Calatorii pe patru roti: Tallinn…Explozie de zambete si culoare pe stradutele pietruite din Tallinn (II)

Tallinn…Explozie de zambete si culoare pe stradutele pietruite din Tallinn (II)

Ce poate fi mai frumos si relaxant dupa o cafea in Piata Primariei? Bineinteles ca o plimbare prin Orasul de jos care altadata era zona negustorilor, comerciantilor, breslasilor si a servitorilor (All-Linn), zona despartita prin ziduri de aparare solide de Orasul de Sus (Toompea), acolo unde locuiau reprezentantii administratiei locale si ai bisericii. E, ca intotdeauna, o senzatie unica sa mergi prin orasul vechi,

pe stradutele stramte si pavate cu piatra cubica si sa privesti casele acelea multicolore de parca te-ai afla intr-o poveste a Fratilor Grimm.

Din cand in cand mai trece cate o trasura trasa de cai aratosi care pasesc zgomotos pe caldaram, iar de la colturile strazii Pikk se aude o muzica medievala: da, te afli in Tallinn! E splendid! Si atata bucurie iti patrunde in suflet: e muzica vacantei fericite!

Pana sa ne dezmeticim, in fata noastra a si aparut Casa Ghildelor, locul de intalnire, de altadata, al mestesugarilor si comerciantilor bogati din Tallinn, cei care luau hotararile cele mai importante pentru viata economica a orasului. Nici nu se punea problema sa nu o vizitam: si iata-ne glont la intrare! Da, bilete convenabile ca pret (5 EUR) si o vizita interesanta care te cufunda in istorie. Sunt expuse aici articole vestimentare,

armuri metalice, obiecte traditionale,

masini de scris Mignon, cutii de conserve de la 1930, casti germane, aparate de radio vechi, o colectie intreaga de tunuri,

pusti si pistoale,

si piese de mobilier.

Totul este etichetat si asezat, cu inspiratie, in vitrine de sticla pe care sunt afisate informatii sumare, cat sa nu fii incarcat cu detalii si amanunte ci sa retii doar esentialul din aceasta expozitie. Cea mai impresionanta este Marea Sala a Ghildelor, bursa de altadata a orasului.

Mi-au atras aici atentia un pian, niste carti vechi editate la Lubeck, dar si o incapere unde se ingramadesc butoaie, altadata pline, si sticle de vin.

De indata ce am iesit pe strada ne-au sarit in ochi cateva drapele care fluturau parca in ritmul muzicii!

Totul radea sub razele soarelui de iulie iar noi ne lasam luati de valul de turisti veseli pierzandu-ne in multimea care umplea strada Pikk. Am vazut cea mai veche cafenea din Tallinn,

Casa brutarilor, Casa mestesugarilor germani decorata cu minunate semne heraldice,

Filarmonica veche,

in care am putut intra si arunca o scurta privire,

precum si faimoasa Casa Fratiei Capetelor Negre care a aparut pe la 1399 si a apartinut unei bresle de comercianti din Estonia (exista una si in Letonia, care se viziteaza).

Cladirea este destul de impunatoare si daca la inceput am ezitat intre a intra sau nu, pana la urma curiozitatea m-a ros si am pasit inauntru printr-o usa foarte frumos sculptata; intrarea este libera.
Am trecut si pe unde se afla Cartierul general al KGB-ului, la nr.59, cu celulele prizonierilor,

pe la Casa celor Trei Surori, de la numarul 71–un ansamblu de cladiri transformate azi in hotel-

si, bineinteles, la replica dar mai putin spectaculoasa Casa celor Trei Frati (aflata la capatul altei strazi, Lai).

Si uite asa, incet-incet, am ajuns la Turnul Grasanei Margareta, unul din bastioanele importante de aparare ale orasului,

unde se afla si Muzeul Maritim inchis, insa, pana in 2019 pentru restaurare.

In tot acest timp trenuletele cu pasageri ne depaseau cu un zgomot care te facea sa tresari si sa revii la realitate din reveria ce ne fura tot privind si privind la peisajul pe langa care ne plimbam.

Strazile sunt minunate

si fiecare cladire merita studiata cu atentie, pentru ca are povestea ei.

Am ocolit Turnul Grasanei Margareta

pentru ca intentionam sa ajungem in Portul Tallinn, care este, un pic neasteptat, o imensitate.

Nici nu poti sa-l cuprinzi cu privirea. Mai intai iti apare sub privire Portul vechi, destul de paraginit,

unde doar o vegetatie abundenta isi mai spune cuvantul. L-am inconjurat, am privit spre larg, am cautat zona portuara noua

de unde urma sa luam, mai tarziu, feribotul ca sa ne continuam vacanta si sa plecam spre Helsinki; dupa care,

gata, inapoi in Tallinn, spre zonele mai interesante din punct de vedere turistic; dar totusi, ne-a mai atras atentia ceva, un fel de casute-camere container, niste constructii ciudate-un fel de lockers cu cifru-situate chiar langa terminalul ferry, in care te poti caza in noaptea dinaintea plecarii cu feribotul: foarte simpatice si cu tot confortul, chiar aveau si antena satelit.

Am tras chiar si o raita scurta prin mall (pentru ca se afla in apropierea portului)

dupa care am revenit pe “cararile” deja batute si ne-am afundat apoi tot mai mult in partea veche a orasului, intrand pe sub bolte si patrunzand pe coridoare, uneori foarte inguste, spre Pasajul Ecaterina,

unde am vazut expuse niste pietre funerare

aduse aici de la Manastirea Ecaterina, lacas cu o importanta deosebita pentru orasul Tallinn. Ne aflam chiar in inima orasului vechi, zona turistica preferata de vizitatori, care, pe langa fleacuri si suveniruri, diverse alte obiecte si imbracaminte expuse pe tarabe, pot descoperi si atelierele mestesugarilor situate in cladiri bine conservate; pai, nici nu se putea altfel: peste tot vezi numai piatra peste piatra si iar piatra.

De aici se ajunge imediat la Portile Viru, prin care patrunsesem si noi dimineata in Piata Primariei.

Orasul se parcurge foarte usor la pas,

este foarte atragator si animat,

asa incat, in doua sau trei zile la Tallinn ai toate sansele sa-i descifrezi misterele ascunse in muzee sau galerii de arta, in tuneluri subterane sau biserici,

parcurgandu-l in ritm lent, fara oboseala sau graba.

Am continuat periplul si, putin mai departe, am trecut pe langa o casa unui pictor local, Mikel Sidov,

dupa aceea pe o strada care ne-a condus direct la Opera din Tallinn,

unde am facut cateva poze si ne-am continuat incursiunea pana cand am ajuns in Piata Libertatii.

De aici se poate pleca in mai multe directii, depinde ce iti doresti; poti vedea si Biserica Sfantului Ioan si Coloana Victoriei, poti pleca spre Dealul Tompeea sau poti intra in tunelurile si bastioanele subterane ale orasului. Am hotarat sa ne intoarcem…si maine este o zi…uneori chiar si in concediu sunt necesare seri linistite in familie. Asa ca am retraversat tot orasul pe jos, cred ca erau cam 3-4 kilometri pana la “baza” noastra din Tallinn, alegand sa strabatem un vechi cartier cu o arhitectura extraordinar de frumoasa. Odata ajunsi unde eram cazati chiar am bucatarisit ceva usor…va place?

A doua zi planificasem sa urcam pe Dealul Tompeea pentru vizita Castelului,

iar ca sa ajungi acolo din Orasul de Jos (All-Linn) trebuie sa mergi pe doua strazi cu nume cel putin bizare: Pikk jalg (Picior lung) si Luhike jalg (Picior scurt).

Mai intai am urcat pe strada Picior lung, trecand prin Turnul-Poarta Picior lung ca sa ajungem in Piata Castelului cu speranta ca il vom vizita, dar, din pacate, in acea zi au avut prioritate doar grupurile organizate. Asa ca pentru noi totul s-a rezumat la a face poze, a-l admira pe doua laturi, a vedea Turnul Hermann si cam atat. Tot aici se afla si Parlamentul Estonian pe care nici pe el nu l-am putut vizita, cu toate demersurile facute din tara.

Si asta pentru ca exista anumite zile de vizita pentru grupurile organizate, mai ales pentru cele care ajung pentru o zi cu feribotul din Helsinki. Peste drum se afla impunatoarea Catedrala Alexander Nevski, proiectata de Mikhail Preobrazhensky si ridicata, gratie donatiilor publice, in amintirea si onoarea Printului rus care a invins cruciatii germani la 1242 in batalia de pe Lacul Peipsi.

Catedrala se viziteaza gratuit, sunt cozi mare dar se avanseaza foarte repede. In acest moment catedrala Alexander Nevski era in proces de restaurare, insa am putut admira interiorul grandios, dupa cum ma asteptam, fara a avea posibilitatea de a-l imortaliza prin poze sau video.

Ne-am urmat, pe mai departe, traseul stabilit si la cateva sute de metri am gasit Domul din Tallinn care este prima biserica luterana din Estonia (Catedrala Fecioarei Maria), ridicata de danezi in anul 1219, dupa capturarea orasului.

In Piata Domului se revarsasera, asa dintr-o data, valuri de turisti veniti in acea dimineata din Helsinki. "Cata frunza, cata iarba!" Dar ne-am facut loc prin multimea care nu mai contenea cu uimirea in toate limbile pamantului si am profitat sa intram repede in catedrala,

pe care am ocolit-o pe interior, in liniste,

dupa care ne-am continuat itinerariul pe Luhike jalg spre cel mai original obiectiv turistic, care mi s-a parut a fi Kiek in de Kok Museum impreuna cu Bastioanele subterane.

Se poate ajunge la bastioane chiar si din Piata Libertatii, dar noi am aflat asta abia in momentul cand am ajuns la poarta. Pentru a intra poti face rezervare din timp-caz in care nu conteaza din ce parte incepi vizita-sau sa cumperi biletele de la casa muzeului, asa cum am procedat noi (16 EUR/persoana). Kiek in de Kok Museum este denumirea germana populara data turnurilor de aparare, care inseamna "a pandi in bucatarie", pentru ca cei care stationau aici puteau observa de la inaltime chiar si in bucatariile caselor din apropiere.

In Tallinn, Kiek in de Kök este cel mai mare turn de artilerie din tarile baltice si a fost construit in 1483. Are dimensiuni impresionante: o inaltime de 38 de metri si pereti foarte grosi, de 4 metri. In asteptarea orei de vizita si a ghidului, am fost invitati sa admiram muzeul din turn

unde am descoperit arme, multe arme, sabii vechi, dispozitive de tortura, tunuri, casti germane de razboi, manechine invesmantate in costume de epoca sau cavaleri in armuri medievale,

“doctorul de ciuma” dar si obiecte tipice de bucatarie, tip vase, si o multime de alte obiecte ce amintesc de istoria orasului. Din acest turn puteti admira intregul oras pana spre port. El serveste si ca punct de plecare pentru celelalte turnuri: Turnul Fecioarei (Neitsitorn), Turnul Grajdarului (Tallitorn), Turnul Piciorului scurt. De-a lungul timpului a suferit numeroase transformari, anumite parti ale acestui turn s-au transformat in locuinte sau au devenit depozite pentru arhive.

La ora stabilita vizita a inceput si, dupa ce am vizionat un scurt film documentar intr-o mica sala, am fost invitati sa ne imbracam gros. Poate ca nu luam in serios acest lucru, dar cum ghida noastra purta si manusi…ce sa mai zicem? Bastioanele subterane (Bastioni Kaigud) sunt niste tuneluri subterane fortificate,

cu numeroase coridoare secrete

unde s-au adapostit de multe ori localnicii pentru a face fata unor situatii de criza. Este de precizat foarte clar: accesul la pasajele subterane se face doar cu tur ghidat si, daca nu le vizitati, este o mare pierdere. Catedrale, palate, muzee…vedem mai peste tot. Da, sunt importante, dar acest obiectiv turistic este, sa zic asa, de “toate stelele”; tunelurile subterane sunt martorii misteriosi si tacuti ai miscarilor care au avut loc de-a lungul timpului si punctul cel mai important de monitorizare a inamicilor care au incercat sa atace si sa cucereasca orasul.

De indata ce am iesit din tunelurile subterane am predat ghidei mantia neagra cu care fusesem inzestrati ca protectie contra frigului

si ne-am luat ramas bun, multumimdu-i pentru toate explicatiile. Din acest punct, am tot continuat sa exploram zidul orasului. Acesta cuprinde 26 de turnuri de aparare, doua porti si fragmente ale altor doua.

Totul a fost construit prin secolul al XIII-lea si a devenit, in timp, unul dintre cele mai puternice sisteme de aparare din nordul Europei.

Se poate merge de-al lungul intregului zid, marturisesc ca nu am facut-o, doar am trecut in revista cele mai importante repere indicate in mod expres pe harta.

Am urcat in Turnul Fecioarei (Neitsitorn),

atestat de la 1370, si care poarta o denumire improprie avand in vedere ca aici a functionat candva o inchisoare pentru prostituate.

Si tot aici am descoperit cele doua valente ale orasului Tallinn: arta culinara si arta razboiului.

Si asta pentru ca Turnul Fecioarei (Neitsitorn) a fost transformat in restaurant cu o terasa care va permite sa aveti o vedere de ansamblu asupra Tallinn-ului.

Foarte aproape, poate fi admirata si Gradina Regelui danez, este micuta si simpla, aproape trece neobservata daca nu citesti indicatiile din ghid.

Se spune ca aici ar fi poposit Regele Waldemar al II-lea inainte de a cuceri Toompea si ca tot aici ar fi coborat din cer steagul rosu cu o cruce alba. Tot legenda spune ca, pe locul acesta s-ar fi "nascut" si drapelul danez. Asa o fi, nu? Cine stie?

In subsolul turnului se afla o pivnita si o galerie pentru diverse expozitii.

Ei, vizita s-a terminat...raman amintirile frumoase...sa ne intoarcem la realitate si sa coboram spre oras, dar nu inainte de a mai face cateva poze. De pe Dealul Toompea am coborat pe o straduta ingusta,

cea mai veche din oras, Luhike jalg (Picior scurt), unde am descoperit alte magazine de suveniruri, localuri cochete si terase. am ajuns iar in Piata Primariei parca si mai animata si plina de veselie. Simteam deja o unda de tristete, simteam ca e momentul sa-mi iau la revedere de la splendidul Tallinn, dar, parca-parca, inca nu puteam. Ma cucerise pe de-a intregul...insa...totusi, trebuia sa ne intoarcem. Petrecusem doar doua zile aici, intr-un decor medieval, din alte timpuri si ne lasasem cuceriti de tot ceea ce vazusem. Drumul spre casa ne-a purtat prin partea noua si moderna a orasului, cu edificii masive si inalte, construite din sticla si aluminiu.