Monte Cassino...Popas pe "muntele mortii"

Monte Cassino...Popas pe "muntele mortii"

"Daca intr-o frumoasa zi de vacanta treci cumva prin orasul Cassino, 
opreste-te o clipa, atunci cand vei ajunge la drumul care duce la manastire. 
Coboara din masina, pleaca-ti capul in semn de respect 
pentru cei care au cazut aici, pe muntele sfant. 
Asculta cu atentie, poate vei mai auzi 
vuietul obuzelor si vaietele ranitilor".
Sven Hassel-Monte Cassino

Monte Cassino a insemnat pentru mine, pana la acest concediu, doar titlul unui roman dur, scris de cunoscutul Sven Hassel. Am ajuns aici in urma unei discutii intamplatoare cu un tanar foarte amabil de la receptia unui hotel din Roma. Agenda vacantei ne conducea spre Napoli si cum Monte Cassino se afla pe aceeasi directie, iar noi "calatoream pe patru roti", putand schimba traseul dupa bunul plac, de ce nu i-am fi urmat sfatul? De ce sa nu ne oprim si la Abatie? Ceea ce am si facut. Recunosc acum ca a fost si din respect pentru toti cei care si-au pierdut viata in bataliile grele care s-au dat in aceasta zona... deci, sa ne amintim...
…1945…Sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial…orori, morti…multe sacrificii. Peste tot erau semne ca armata lui Hitler este invinsa. Doar el si o clica nu dorea sa le recunoasca si sa admita ca a pierdut razboiul. In data de 18 mai 1945, dupa patru luni de lupte grele si, implicit, pierderi de vieti omenesti, aliatii condusi de generalul Mark Clark si maresalul Bernard Montgomery au cucerit culmea muntelui Cassino. Se spune ca vestea victoriei a fost transmisa printr-un porumbel care purta in cioc un mesaj simplu: "Suntem in abatie. Manastirea este inaintea noastra."
Corespondentul de razboi BBC, Godfrey Talbot, devenit ulterior primul corespondent regal acreditat la Palatul Buckingham, a relatat groaznicele conditii in care armata a urcat “muntele mortii”. El a insotit Corpul 2 din Armata Poloneză din Est, condus de generalul Władysław Anders si a avut, asadar, privilegiul de a relata chiar de la fata locului sangeroasele inclestari.  Ceea ce a ramas marturie dupa aceste lupte crancene, dincolo de inscrisurile din cartile de istorie, vedeti in Cimitirul Polonez si Cimitirul Britanic: lespezile de piatra rece care acopera trupurile soldatilor care s-au jertfit la Monte Cassino…trupuri care au udat pamantul cu sange…si care au adus pacea in lume...

Cimitirul Polonez este un loc trist, dar se cuvine sa mergem acolo, sa zabovim o clipa si sa ne gandim la tineretea celor care nu au apucat sa-si traiasca viata…

A fost un alt capitol tragic al razboiului…Ne-am oprit acolo pret de 30 de minute: era foarte cald si, infiorati, priveam mormintele acoperite de flori: nu eram singurii turisti care ajunsesera in acea zi…
Dupa vizita din Cimitirul Polonez, am urcat cu masina muntele. Drumul nu a fost usor: sunt multe serpentine. Asa iti dai seama, cu groaza, cate vieti ( circa 55.000 Aliati si 20.000 Germani ) au fost secerate…distruse…sacrificate in incercarea reusita a aliatilor de a cuceri Abatia Montecassino.
Abatia Monte Cassino este situata sus, asemenea unui sanctuar. Este o cladire masiva, robusta, cu alura greoaie si “patratoasa”. A fost fondata in 529 pe locul unei foste fortărețe romane "Municipium von Casinum". Abatia a devenit, in cele paisprezece secole, un centru religios, spiritual si cultural important, pe care istoria nu l-a “iertat” si nu l-a lasat sa fie doar un martor pasiv al evenimentelor vremii. Dimpotriva: a cunoscut perioade lungi in care a fost distrusa, apoi cu eforturi mari refacuta, ultima oara intre 1950-1960 dupa tragicul si eronatul atac aerian aliat, fiind consacrata de Papa Paul al VI-lea in 1964; a cunoscut momente grele, a  trecut prin cutremure sau bombardamente.

Azi, Abatia Monte Cassino este la fel de semeata ca-ntotdeauna si priveste de sus peisajul: pare un far calauzitor, de la inaltimea celor 516 metri cat are culmea muntelui, al orasului Cassino si spre toata valea fertila si verde…

Am cumparat biletele pentru vizita noastra,

mi-am acoperit umerii si, cu sfiala,

am patruns in abatie.

Aici stapana este doar linistea,

cu toate ca sunt multi turisti care intra in curtea mare

si se plimba pe coridoarele lungi ce duc in manastire.

Am deschis usa grea

si am pasit in biserica.

Aici am descoperit un interior bogat si opulent,

cu coloane groase si arcade,

si cu un paviment din mozaic in nuante de ocru-maron.

Am fost impresionata de numarul mare de pelerini, din toata lumea, care vin aici pentru a se inchina moastelor Sfantului Benedict si surorii lui, Sfanta Scholastica.

Era si un eveniment deosebit astazi?

Dar nu, altceva decat memoria razboiului crunt si ostasii care s-au jertfit in bataliile purtate la Montecassino - "muntele mortii"…aici, in abatie, nu este.

Hm! Desi azi, palpabil, nimic nu aminteste de acele clipe cumplite. Dar noi stim…stim care a fost pretul platit: vietile secerate ale miilor de tineri. De aceea merita sa ajungeti aici, sa priviti si sa va amintiti cuvintele lui Sven Hassel:

"Rachetele au cazut in fata pozitiilor americane. O priveliste care i-ar fi inspirat lui Liszt o rapsodie eroica. Imi miscam muschii in cizme. Sangele reincepea sa circule. Mi-am retras piciorul stang indoit sub mine. Era cel in care aveam puterea mai mare. Eram innebunit de groaza. Un trup greu se pravali langa mine. Trageam in timp ce ma rostogoleam pe jos..." (Sven Hassel-Monte Cassino)

Abia atunci intelegi si pretuiesti un trai echilibrat si liber...

Abia atunci deslusesti adevarata semnificatie a cuvantului "PACE" care te-a intampinat chiar de la intrarea in Abatia Monte Cassino...