Cesis...Calatorie prin istoria scrisa acum 800 de ani

Cesis...Calatorie prin istoria scrisa acum 800 de ani

Am plecat spre Cesis "pe patru roti", ca-ntotdeauna, purtand o unda de nostalgie in sufletul coplesit, deja, de minunatia atator lucruri frumoase vazute in Riga, locul numit de toti “Orasul-Regina din zona baltica”.
Stiam ca in Cesis vom avea ocazia, pentru cateva ore, sa respiram aerul medieval al unei asezari vechi de 800 de ani,

un oras fermecator care, in 2014, a concurat alaturi de Riga pentru titlul de Capitala europeana a culturii, dar a castigat Riga.

Ne-am invartit in drumul nostru prin Parcul National Gauja, iar la ora pranzului am ajuns in micul orasel care "respira" in liniste sub cerul pe care se adunau insa nori gri si amenintatori ce prevesteau o ploaie rapida. Am gasit un loc convenabil de parcare, undeva pe Strada Krisjana Valdemara si, pana sa intram in posesia unei harti de la Biroul de turism, am cam incurcat stradutele de piatra gri. Dar ce placere sa le bati la pas domol!

Mai ca ne indragosteam de acel labirint in care ne infundasem la un moment dat, parca nici nu mai voiam sa gasesc iesirea, am intrebat insa un trecator care s-a dovedit a cunoaste limba engleza si, asa, ne-am descurcat mai repede.

Relatarea despre Cesis va fi scurta: am vizitat Castelul Ordinului Livonian, am ocolit orasul aflat in reconstructie si am servit un pranz la o minunata terasa in centru. De teama ploii, de care oricum nu am scapat ( pentru ca a inceput ceva mai tarziu), ne-am grabit sa ajungem cat mai repede la Castel. Din pacate am cam scurtat plimbarea prin cea mai veche si interesanta parte a oraselului.

Planul nostru a fost bine gandit deoarece, in acest fel, timpul ne-a permis ca, mai apoi, dupa pranz sa vizitam asa cum trebuie micutul orasel leton. 

Pornind la drum, am urcat mai intai pe o straduta ingusta, pavata cu piatra cubica si strajuita de casute vechi, care ne-a scos intr-o zona ceva mai circulata, insa foarte ingrijita, cu multe flori colorate.

De la bun inceput am remarcat cladirile cu acoperisuri rosii, iar intre ele, exista multa verdeata.

Pe aceasta strada, casele aveau arhitectura tipica zonei nordice fiind placate cu lemn si vopsite in culori deschise. Curtile sunt, in marea lor majoritate, aproape inexistente sau au dimensiuni mici. Pe masura ce am patruns in oras, casele au devenit robuste si masive, avand si cateva etaje.

Ceea ce turistul vede inca din primul moment sunt curatenia si ordinea. Nimic nu pare nelalocul lui. Masinile? Sunt asezate ca la parada, una in spatele celeilalte, si, trebuie sa marturisesc, ca asta a fost o surpriza, pentru ca nu ma asteptam sa le vad in numar asa de mare, parcate pe strazi exact ca la noi.

Cesis este posesorul unei mosteniri culturale bogate. Din 1206 el a fost martorul tacut al evenimentelor istorice care s-au desfasurat in zona. Oras comercial in vechime, cu moneda proprie, Cesis a jucat un rol important si, pentru doua zile, a fost chiar capitala Letoniei.

Chiar daca am poposit aici doar pentru aproape o zi, pot spune ca nu te plictisesti, ai ce intreprinde si ce vizita sau ai unde te relaxa. Si ceea ce este foarte important: Cesis se afla la doar 100 de kilometri de Aeroportul International Riga de unde se ajunge usor si cu trenuri moderne. Orasul era acum in reconstructie, plin de colb,

nu atragea prea mult la prima vedere, dar daca il veti bate la pas, vi se va dezvalui incetul cu incetul. Veti avea ocazia sa gustati din “farmecul” sau poezia lui, mai ales ca este pozitionat, ca o enclava, in Parcul Gauja unde te poti bucura de aer curat si poti practica o multime de activitati sportive. 

Pana la Castel am trecut prin partea veche a orasului, am descoperit Universitatea din Cesis dar si o filiala locala a unei facultati tehnice

precum si Monumentul Libertatii care este oarecum asemanator cu cel din Riga. El omagiaza bravii soldati letoni dar si estonieni care s-au jertfit pentru libertatea Letoniei.

Orasul vechi pastreaza cladirile medievale aproape neschimbate ca arhitectura:

au acoperisuri de tigla rosie si gradini micute si ispititoare.

Insa, pana la Castelul vechi am descoperit si un loc de trista amintire,

fostul sediu CEKA-KGB unde au fost torturati si schingiuiti atatia oameni nevinovati.

La Castel, am intrat pe sub poarta de piatra si ce sa vezi? In curtea interioara era un covor atat de verde de iarba ca ai fi zis ca este primavara si nu luna iulie. Ei, alta clima!

In partea stanga se afla o cladire destul de moderna, Conacul nou, de fapt noul Castel al unei familii bogate; nu-mi inchipuiam acest lucru. Ma gandeam ca o sa vad ruinele unui castel si atat. Am cumparat biletele iar vizita a debutat cu Castelul vechi,  pe urma, rand pe rand mi-am clarificat nedumeririle: pentru ca, ba Castelul Nou, ba Castelul vechi, ba Muzeul de arta…ce sa intelegi dintru inceput? Asa ca am patruns mai intai in partea veche unde se afla ruinele Castelului Cesis construit in anul 1214 ca resedinta a Cavalerilor Livonieni ai Sabiei, ce doreau sa apere o veche manastirea aflata aici.

Castelul a devenit celebru sub Cavalerii Ordinului Teuton care au dezvoltat un sistem de fortificatii medievale foarte puternice,

dar, in timp, in valtoarea atator evenimente care au avut loc, acestea au fost demolate. Pana sa intram in castel, am fost abordati de un tanar care, pe vara, alaturi de altii, juca rolul unui locuitor vechi al stabilimentului si era invesmantat, bineinteles, in haine de epoca. Ca o coincidenta, el facuse un internship la noi, la Sarata Monteoru, si, din vorba in vorba, afland de unde venim a devenit vorbaret si a tinut sa ne spuna ca are impresii frumoase despre Romania.

Ba in discutiile noastre, in care tanarul isi depana amintiri despre cele mai frumoase aventuri petrecute nu numai in Romania, a intervenit, la un moment dat, un scotian haios care locuia de 15 ani in Spania dar care stia bine ce se petrece si la noi! E minunat cand poti interactiona cu oamenii, iar ei sunt deschisi si chiar spun ce gandesc...

Ei, dar ne-a mai asteptat o surpriza: cand sa patrundem in Castelul vechi, o doamna in varsta, echipata corespunzator locului, ne-a invitat sa luam cu noi niste felinare, de fapt niste opaite-lumanari,

si ne-a explicat ca este neaparat nevoie sa le avem asupra noastra pentru ca vom ajunge in incaperi intunecate si vom urca pe scari unde lumina nu patrunde. I-am multumit, acum eram dotati cu „lumina” ca minerii!

Am urcat usor, cu precautie, desi nu eram singurii care ne avantam spre turn. A fost o adevarata aventura pe scari si sa ajungem pana sus, intr-un fel de balcon.

Mai peste tot se auzeau rasete si exclamatii cand aparea ceva deosebit, de exemplu o zona mai ingusta si in care nu vedeai chiar nimic in jur.

Tot strabatand incaperi, culoare, pasaje exterioare si ziduri in ruine, pe neasteptate am trecut in Castelul nou. 

Aici, pe cetatea Castelului Cesis, o familie bogata a construit un conac nou care a fost vandut pe la 1777 unui maior bogat devenit contele Karl Eberhard von Sievers. Contele a construit pe locul blocului estic al castelului o resedinta noua si cinci generatii de urmasi de-ai sai au trait aici pana in anul 1920, creand un complex arhitectural ce constituie azi un bogat patrimoniu cultural. Conacul a fost renovat si terminat in 2012. El adaposteste diverse expozitii temporare ce dezvaluie cate un pic din istoria de veacuri a orasului Cesis.

Am vazut arme, armuri si costume ale cavalerilor teutoni,

o macheta a vechii asezari medievale; am traversat cateva incaperi

am descoperit seminee si sobe, camere mobilate,

o biblioteca imensa,

birouri,

obiecte fine de portelan, o veche bucatarie

 si o terasa cu o mare suprafata vitrata superba.

Dar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost linistea pe care am gustat-o in Parcul Castelului.

Eram deja obositi si inca mai aveam o bucata apreciabila de drum de parcurs spre Tallinn, cum ne propusesem, asa ca o ora de relaxare in natura era binevenita.

Aceasta minunata oaza verde de liniste-Parcul Castelului-a fost proiectata de proprietarul castelului Contele Carl Gustav von Sievers (1772-1856), fiul lui Karl Eberhard von Sievers, ca zona de agrement pentru familia sa, dar prin anul 1917 s-a pus gratuit la dispozitia publicului. Multe festivaluri de muzica si specatacole diverse organizate in Cesis se desfasoara aici. Parcul este splendid! Mai intai cobori niste scari

care parca nu se mai termina, dar sunt comode de parcurs, si te trezesti intr-o mare de verdeata. Totul este ingrijit de parca exact acum o clipa a plecat de aici gradinarul. Plimbarea a fost splendida.

Gata cu vizita la Castelul din Cesis! Inapoi spre oras!

Am trecut din nou prin Old town

si acum am remarcat o statuie oarecum bizara. Cum vi se pare? Este Omul Vechi al Timpului, cu un felinar in mana, unul dintre simbolurile asezarii.

Orasul vechi

se intinde in jurul Castelului vechi si al Bisericii Sfantului Ioan Botezatorul.

Casutele au fost de multe ori cuprinse de flacari sau distruse de razboaiele puratate pe aici, dar inca pastreaza aspectul medieval. Pe strazile inguste poti gasi cafenele cochete si magazine de suveniruri.

Biserica Sfantului Ioan Botezatorul are o vechime remarcabila, fiind unul dintre cele mai vechi edificii construite in Letonia, si dateaza din secolul al XIII-lea putand gazdui aproximativ 1000 credinciosi.

Turnul are o inaltime de 65 de metri iar in interior am descoperit o orga imensa ce face ca aici sa se organizeze dese concerte si festivaluri internationale.

Ei, dar am revenit in micul centru si am gasit un restaurant cochet unde

am ales o masa cu umbrela tocmai cand ploaia a inceput sa-si teasa panzele fine si transparente peste noi si vizita noastra.

Dar eram la adapost de-acum, facusem comanda care a venit repede asa ca masa nu a durat prea mult.

Pana am terminat a stat si ploaia astfel ca am plecat relaxati si cu sufletul plin de atatea amintiri. Ei, dar in curand aveam sa ne despartim de Letonia si sa intram in Estonia cu directia precisa, Tallinn. Dar aceea este o alta poveste…la fel de frumoasa! Deocamdata, pe masura ce ne departam de Cesis si paraseam Letonia, rememoram amintirile despre aceasta tara mica si cocheta, cu oameni placuti si blajini…revedeam monumentele, muzeele si mai ales clipele de sarbatoare frumoase din Parcul Vermanes din Riga...