Riga...Art Nouveau si eleganta baltica in orasul comerciantilor hanseatici (III)

Riga...Art Nouveau si eleganta baltica in orasul comerciantilor hanseatici (III)

Castelul din Riga dateaza din anul 1330 fiind construit de Ordinul Livonian chiar pe malul raului Daugava.

El gazduieste in zilele noastre resedinta Presedintelui Letoniei precum si doua muzee, Muzeul de Istorie al Letoniei si Muzeul de Arta Straina, care pot fi vizitate. Ei, am fi vrut noi sa intram si in cladirea Parlamentului leton, dar aceasta este deschisa publicului o singura data pe an.

In apropierea castelului se afla si un grup de cladiri, foarte interesante, numite “Trei Frati” care reprezinta una dintre cele mai vechi resedinte de negustori din Riga.

Ha-ha! Dar in Tallinn am descoperit si “Casa celor trei surori” nu numai cea a celor “Trei Frati”! Aici, in fata edificiului, am ascultat pret de cateva minute un concert stradal, care a suscitat interes si, la fel ca noi, o multime de turisti s-au oprit si au aplaudat cei doi artisti anonimi care interpretau arii cunoscute si vesele ce iti deschideau si mai mult apetitul de a vizita Riga. Daca le cautati, le veti gasi pe strada Maza Pils, iar casele sunt cele de la numerele 17-18-19.

Dupa ce s-a incheiat scurtul concert ne-am continuat drumul si, intr-adevar, parca fiecare cladire devenise si mai interesanta. Cum am depasit casa “Trei  Frati” a aparut o cladire ce avea inscriptionat numele Johans Kristofs Broce; aceasta fiind casa in care a locuit Broce - importanta personalitate letona, teolog si filozof care a a fost timp de 46 de ani profesor la Liceul Imperial din Riga  si care s-a remarcat prin eforturile sale de a culege date istorice si de a ilustra, prin desene, cladiri la care a adaugat multe insemnari ce au devenit, astazi, o sursa pretioasa de informatii pentru cercetatori.

Ce am mai surprins pe strazile din Riga: concerte prin mai multe locuri, dar si demonstratii de aerobic, prezentate de fete exuberante, vesele, indrumate atent si profesionist de tineri ce le asigurau si partea muzicala - cred ca se pregatea vreun festival. Ei, si de aici, directia noastra a fost clara: sa ajungem la Poarta Suedeza (Sviedri varts).

 

Tot ce am vazut pana acolo a fost o delectare sublima: cladiri vechi, in majoritate din piatra gri–plumburiu, potrivit de inalte, cu porti de lemn arcuite si vopsite in culori vii. Pana sus, spre acoperis, erau pline de jardiniere cu flori rosii abia inflorite. Multe dintre casute serveau si ca puncte comerciale pentru vanzarea de suveniruri,

altele cu mici baruri,

dar multe erau, bineinteles, si locuite. Ba chiar am gasit un mic barulet care isi rasfata clientii cu vinuri din mai multe tari, printre care si cele romanesti.

Ei, va asteptati la o asemenea surpriza placuta? Eu trebuie sa recunosc ca nu.

Si am ajuns si la Poarta Suedeza; aceasta a fost construita prin 1698 si este ultima care a mai ramas din zidurile de aparare ale orasului.

Legenda spune ca langa poarta locuia calaul orasului si ca acesta isi anunta executiile prin asezarea unui trandafir alb la fereastra sa. Cam trista legenda, nu? Pe aici m-am simtit si eu un pic teleportata in trecutul Rigai.

Aveam senzatia ca, parca la un moment dat, voi zari in fata mea un cavaler in armura metalica pregatit de lupta…ei, cam multe filme, nu-i asa? Putin mai departe se afla Turnul Pulberariei sau Turnul Prafului de Pusca

care adaposteste in interior Muzeul Leton al Razboiului.

Nu sunt o fire razboinica si nici vreo pasionata de arme,

dar acest muzeu chiar mi-a placut, pentru ca am vazut aici, pe langa nenumarate sabii si armuri, si arme moderne, incepand cu cele din Primul Razboi Mondial, expuse pe categorii: pusti, arme automate, tunuri etc.

Am apreciat ca sunt reconstituite aspecte de pe front,

sau sunt prezentate scene de razboi in marime naturala si

amenajari, precum puncte de observare folosite in lupta.

Cat despre obiectele expuse...o  sumedenie, etalate cronologic in vitrine de sticla.

Deci merita vazut muzeul pentru ca este o incercare foarte reusita de prezentare a unor aspecte reale si nu prea romantate ale razboaielor.
Am iesit impresionati de tot ceea ce vazusem dar ne-am zis: e totusi vacanta, e cald si frumos afara, deci gata cu razboaie, castele, cladiri; sa incercam sa vedem ceva mai diferit. O sa ziceti, diferit cum? Pai, ceva legat de mancare si traditii locale. Ei, da! Hai, la Piata Centrala!

Dar nu inainte de a studia, pe exterior, si detaliile de constructie ale Casei Ghildelor Mici (Breslelor); parea tot un mic castelut gri, dar de fapt, cladirea aceasta a fost resedinta a doua familii bogate din Letonia.

Insa Casa Ghildelor Mari (pentru comercianti) este foarte interesanta. Nu am vizitat-o insa, timpul nu ne permitea si pentru ca ne doream mult sa ajungem la Piata Centrala, considerata ca fiind cea mai mare de acest gen din Europa. Ea a fost deschisa in cinci hambare parasite, folosite de nemti in timpul razboiul drept garaje pentru zepeline.

Gasesti atata marfa aici incat nici nu poti sa crezi ca mai exista ceva in alta parte: parca ar fi “depozitul lumii”; incepand cu fructe si legume proaspete dintre cele mai variate, toate sortimentele de carne, branzeturi, haine, suveniruri la preturi accesibile.

Si am lasat la urma ceea ce mi-a placut cel mai mult: peste, mult peste, o mare varietate de peste proaspat

sau semipreparat,

afumat

sau pregatit conform retetelor culinare locale.

Mi-am satisfacut toate poftele

in ceea ce priveste pestele baltic: macrou, cod si somon.

Nu mai puteam sa ma opresc din cumparat, si din acesta si din acela, cantitati mici, voiam sa gust din toate! Deci, daca sunteti pofticiosi si va place mult pestele, merita sa faceti un City break la Riga fie si numai pentru placerea de a manca atatea sortimente de peste baltic. Imaginile din fotografii vorbesc de la sine.
De la Piata Centrala am refacut traseul parcurs dimineata si ne-am mai oprit, din loc in loc,

sa admiram arhitectura orasului, una care este intr-adevar deosebita.

Si, ca un facut, ne-am incheiat sejurul la Riga tot cu mancare: gustand specialitati locale. Cum asa? Pai, tocmai se incheiase Festivalul de muzica folclorica din Riga si parcul din apropierea strazii Elisabeta iela era intesat de comercianti cu preparate culinare;

iar noi, dupa cum era de asteptat, ne-am repezit la dulciuri!

Deci, ne-am intors ghiftuiti la hotel, aruncand, pe drum, si un ochi spre Muzeul National cu parerea de rau de a nu-l fi vizitat. Asa da sfarsit de vacanta letona, nu?

Timpul a fost insa scurt si am ales sa vedem ceea ce am crezut ca reprezinta spiritul leton. Dar vacanta noastra pe aceste meleaguri se va incheia abia dupa ce vom vizita si asezarea medievala Cesis. Dar la Riga-orasul Regina al tinutului baltic…cu parere de rau…incursiunea noastra s-a terminat! Cu bine!De aici...spre Cesis!