deschisa publicului larg sapte zile din sapte, fiind inchisa doar cu ocazia anumitor sarbatori. Vizita a fost, pentru mine, o experienta trista, dar a meritat sa o traiesc. Recunosc ca nu am fost la fel de socata ca la vizitarea lagarului de exterminare a evreilor de la Auschwitz-Birkenau, dar si aici am vazut destule lucruri inspaimantatoare. 

Incepand cu anul 1846 Crumlin Gaol a fost inchisoare operationala timp de 150 de ani si pe aici s-au perindat, conform datelor inscrise, aproximativ 25.000 de detinuti, multi politici care au facut faima locului. Inainte de a intra pe traseul de vizita, se poate explora

o incapere de dimensiuni generoase, cu multe vitrine; stationand cateva minute si privindu-le, va veti pregati sufleteste pentru ineditul acestui tip singular de vizita. Veti putea studia o serie de obiecte personale

si alte lucruri care au apartinut detinutilor inchisi aici

sau chiar instrumente de paza ori tortura. 

Incercand sa-mi imaginez ce simt detinutii cand ajung aici eram hotarata sa intru in pielea unuia si sa parcurg traseul pana la celula. Asa ca am inceput prin a ma masura in locul special amenajat in acest sens.

Apoi am trecut prin fata tuturor vitrinilor care sunt foarte riguros aranjate si ma refer la modul in care sunt expuse “dovezile trecerii detinutilor” pe aici; deja se conturase o prima imagine. Si, tot privind si comentand ceea ce ni se oferea ochilor, s-a apropiat de noi un tanar care s-a dovedit a fi ghidul. Turul ghidat a debutat cu o incapere numita "receptie" unde detinutii erau plasati in cabine, dezbracati de haine, deposedati de toate obiectele personale si chiar de identitate, masurati, apoi echipati cu uniforma inchisorii. Erau apoi fotografiati si din acest loc toti deveneau doar niste numere. Viata lor anterioara plutea in neant...

In rutina stabilimentului, incarceratii treceau, pentru a iesi in curte, prin niste camere destul de inguste, slab iluminate, spre un coridor de piatra vesnic umeda; erau grupati in numar de 20 si asteptau ceva timp, intr-o zona sigura, sa le vina randul la plimbarea zilnica. Tunelul subteran leaga inchisoarea de Palatul de Justitie.

Trecand prin acest coridor, spre infatisarile din fata judecatorilor, detinutii nu aveau nici o sansa de evadare, fara nici o indoiala; cu toate acestea un sef republican si alti 3 membri IRA au reusit in 1943!  

O ploaie de informatii spuse pe un ton grav, dar de o deferenta si politete iesita din comun, venea dinspre tanarul ghid, care alterna foarte bine informatiile livrate cu indemnul de a privi obiectele din incaperile pe care le parcurgeam. In plus, eram beneficiarii multor detalii prezentate si a raspunsurilor rapide si foarte complete la intrebarile puse. Sa plonjam asadar in istorie…

Proiectantul acestei inchisori, cine putea fi? Deja m-am obisnuit sa aud numele lui Charles Lanyon, un inginer si arhitect de prestigiu - cel care a proiectat si Custom House din Belfast precum si alte atatea edificii. 

Inchisoarea Crumlin Gaol este construita din bazalt negru si gresie rosie pe o suprafata de 10 hectare avand ca model penitenciarul Pentoville, de langa Londra si a costat 60 000 de lire sterline. O suma enorma pentru acei ani...Era renumita si prin celebrul " Sistem de separare" prin care prizonerii, barbati femei si copii, nu puteau comunica intre ei.

Poate e bine sa spun acum ca relatarea mea va fi exprimata pe alocuri in termeni mai duri iar la un moment–cheie o sa va atrag atentia asupra a ceea ce chiar veti vedea, in imagini bineinteles…spre sfarsitul ei; pentru ca o sa povestesc despre executii si locul lor, pagini terifiante ale istoriei locului…

Deci, sa revenim: initial, cand aceasta inchisoare a fost construita intre anii 1843 și 1845, nu a fost prevazuta si o spanzuratoare. Executiile au avut loc, pana prin 1901, in public. Ulterior s-a construit o incapere ciudata, in care au avut loc cele 17 executii, ultimul condamnat executat pierzandu-si viata in 1961; desi ultima condamnare a fost data in 1973 dar a fost comutata.

Barbatii au fost ingropati aiurea, afara in curte; un singur loc, pe care ghidul a tinut sa ni-l arate si sa precizeze, pastreaza initiale scrijelite pe zid de un camarad al politicului IRA Tom Williams, de 19 ani, in speranta, dovedita adevarata, ca odata se va sti unde ii sunt osemintele.

Inchisoarea a functionat pana in 1996 si era cunoscuta drept “Alcatrazul” Europei. Desi, cum aminteam, au avut loc cateva evadari, unele chiar reusite, prima fiind inregistrata in 1866. 

Au fost inchisi aici detinuti de drept comun, politici, activiste si chiar copii care furau alimente sau haine.

Dintre detinutii mai cunoscuti amintesc: Eamon De Valera, Martin McGuinness, Michael Stone și Bobby Sands. 

O idee neinspirata a celor care au condus inchisoarea a fost, odata, dispunerea detinutilor in aripile inchisorii pe criterii politice. Astfel, in ultima parte a miscarilor IRA, “The Troubles” a fost trimisa o racheta, de catre republicani, spre aripa loialista, care a ucis doua persoane.

Dar, dupa atatia ani crunti, ca urmare a unui proiect de restaurare din noiembrie 2012, teribila inchisoare a devenit obiectiv turistic de mare atractie. Azi, este utilizata ca centru de evenimente, conferinte si chiar pentru anumite concerte.

Ok, sa revenim la vizita noastra. Din camera de echipare a detinutilor, printr-un coridor scurt, 

am patruns in holul central al inchisorii, care seamana cu cel din filme. Aici este locul unde se distribuiau detinutii pe celule. Am poposit pret de cateva minute pentru explicatiile care nu au intarziat sa apara. 

Asa am aflat ca edificiul are patru aripi, si ca pe  aripa A, care este cea mai lunga, sunt dispuse 31 de celule. Langa aripa A s-a mai construit ulterior un spital si un bloc de spalatorie. Au functionat si doua ateliere de croitorie si cizmarie unde se faceau uniforme si incaltaminte care erau destinate detinutilor, gardienilor, dar chiar si comunitatii locale.

Am fost lasati sa cercetam de buna voie holul si chiar incurajati de ghid sa exploram orice coltisor, dupa care am urcat pe scara. 

Capacitatea inchisorii era de 500 - 550 prizonieri. Primul lot care a populat-o, cu ocazia deschiderii sale oficiale din martie 1846, a fost alcatuit din 106 deținuți (bărbați, femei și copii) adusi de la Carrickfergus, o inchisoare din apropierea Belfastului.

Am pornit mai apoi pe unul din coridoare 

privind toate celulele si incaperile gardienilor. Unuia dintre acestia i-am dat chiar binete, doar ne intampina!

Nu e de mirare ca, la inceputuri, au ajuns la aceasta inchisoare si copii minori. Dar, dupa un eveniment nefericit cand un baietel de zece ani, Patrick Magee, care furase haine in aprilie 1858 si se afla a doua oara in fata judecatorului, a fost inchis pentru trei luni si s-a spanzurat singur in celula sa, a fost luata hotararea ca minorii sub varsta de 14 ani sa nu mai fie inchisi impreuna cu adultii in acest penitenciar. Cam asa arata "camera de pictura" a copiilor.

In timpul vizitei am avut sansa sa stau si pe scaunul guvernatorului, dupa care am vizitat toate aripile edificiului. 

Ghidul, un simpatic, a cerut voluntari din grupul nostru de turisti la un moment dat. Trecusem de ghilotina 

asa ca nu m-am temut! M-am oferit imediat dar nu stiam ce sarcina voi indeplini! Trebuia sa imping o greutate pe coridor, ca pentru curatenie, precum detinutii pedepsiti.Uff! Stiti ce greu era?

Am vazut celula in care erau controlati copiii de medicul stomatolog al inchisorii

dar si celula unei femei insarcinate.

Si nu e un lucru de mirare, pentru ca in aceasta inchisoare au avut loc nasteri, casatorii, decese, evadari si greve ale foamei.
In fiecare celula se aflau cate 2 detinuti, doar in ultimii ani, cand numarul acestora devenise apreciabil, erau pusi 3.

Ei, aici apare momentul cel mai intens al periplului nostru: vizita incaperii unde condamnatii petreceau ultima noapte impreuna cu preotul. Dimineata erau ridicati in picioare, dulapul fals de pe un perete al celulei se dadea la o parte si, astfel...o usa se deschidea brusc. Detinutul, care isi inchipuia ca mai are timp de strabatut sau ca a scapat ca prin miracol, era imediat prins cu un soi de ham si impins cu forta spre spanzuratoarea ce era exact dupa perete! La executie au participat uneori si familiile, dar de cele mai multe ori acestea erau instiintate dupa decesul detinutului. Ni s-a atras atentia de la bun inceput ca este ceva foarte dur, iar persoanele sensibile au fost rugate sa ocoleasca locul. Credeti ca vreunul dintre vizitatori a renuntat sa priveasca? Nicidecum! Toti ne-am apropiat de locul executiilor, am privit spre cele 3 spanzuratori si spre locul unde cadeau trupurile inerte, actionand o maneta.

In apropiere de acest loc teribil este afisata lista completa a celor executati…Si mai trebuie facuta o precizare: nici un calau nu a fost irlandez.

Am iesit din inchisoare intr-o stare pe care nu stiu carui registru sa o atasez: teama? tristete? triumful justitiei? dupa fapta si rasplata? Dar pentru deciziile de executie din motive politice? Aici este ceva mai greu de incadrat: a cui e vina intr-o inclestare a miscarii “The Troubles?” Chiar dificil!

Insa, din fericire, pana la urma totul tine acum de trecut...si noi eram in concediu la Belfast…deci simpli turisti.