Riga...Art Nouveau si eleganta baltica in orasul comerciantilor hanseatici (I)

Riga...Art Nouveau si eleganta baltica in orasul comerciantilor hanseatici (I)

Am plecat din Kaunas (Lituania) spre sfarsitul dupa-amiezii si am ajuns usor, rapid si fara nici o dificultate in cea mai eleganta capitala baltica, Riga, situata la confluenta a doua rauri cu denumiri cam ciudate: Daugava si Ridzene, acestea datorandu-se, probabil, mixului de populatie format din letoni si rusi in proportii egale. Hotelul in care am poposit 3 nopti este situat undeva pe strada Elisabeta iela, foarte aproape de ambasada Cehiei si, trebuie sa recunosc ca nu l-am ales neaparat

pentru pozitia sa centrala; l-am preferat mai degraba pentru ca se gaseste pe o minunata strada unde se insiruie, ca un sirag de margele, case si alte cladiri construite in stilul Art Nouveau,

pe care abia asteptam sa le admir in tihna.

Prima dimineata ne-am trezit devreme pentru ca hotarasem sa vizitam mai intai elegantul si minunatul Palat Rundale, situat la 63 kilometri de Riga in localitatea Bauska din regiunea Semigallia, palat considerat perla letona desenata de acelasi arhitect care a conceput Palatul de Iarna din Sankt Petersburg (Ermitajul de astazi), Bartolomeo Rastrelli.

Pana acolo am trecut peste cateva poduri metalice viu colorate care surprind printr-o alura moderna, dar totusi nesofisticata si prin multe sate cu casute mici asemeni celor din povesti; cele mai multe dintre ele sunt albe si au acoperisuri negre. Autostrada pe care am circulat spre palat este, de fapt, o strada obisnuita, asa, cam ca pe la noi: stramta si cu doar doua benzi, incat cu mare greutate o poti incadra la acest rang.
In apropierea castelului este o parcare gratuita destul de mare asa ca nu va faceti griji daca veti ajunge aici pe cont propriu. Iar de aici incepe adevaratul basm…pentru ca vizita la acest palat in stil baroc cu influente rococo este ca si cum ai patrunde intr-o poveste de altadata.
Din parcare am mers pe o alee destul de lunga, acoperita cu pietris, pana cand in fata ochilor ne-a aparut un complex arhitectural format din mai multe corpuri de cladiri vopsite in nuante de alb-ca-varul si galben-papadie.

Cladirea centrala este incadrata de alte doua constructii identice care dau senzatia ca o protejeaza.

Drumul spre palat trece pe sub o poarta imensa strajuita de o parte si alta de niste turnulete simpatice si ajunge pana in curtea interioara de forma patrata.

Cum nu facusem in avans rezervarea biletelor, ne-am dus direct la casa de bilete (13 EUR/persoana si 10 EUR/persoana pentru alte categorii) ) si imediat vizita a inceput.
Si de aici incolo, ce sa spun?! Ca dintr-odata parca am fost teleportati in timp? Ca ne-am trezit in atmosfera romantica si boema a unei resedinte de vara opulente si foarte rafinata a ducelui Ernst Johann von Biron, cel care a condus Ducatul Courland si Semigallia? Ca inauntru totul parea incremenit in timp?

Ca parca acest palat incerca sa-si ascunda “suferintele” prin care trecuse? Si suferinte? Da, intocmai, pentru ca aceasta minunata constructie a fost transformata, rand pe rand, in spital pentru soldatii lui Napoleon, mai tarziu o parte a fost amenajata ca scoala locala si alta a servit ca apartamente pentru veteranii militari letoni, ca intr-un final toata sa se transforme in depozit de cereale. Este incredibila ciudata metamorfoza pe care a suferit-o aceasta capodopera arhitecturala letona, acest “Versailles al nordului” cum mai este denumit Palatul Rundale. Da, si cladirile scriu istorie, si cladirile intra in istorie printr-un trecut zbuciumat! Si parca nu-ti vine a crede cum toate aceste minunatii pe care le vedem expuse, din nou, in zilele noastre s-au conservat atat de bine. Acesta este meritul unui pictor si istoric de arta, Imants Lancmanis, cel care a supervizat lucrarile de restaurare ale palatului, acestea devenind opera vietii lui dupa ce a fost numit directorul noului muzeu.
Am urcat pe o scara extraordinar de frumoasa

si am patruns in Marea Galerie, folosita in acele vremuri indepartate ca sala de bal. Parca si vedeam dansul elegant al doamnelor ce isi fosneau crinolinele cu eleganta si faceau reverente la final cu fetele imbujorate si luminate de candelabrele de cristal.

Priveam tavanul pictat de Francesco Martini si Carlo Zucchi in culori vii si nu puteam sa spun decat: Uau! Impresionant! Ca sa nu mai vorbesc de salile urmatoare in care am intrat; nici nu stii ce sa privesti mai intai: obiectele,

mobilierul elegant si simplu,

perdelele sau plafonul?

Trebuie sa te stapanesti si sa iei cu meticulozitate maxima fiecare lucru in parte: finite, bun gust, rafinament.

Din Marea Galerie se ajunge in in partea centrala a palatului unde se afla saloanele de receptie si incaperile ducelui. Camera ducelui o veti retine pentru ca nu puteti uita acea combinatie verde-smarald a baldachinului cu verdele-pastel al tavanului.

Nu foarte departe se afla si biroul de lucru al acestuia:

Am vazut ai alte incaperi cu diverse utilizari, cum este acest birou ce releva "preocuparile geografice" ale ducelui:

Si deoarece ma intrebam mereu cum arata o cada de palat, pentru ca nu in multe castele vechi am vazut una, iata ca mi-a fost satisfacuta curiozitatea:

Exista, bineinteles, si suita de camere ce au apartinut ducesei

unde veti descoperi, printre altele si cateva tinute de epoca.

Iata, in completarea cazii, si toaleta Marii Ducese:

Dar nu numai partea mobilata a Palatului Rundale este interesanta, ci si subsolul are surprizele lui placute, pentru ca aici se afla un centru de cercetare a istoriei Letoniei,

ingenios realizat prin expunerea unor colectii de picturi si sculpturi dar si a multor obiecte de epoca.

Dupa ce am admirat sali si pavilioane,

busturi de marmura,

tablouri,

si alte atatea obiecte de arta,

am iesit si ne-am plimbat in splendida gradina franceza conceputa de acelasi Bartolomeo Rastrelli, constructorul palatul (bilet separat, care a costat 4 EUR/persoana). Pentru cateva secunde am avut revelatia unei noi vizite la Castelul Chenonceaux de pe Valea Loirei.

Si culmea! Gradina Palatului Rundale, intinsa pe o suprafata de zece hectare, este parca mai deosebita. De ce? Cred ca acel canal artificial care inconjoara palatul si grajdurile ii confera o nota speciala, de neobisnuit. Ca sa nu mai vorbesc de labirintul complicat, unde ajungi mergand pe alei pietruite si bordate cu un brau de tufe inalte de vegetatie.

Si trandafirii! Rosii ca sangele!

Pe o suprafata imensa, de aproape un hectar, puteti asista la o adevarata lectie de istorie a cultivarii trandafirilor in Europa, de la inceputul secolului al XVIII-lea si pana in zilele noastre.

Nu m-am putut opri sa nu ma apropii de ei: miroseau innebunitor si petalele le scanteiau sub razele soarelui de iulie. Asa am realizat inca o data, ca vacanta baltica are un farmec aparte si ca in amintirile mele va adia mereu parfum de roze…

Chiar in fata Palatului Rundale, in centrul aleii, se afla o fantana care a fost reconstruita dupa planurile arhitectului Bartolomeo Rastrelli. Ea completeaza imaginea de carte postala a Palatului Rundale pe care nu o vei uita usor…puteam sa petrecem aici intreaga zi, dar era timpul sa ne intoarcem la Riga; orasul ne astepta sa il descoperim si pe el…

Intoarcerea a fost mult mai rapida, am ajuns la hotel, am lasat masina si am plecat hai-hui pe strazile “Reginei Marii Baltice”: Riga!
Pe strada unde era hotelul nostru, Elisabeta iela, ne-am intalnit cu grupuri mari de turisti care faceau turul pe jos al orasului Riga; si cum explicatiile ghizilor erau foarte interesante si amanuntite, ne-am oprit din cand in cand si le-am ascultat. De exemplu, asa am aflat ca edificiile de la numerele 10a, 10b si 33 au fost proiectate de Mihail Eisenstein, in stilul Art Nouveau sau Jugendstil, stil care impresioneaza prin detaliile de finisaj.

Ce va spune acest nume? El a fost tatal celebrului Serghei Eisenstein, regizorul filmului Crucisatorul Potemkin. Si cand ma gandesc ca am ales hotelul fara sa stau prea mult pe ganduri! El fiind situat chiar in Districtul Art Nouveau, care impresioneaza prin casele rezidentiale si edificiile proiectate de arhitecti care au studiat in marea lor majoritate la Sankt Petersburg.
Undeva, la o intersectie, am traversat strada si urmarind harta am trecut prin Parcul Vermanes,

am strabatut cateva strazi si am ajuns in Kronvalda Park care, desi se afla in plin oras, se intinde pe o suprafata de nu mai putin de 11,32 hectare. El poarta, din anul 1930, numele unui membru al miscarii tineretului letonian, Atis Kronvalds.
Noi am scurtat plimbarea si am facut in asa fel incat sa iesim in apropierea Monumentului Libertatii - simbolul independentei Letoniei.

Este adevarat ca in prima zi am ratat ceremonia de schimbare a garzii care pazeste monumentul, opera ce reprezinta o femeie, Milda, care tine in palmele sale trei stele ce simbolizeaza cele trei provincii letone: Kurzeme, Vidzeme si Latgale. Abia a doua zi, cand am ajuns la ora potrivita, am surprins festivitatea de schimbare a garzii care, chiar fara prea mare pompa, a fost foarte frumoasa. Tot privindu-i pe soldatii care isi efectuau rondul cu constiinciozitate, deodata, am tresarit, pentru ca am vazut niste panouri mari pe care se proiectau imagini din timpul Festivalului folcloric traditional leton, cu artisti veniti din toata tara. Era o atmosfera de sarbatoare de care si noi am beneficiat din plin: galagie, bucurie, soare, era iulie, deci vacanta noastra!

De aici am plecat in Piata Livu din centrul orasului Riga.

Este cel mai viu si animat loc din Riga, este locul unde totul iti pare familiar iar atmosfera vacantei este sustinuta de prezenta comerciantilor ambulanti, a targului de haine, a fleacurilor si altor obiecte turistice, de cafenele si restaurante cochete care va “conduc“ pe nesimtite pana la faleza. Bineinteles ca ne-am oprit si noi la un pranz traditional.

Dupa ce am inconjurat zona de cateva ori ca sa vedem cam pe unde dorim sa mancam, am ales restaurantul cu terasa “Province”

unde chiar am petrecut vreo ora si ceva delectandu-ne cu bunatati locale, in special cu acele “dumplings” care in Tarile Baltice sunt pregatite aproape asemanator, dar pe care le veti diferentia fara dificulate daca le gustati la Riga si la Vilnius, si cu atat mai mult la Tallinn unde le-am gasit mai aparte.
Dupa ce am mancat, am hotarat sa aruncam o privire catre Casa Pisicii negre cu cele doua feline cocotate pe turle si care este invaluita intr-o legenda mai mult sau mai putin credibila.

Am ocolit iar Piata Centrala, pentru ca de data asta florile au fost cele care nu ma lasau sa plec si, pana una-alta, m-am amuzat fotografiindu-ma cu gigantica pisica de la intrarea intr-un magazin. Am explorat minunata Piata de flori din zona si pana la urma am decis sa vizitam Casa Mentzendorff, situata relativ in apropiere. Dar cum Riga cea eleganta-aristocratica-rafinata are peste tot ceva de aratat, plimbarea a fost un prilej de a descoperi alte si alte constructii cu o arhitectura deosebita! Si uite asa am inceput sa batem stradutele pietruite cascand ochii la cladirile acelea frumoase si tot comentand pe seama a tot ce vedeam am ajuns, in fine, la Casa Menttzendorff. Dar aici stupoare! Am trait singura surpriza neplacuta la Riga deoarece, desi programul indica clar orele de vizita, iar noi ne incadram, totusi nu am reusit sa intram. Si am incercat de trei ori pentru ca ne-am ambitionat si am facut in asa fel incat am ajuns acolo iar si iar. Din pacate, pana la urma, ne-am multumit cu poze exterioare si cu cateva informatii despre o casa, excelent restaurata, care poarta numele ultimului sau proprietar. Ar fi fost interesanta pentru ca reprezinta o resedinta ce apartine clasei de mijloc din secolele XVII - XVIII. Dar, asta este, se mai intampla! Nu ne-au vrut vizitatori si gata! Mai sunt si alte puncte de atractie care asteapta sa fie descoperite, nu? Totusi, adresa acestei case este: strada Grecinieku iela, numarul 18. Cine stie? Poate aveti noroc pentru ca intr-adevar merita.

Oarecum intristati am revenit in zona din care plecasem cu putin timp inainte si am ales Piata Primariei sau Ratslaukumus (Riga Town Hall Square).

Obiceiul de a vizita primarii si parlamente l-am dobandit dupa prima vizita facuta in tarile nordice, unde aceste edificii sunt cu adevarat spectaculoase, adevarate muzee si unde se organizeaza, de regula, tururi ghidate cu multe detalii pretioase despre viata orasului (continuare).