Bergen...Pe urmele comerciantilor hanseatici si vikingilor sangerosi (II)

Bergen...Pe urmele comerciantilor hanseatici si vikingilor sangerosi (II)

Dupa vizitarea Muzeul Norvegian al Pescuitului, am traversat orasul si ne-am intors pe strazi laturalnice ca sa ajungem la Muzeul Hanseatic si Schøtstuene,

acestea doua fiind situate in vechiul cartier Bryggen si inscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO din anul 1979.

Pot spune ca drumul pana la ele a fost una dintre cele mai frumoase plimbari prin acest oras,

o adevarata “plimbare solara”, pentru ca soarele ne-a zambit tot timpul.

Am simtit cu adevarat ca aici, in Bergen, viata decurge linistit, dupa un alt ritm, pe care l-am numit “ritmul scandinav”, si oamenii sunt calmi si rabdatori. Ai senzatia ca pana si timpul se scurge mai incet. Iar cand localnicii sesizeaza ca esti strain si pari dezorientat sau nehotarat iti zambesc sincer si se ofera sa-ti dea toate detaliile de care ai nevoie. Ba chiar iti fac si recomandari cand simt ca te indoiesti si ai dubii.

Muzeul Hanseatic este oglinda vie a istoriei si stilului de viata al comerciantilor hanseatici care au trait aici timp de patru secole facand comert si, de ce nu, istorie la Bergen. Edificiul in care se afla muzeul a fost construit in 1702 si refacut dupa un mare incendiu, in 1704. Muzeul a fost fondat la 26 iulie 1872 de catre Johan W. Olsen, in aceasta cladire, Finnegården, care se afla foarte aproape de Debarcaderul Bryggen (Tyskerbryggen) si este una dintre cele mai vechi si bine conservate case de lemn apartinand unei familii de negustori germani.

Ghida a fost extraordinara si a stiut sa imbine intr-o maniera foarte atractiva informatiile cu amanuntele picante si cu detaliile interesante despre cele doua case comerciale situate la o distanta relativ mica una de cealalta. In anul 1360, in cladirea actualului muzeu, s-a infiintat un birou al Ligii Hanseatice a carei principala activitate consta in exportul morunului uscat, pescuit in nordul Norvegiei si importul de cereale produse in tarile baltice. 

Cand pasesti, prima oara, in interiorul Muzeului Hanseatic simti cum te trec fiorii pentru ca descoperi un interior foarte intunecos si rece, auster si chiar neprimitor.

Aici, din cauza riscului ridicat de incendiu, nici focul si nici iluminatul nu sunt permise intrucat  constructie este numai din lemn. Si e de imaginat cat de dificil era de trait in acele vremuri, nu-i asa? In toate incaperile prin care am pasit si pentru fiecare obiect de mobilier

sau artefact am primit precizari si, in plus, ne-au fost facute cunoscute si aspecte legate de activitatea Ligii Hanseatice.

Muzeul este alcatuit din doua case care, pe timpuri, serveau la depozitarea si uscarea codului, la pastrarea uleiului din ficat de cod dar si pentru birouri si dormitoare.

Totul este dispus pe trei etaje intr-o ordine logica: la parter era spatial amenajat special pentru stocarea si expeditia marfurilor. De aici, pe o scara ingusta, se ajunge la primul etaj

unde se afla biroul “contabilului”

precum si o "cantina" cu sala de mese unde se servea doar hrana rece.

Si, in sfarsit, la ultimul etaj se afla dormitoarele, cate unul pentru un sef, un maistru si pana la opt ucenici. Dupa cum se vede, paturile in care dormeau ucenicii erau mici si suprapuse; in plus, noaptea se inchideau si nu mai era permis sa umble fara voie. 

Schotstuene, cea de-a doua cladire,

cuprinde patru sali si doua bucatarii unde se putea face focul - unicele spatii autorizate pentru foc deschis. Aici, comerciantii si ucenicii lor puteau servi o masa calda

si chiar beneficia de putina caldura in timpul asprelor ierni nordice.

Tot aici, in aceste sali comune, erau instruiti si initiati ucenicii in tainele comertului, dar era si un loc propice de sarbatorire a diferitelor evenimente.

E de remarcat neaparat prezenta unui mobilier tipic pentru evul mediu, refacut ulterior, pictat in culori placute, alaturi de diferite tapiserii, artefacte, instrumente,

vase de gatit,

si diverse decoratiuni.

Ghida ne-a vorbit si despre o alta cuiozitate; sub bucataria cu “foc deschis” se gasesc ruine medievale care dateaza din 1280. Se pare ca aici, candva demult, s-a construit o casa gotica de piatra care ar putea fi chiar cea mai veche din Bergen. Casa ar fi putut apartine regelui sau bisericii si la aceasta presupunere s-a ajuns avandu-se in vedere costurile unei constructii de piatra, care in acea vreme erau destul de ridicate comparativ cu cele ale unei case normale din lemn. 

Totul este interesant si unic, pot afirma chiar obligatoriu de vazut, iar pretul este foarte bun pentru vizita celor trei muzee plus transportul: 160 coroane norvegiene NOK/persoana, adica aproximativ 16 EUR.

Din Schotstuene se intra imediat in Cartierul Bryggen sau cum l-am denumit eu, “cartierul caselor de lemn” 

si, totodata, locul unde s-a “nascut” minunatul oras Bergen, fondat de regele Olav Kyrre inainte de anul 1070. 

Cartierul Bryggen este unic in lume prin originalitatea cladirilor sale. El cuprinde case de lemn medievale, de forma alungita cu frontoane, de fapt, foste depozite de lemn pentru peste si produse din peste utilizate de comerciantii hanseatici.

Pavimentul este cel mai adesea de lemn, dar si de piatra. Cladirile din lemn de pin

au fost construite abia dupa marele incendiu din anul 1702, localnicii  utilizand  tehnici medievale inedite.

Incendiile si timpul au redus numarul acestora la 63 din care 35 sunt patronate azi de Fundatia Bryggen.

Zona Cartierului Bryggen este deosebit de pitoreasca, reprezinta “raiul” artistilor, a persoanelor boeme, unde poti gasi suveniruri dragute ce amintesc de vechile mestesuguri norvegiene,

sau de personaje de legenda cum sunt trolii;

dar sunt si haine la moda sau o multime de fleacuri care, din vitrine, va vor descreti fruntea si veti zambi in amintirea acestor momente de vacanta sublime traite la Bergen.

In egala masura am gasit si restaurante dragute si puburi foarte aglomerate.

In apropierea Cartierului Bergen se afla si Hakon’s Hall (Hakonshallen),

o sala gotica de ceremonii cu o vechime de 750 de ani, considerata cea mai mare cladire laica din Norvegia.

Constructia sa a fost comandata de regele Hakon Hakonsson pentru incoronarea fiului sau, Magnus Lagabieter si casatoria lui cu printesa Ingeborg a Danemarcei in anul 1261. In afara acestei sali, monumentala cladire de piatra gri mai dispune de doua etaje si o pivnita.

Constructia este destul de neobisnuita pentru Norvegia, seamana mai degraba cu stilul englezesc, ceea ce conduce la ideea ca planurile ar fi apartinut arhitectului lui Henric al III-lea - regele aflat in relatii bune cu Hakon. Restaurata si decorata cu fresce ce prezinta scene ale domniei lui Hakon,

sala este utilizata in zilele noastre ocazional, pentru diferite concerte, in special de cor si muzica de camera, dar si pentru banchete oficiale.

Am retinut ca  aici s-au redactat primele legi ale regatului Norvegiei.

Langa Hakon’s Hall se afla Rosenkrantztårnet, un turn construit in 1560 de catre Erik Rosenkrantz - guvernatorul Castelului Bergen. Turnul este considerat unul dintre cele mai importante monumente renascentiste din Norvegia iar acum se afla in plin proces de restaurare. (Biletul a fost 80 NOK/adult, cam 9.5 EUR).

De aici am plecat spre Portul Vagen, dar plimbarea ne-a fost intrerupta de ploaie,

asa ca ne-am adapostit intr-unul din restaurantele micute de pe mal, unde am mancat o delicioasa supa norvegiana preparata din hering cu cartofi si alte legume, pe baza de lapte, si care nu a fost deloc scumpa: 7.5 EUR.

Cand am iesit din local se facuse tarziu, cerul era acoperit tot mai mult de nori si atunci am hotarat sa ne intoarcem la “baza”. Ne cuprindea deja tristetea, desi a doua zi urma sa vizitam imprejurimile Bergen-ului si chiar sa ne mai ramana cateva ore spre seara, adica doar atat cat sa ne luam ramas bun de la minunatul oras; pentru ca, intr-adevar, doua zile pentru Bergen nu sunt suficiente. Are atatea surprize placute! Mereu mai exista ceva inedit de explorat. Nu ma saturasem de natura salbatica si peisajul splendid in care era asezat orasul, nu ma plimbasem suficient pe strazile pietruite, nu cotrobaisem prin toate colturile ascunse sau misterioase, acelea mai putin frecventate de turisti, nu apucasem sa “gust” viata culturala a orasului viking…Timpul petrecut aici m-a ajutat doar sa-i descopar frumusetea si sa ma las sedusa de farmecul scandinav al acestui oras de vis.

Asta inseamna ca voi reveni cu siguranta; pentru ca la Bergen, intre fiorduri si munti, vai si paduri, aici unde natura a fost atat de generoasa cu localnicii si le-a daruit din plin aceste frumuseti, mereu descoperi ceva nou, ceva frumos si placut, care-ti incalzeste inima si iti arata adevaratele "nestemate" ale vietii.

De aceea il si recomand, cu toata convingerea, vesnicilor indragostiti de natura si "natural", celor care indragesc cu adevarat viata normala si "normalitatea". Deci, atentie! Bergen nu este un oras pentru cei care iubesc aglomeratia, nebunia urbana si "goana" bolizilor si nici pentru aceea care nu inteleg poezia unui oras care pastreaza incredibil de mult aspectul unui mic burg pescaresc...