Din Cork am strabatut rapid cei opt kilometri pana la Castelul Blarney situat in micuta localitate cu acelasi nume de pe malul raului Martin si care este faimoasa, printre altele, pentru florile sale uluitoare. Dar, de fapt, renumele acestei mici localitati este datorat prezentei Castelului Blarney, precum si pentru Blarney Woolen Mills - o cunoscuta moara locala deschisa in 1823 pentru filarea si tesutul lanii.
Noi am ajuns “calatorind pe patru roti” cu masina personala, dar exista si autobuze care ajung din Cork pana aici, in Blarney.
Castelul Blarney a devenit foarte cunoscut in lumea intreaga datorita legendei cunoscutei “pietre gri” cu proprietati miraculoase: oricine vine aici si o saruta, va capata darul elocventei devenind un adevarat orator.
Sarutul se face doar dintr-o anume pozitie si nu oricum, dar un picut de rabdare si ajungem sa vorbim despre el.
Vizita completa a zonei cuprinde: castelul cu piatra elocventei, turnul de observare, conacul-locuinta si un intins si bine intretinut domeniu cu niste gradini uluitoare ce ascund multe surprize inedite, raspandind un aer de mister medieval. Aveti grija, calculati-va bine timpul, pentru ca suprafata acoperita de aceste obiective turistice este foarte mare si pentru a ajunge peste tot va trebuie cateva ore bune. E bine de stiut pentru timpul pe care trebuie sa-l alocati din start, noi l-am mai scurtat deliberat intrucat spre seara urma sa luam un feribot din Portul Rosslare spre Fishguard.
Drumul de la casa de bilete pana la castelul unde se afla "piatra elocintei" este destul de lung, insa asa
am avut ocazia sa admiram o bucata mare din gradinile de vis ce il inconjoara.
Mai intai, ne-a dat “binete” un copac imens de cateva sute de ani, cu trunchi foarte gros, un adevarat colos; ia priviti:
Mai departe ne-au “insotit” si cateva “ruine” raspandite pe pajistea verde din parc
ca sa nu mai vorbesc de multimea de turisti dispersati peste tot; fiecare descoperea cate ceva si doar din cand in cand mai auzeai cate un “wow” sau “cool”.
Castelul a fost cladit initial pe o structura de lemn, ulterior demolata, si mai are anumite parti construite prin 1200.
Mai tarziu, pe la 1446, unul din regii Munsterului, Dermot McCarthy l-a utilizat ca resedinta de vanatoare. O legenda spune ca un alt conducator irlandez, Cormac Mc Carthy l-a ajutat pe regele Scotiei, Robert the Bruce cu trupe in batalia din 1314 de la Bannockburn si acesta, in semn de recunostinta, i-a oferit jumatate din “piatra elocventei”. In schimb, legenda nu pomeneste nimic despre ce s-a intamplat cu cealalta jumatate de piatra. O alta legenda spune ca pe acesta piatra isi odihnea capul personajul biblic Iacob la sosirea ingerilor din cer. Credeti ce vreti!
Pregatiti si cu harta in mana nu ne-a scapat nimic din tot ceea ce trebuia sa vedem.
Am descoperit mai intai tablita indicatoare care marcheaza vechea moara de in, Blarney Woolen Mills, care a ars in 1869. Moara se afla chiar in locul unde se incruciseaza cele doua rauri Blarney si Martin si care, pe la 1600, se numeau Aumartin si Whey.
Drumul pietruit serpuieste prin toata aceasta zona cu iarba si multi copaci,
se unduie molatec pe langa apa,
si ne conduce, in cele din urma, pana langa ruinele castelului unde se afla “piatra elocventei”.
Odata ajunsi acolo, am asteptat cuminti pret de 90 de minute
ca sa ne vina randul sa intram in Castelul Blarney;
intre timp, priveam la turnul din fata, special construit pentru observarea timpurie a inamicului, oferind vizibilitate garzilor din castel in toate directiile.
Am inceput sa urcam usor cele 100 de scari,
printre zidurile
si galeriile cazute in ruina,
fiind mereu atentionati asupra pericolului de prabusirea a unor roci.
Primeam si multe explicatii, fotografiind tot ce mi s-a parut mai interesant, dar nu trebuie sa va asteptati la un castel mobilat sau cu diverse obiecte, nu!
De sus, privind spre dreapta, am zarit ceea ce a mai ramas din conacul gotic, resedinta cunoscuta sub numele scurt de “Curte”, construita de Sir Jefferyes, dar pe care acesta, ulterior, a considerat-o ca fiind necorespunzatoare pentru a locui in ea.
Tablita indicatoare ofera multe informatii despre aceasta resedinta construita din piatra masiva, pe trei niveluri si precizeaza ca a fost distrusa intr-un incendiu din anul 1820.
Am tot mers pe coridoare inguste, am coborat scari abrupte
si am descoperit Dormitorul contilor,
Camera domnitelor
unde m-am intrebat, Uau, asa infricosatoare, sinistra, sa fi fost?!
Dupa ce am urcat niste scari alunecoase si slefuite de trecerea timpului
am dat de lumina
si am descoperit fosta Bucatarie, The Kitchen.
Cine stie ce alte incaperi au mai existat si despre care nu s-au gasit informatii?!
Si, in sfarsit, iata-ne ajunsi si la punctul terminus: momentul in care am sarutat “piatra elocventei”. Iar aici...am trait un moment de panica intrucat eram tinuta doar de glezne, la fel ca toti ceilalalti turisti, si impinsa oarecum spre exteriorul zidului pentru a atinge piatra! Oooo! Acolo am avut senzatia ca pic cu capul in gol! Am inchis instinctiv ochii si, gata: am sarutat-o! Pozele se fac de catre fotografii oficiali, nici un turist nu are acest drept si daca vrei, le cumperi la plecare, de undeva de jos, din curtea castelului, de la chioscul unde se vand fleacuri si suveniruri. Poza este aplicata pe un certificat care atesta sarutul piesei elocventei. Il vedeti mai jos:
Oare o fi avut acest efect? Am capatat atunci harul oratoriei? Asta nu stiu, dar cel putin imi satisfacusem curiozitatea si ajunsesem sa vad si sa ating aceasta piatra despre care circula atatea legende. Si pe care o sarutase, printre multe alte personalitati, chiar si Winston Churchill, in 1912. Cu folos, se pare!
Ceea ce am aflat si mi s-a parut, iar, interesant, a fost faptul ca in 1904, in SUA, mai precis in St Louis, Missouri, s-a construit replica acestui castel irlandez, pentru toti cei care isi doreau sa duca la bun sfarsit obiceiul si nu puteau sa ajunga in Europa, la Castelul Blarney. Ba mai mult, in 1940, s-a oferit Castelului Blarney enorma suma de 1,000,000$ pentru a permite “pietrei” sa calatoreasca in SUA, dar…nu, nu s-a acceptat oferta! Piatra a ramas nemiscata la locul ei, ca o “stanca”. Azi, legat de aceste peripetii, s-a montat o tablita care poarta un mesaj mobilizator: “Fereste-te de imitatii”!
Probabil ca replica Castelului Blarney de pe taramurile americane i-a afectat pe irlandezi, ei accentuind astfel ca doar piatra originala Blarney Stone confera darul oratoriei!
Dupa ce am sarutat “piatra elocintei”, am mai facut un tur al vestigiilor de la ultimul nivel
si am descoperit cateva "incaperi sub cerul liber",
dupa care am aruncat o ultima privire Castelului legendar Blarney
si ne-am continuat traseul spre Conacul-resedinta Blarney, Blarney House unde ne-am alaturat disciplinati grupului de turisti care astepta, pe scarile lui, sosirea ghidului. Casa Blarney a fost proiectata de catre celebrul arhitect John Lanyon si a apartinut Guvernatorului orasului Cork, Sir James Jefferyes. Acesta a cumparat terenul si si-a construit aici, in 1874, o splendida resedinta personala, in stil gotic. Aceasta e bine conservata, camerele sunt minunate insa nu am avut permisiunea de a filma sau fotografia in interior.
In apropiere, sub numele de Rock Close & Water Garden
a fost conceputa si realizata o zona cu aer de legenda formata din bolovani si pietre gigantice, cu stanci create artificial ce sunt inconjurate de o vegetatie luxurianta si doua cascade Pentru o clipa ai senzatia ca sunt ramasite druide din vremurile stravechi si sigur vei tresari la vederea “Pietrei vrajitoarei”.
In spatele Conacului Blarney, gradinari priceputi au creat o gradina care cuprinde plante aduse din cele patru colturi ale lumii.
Exista aici chiar si o portiune special amenajata si denumita sumbru ”Gradina otravitoare”
pentru ca are plantate doar specii otravitoare bine protejate de vizitatori cu grilaje metalice.
In contrast cu aceasta gradina care iti da fiori, se afla “Gradina Ferigilor”, o zona de un verde innebunitor care exprima o puternica dorinta de viata, de viu, de miscare.
Vegetatia bogata este completata de o colectie impresionanta de arbori de toate felurile dintre care se evidentiaza, prin vechimea lor, stejarii, teii si castanii spanioli.
Harta ne-a mai purtat si spre un tunel secret in care nu puteai patrunde decat cativa metri.
Insa in privinta asta, curiozitatea ne-a fost satisfacut de Pestera bursucilor, The Badger's Cave
in care am pasit cu sfiala…
Iar de aici, gata, vizita a luat sfarsit. Din pacate, nu prevazusem timp si pentru vizita “orasului florilor”,
cum este cunoscuta asezarea Blarney, care merita cel putin un tur. Planul fusese facut doar pentru Castelul Blarney...
asa ca, ceasul ne-a reamintit ca mai avem un drum lung de facut…o ora anume sa prindem feribotul…prin urmare am alergat pe campiile fertile irlandeze
si am reusit sa ajungem la timp pentru a traversa marea, din Portul Rosselare spre Fishguard…
Astfel s-a incheiat minunata noastra vacanta irlandeza! Dar, aveam in fata o alta provocare: reintalnirea cu Marea Britanie de unde debutase aventura noastra din acest concediu. Adrenalina forte, va asigur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu