Bergen...Pe urmele comerciantilor hanseatici si vikingilor sangerosi (I)

Bergen...Pe urmele comerciantilor hanseatici si vikingilor sangerosi (I)

Drumul spre Bergen a fost o adevarata aventura, cu multe peripetii, pentru ca, de aceasta data, “calatorind pe patru roti” din Bucuresti pana la destinatie chiar am strabatut mari si tari. Cand am ajuns in vechea capitala vikinga, am fost cucerita de-a binelea de faimoasa localitate norvegiana: peisajul, portul, arhitectura,

stradutele pitoresti, magazinele cu obiecte traditionale sau cu suveniruri,

oamenii, toate la un loc creeaza o atmosfera fantastica in ciuda ploii care este prezenta cel putin o data la doua zile. Era vara, era o zi de iulie insorita pe care cu greu o voi uita, pentru ca am sosit la Bergen dupa ce batusem cale lunga si traversasem cea mai frumoasa regiune a Norvegiei, Møre og Romsdal. Da, parcursesem Drumul Atlanticului si vizitasem, in aceeasi zi, cel mai spectaculos fiord norvegian, Geiranger, ca seara sa ajungem in orasul-port hanseatic denumit de toata lumea "poarta spre fiorduri". 

Rezervasem trei nopti de cazare prin airbnb intr-o zona relativ apropiata de Funicularul Fløibanen.

Casuta micuta, tipic norvegiana “alba–ca–zapada”, avea doua niveluri, iar noi am locuit la parter. Pretul unei nopti de cazare a fost de 91 EUR.

Am beneficiat si de un loc de parcare gratuit, chiar in fata ei. Privind din exterior, nu as fi crezut ca apartamentul ne va oferi spatiu suficient. Ba chiar am avut indoieli, pana am patruns inauntru; am descoperit un dormitor cochet si ingrijit, un living in stil norvegian cu multe plante verzi, o bucatarie  micuta si foarte bine utilata, cu surprize lasate de gazda pentru noi, in frigider.

si o baie, totul sclipind de curatenie. 

Ne-am simtit perfect din prima clipa in care am intrat in casa. Am aruncat in graba bagajele in living si am fugit repede afara pentru  ca voiam sa prindem ultima raza de soare ca sa cercetam cartierul. 

De cum am iesit, ne-a izbit aerul proaspat care mirosea a lemn de pin. Am facut vreo suta de metri si…si…cine putea sa ne mai intampine? Nu ghiciti?! O ploaie fina si sa-i zic “inceata” pentru ca picaturile veneau alene si nu rapid sau taios, cum ati putea crede. Asa ca am revenit relativ repede in “casuta din poveste” –asa cum am decis s-o pastrez in amintirea mea despre Bergen - orasul de basm al Norvegiei, si am inceput sa citim cu constiinciozitate gramada generoasa de pliante pe care gazda ni le asezase la vedere. Asa cum se intampla mai intotdeauna, cand ajungi la fata locului si primesti informatii precise, planul se revizuieste si se schimba, ba se adauga si obiective noi. Asa ni s-a aprins si noua dorinta de a vizita Insula Lysøen - locul unde se afla casa memoriala a compozitorului Ole Bull - dar, in acelasi timp, a aparut si regretul, pentru ca am constientizat ca doua zile in Bergen nu vor fi suficiente pentru a ne bucura de principalele atractii turistice. 

A doua zi, dimineata, ne-am trezit odihniti si dornici de intalnirea adevarata cu orasul vikingilor si al comerciantilor hanseatici. Am pornit pe un drum serpuitor care strabate unul dintre versantii celor sapte munti care il strajuiesc,

acoperiti de case albe si acoperisuri viu colorate

care se rasfatau asezate intr-o vegetatie viguroasa, de un verde viu si proaspat. Cu toate ca soarele stralucea, pentru noi, "sudistii", era un pic cam rece. Mai tarziu ne-am obisnuit, chiar si cu ploaia care incepe, de regula, pe la ora 6.00 seara. Am invatat aceasta lectie si intotdeauna am avut haine potrivite asupra noastra.
Am trecut mai repejor pe langa un grup de cladiri inalte si intunecate, dar foarte moderne ca arhitectura,

si ne-am trezit in parcul de langa Muzeul de Arta,

unde ne-am oprit pret de cateva minute ca sa admiram o imensa fantana arteziana

si niste statui cu sarm,

chiar nostime,

dupa care ne-am afundat, cu emotie, in orasul care isi dezvaluie cei “ 900 de ani de istorie”.

Priveam cu nesat si interes fiecare cladire, cu o arhitectura atat de diferita de cea de pe la noi si am hotarat sa facem un tur scurt pana la Biserica Sf. Ioan (Johanneskirken) dupa care urma sa revenim la Piata de Peste (Torget) unde intentionam sa ne oprim si sa mancam la pranz.

La un moment dat am zarit un chiosc mare, parca mai mare decat cele cu care suntem noi obisnuiti, inconjurat de flori multicolore ce parca ne intampina de bun venit.

 

Si da, peste strada, noi am fost cei care, sarind din piatra in piatra l-am salutat pe Edvard Grieg.

Tot plimbandu-ne, fara o directie precisa,

am ajuns dupa un mic ocol

chiar in inima Bergenului,

intr-o mica piateta, Torgallmenningen, unde se afla zona comerciala a orasului, cea a marilor magazine si, unde, in 1950, a fost inaltata o statuie gigantica “Monumentul marinarului”, ca omagiu adus istoriei navale a Bergenului. Monumentul are un “brau” format din patru panouri acoperite cu basoreliefuri care reprezinta persoane importante ale comunitatii orasului, din diferite epoci, vikingi sau comercianti, cu impact si influenta in viata orasului.

Am fost surprinsa ca, pe alocuri, in partea superioara a monumentului, apar si balene, dar sa nu uitam importanta lor, mai ales in trecut, asupra vietii locurilor. Am inconjurat monumentul de vreo cateva ori ca sa studiem figurile celor imortalizati si ne-am continuat incursiunea prin zona, dorind sa ajungem si la Biserica Sf. Ioan (Johanneskirken), un colos de caramida rosie situat în zona Sydnes, pe care-l observi de la mare departare

si la care ajungi dupa ce urci un numar impresionant de scari.

In general, pe strazi, sunt multe baruri, puburi si mici restaurante gata sa-ti ofere ceva ce-ti doresti: cafea sau, de ce nu, chiar un ceai cald si aromat. Sa nu uitam ca, desi eram in iulie, la Bergen este totusi racoare si asta chiar mi s-a parut un binevenit prilej de a ne rasfata un pic.

Cand ni s-a facut foame, ne-am indreptat spre Piata de Peste (Fisketorget) unde ne-a uimit varietatea de fructe de mare si peste.

A fost o placere nemaipomenita sa trecem in revista intraga piata ca sa vedem ce ne poate oferi; iar locul se anima din ce in ce mai mult pentru ca turistii ii cunosc renumele si vin neaparat aici sa manance diferite specialitati. Tarabele cu preparate culinare aburinde si vitrinele gemeau de pline ce erau.

Vase mari fierbeau si se simtea mirosul ademenitor al amestecului de peste cu legume fierte si usturoi.

Meniurile oferau din plin preparate din cod, cod negru, somon, pastrav, hering sau macrou. Si fructele de mare "inunda" tonetele: gasesti, peste tot, crabi imperiali, homari, scoici, creveti mici sau uriasi. Toate bunatatile se " luptau" sa te atraga si sa le gusti. Nici nu puteam sa-mi imaginez cate feluri de preparate poate oferi o astfel de piata. Minunata atmosfera!

Sa nu uitam ca, pe langa peste, Norvegia este unul dintre cei mai mari furnizori de fructe de mare din lume si exporta aproximativ 3 milioane de tone anual.

Totul era curat si prezentat cu grija iar in aer pluteau arome care-ti starneau apetitul. Ne-am hotarat sa ne asezam la o masa aranjata rustic, cu bancute de lemn si unde turisti din toate tarile se infruptau, deja, din bunatatile pregatite la fata locului. Ne-a trebuit ceva timp sa ne hotaram si, in final, pentru ca nu mai mancasem niciodata, am ales crab imperial asezonat cu o salata

si cartofi copti in unt.

Am aflat ca bucataria norvegiana traditionala este oarecum austera in privinta mirodeniilor si a condimentelor, si ca, frecvent, pentru pregatirea preparatelor se utilizeaza sare, piper, seminte de mustar si ceva marar. Ceea ce o face exceptional de buna este, poate, tocmai aceasta simplitate.

Pranzul a fost delicios si, in plus, am fost serviti de o tanara chelnerita din Strasbourg care era foarte bucuroasa sa  ne vorbeasca pe limba ei. Atentie insa, totul este foarte gustos dar, fiti pregatiti la preturi!

Suntem in Norvegia si inca intr-o zona cu afluenta maxima de turisti! Astfel, pentru doua persoane portia de crab imperial, la piata, a costat 410 coroane norvegiene (cam 42 EUR).

Mai trebuie sa precizez ceva important de stiut: langa Piata de Peste se afla Centrul de Informare Turistica, deci informatiile despre Bergen si pliantele se pot obtine repede si usor. 

Ei, si acum, ghiftuiti si lenesi am mai parcurs cateva sute de metri si am cumparat bilete combinate la Muzeul Hanseatic si Schøtstuene care includ accesul gratuit la Muzeul Norvegian al Pescuitului precum si deplasarea cu un bus special pus la dispozitie (Museum shuttle bus cu serviciu gratuit). Cum turul ghidat la Muzeul Hanseatic si Schøtstuene (Finnegården) era programat ceva mai tarziu, am luat busul si am plecat spre Muzeul Norvegian al Pescuitului.

Busul a fost condus de un tanar absolvent de facultate din Cluj care se stabilise in Bergen de doi ani si care, acum vara, avea, in plus fata de jobul sau, si aceasta slujba sezoniera. Foarte simpatic si vorbaret, tanarul ne-a dezvaluit mai multe curiozitati despre Bergen si a avut cateva argumente forte pentru care nu am mai ajuns sa vizitam Muzeul de Arta din Bergen si am ales alte cateva muzee, care, desi simple si cu relativ putine exponate dar autentice si foarte vechi, au fost ca o lectie de istorie medievala si ne-au oferit sansa sa intelegem un pic mai bine spiritul norvegian.

Primul muzeu pe lista noastra a fost Muzeul Norvegian al Pescuitului (Norges Fiskerimuseum) adresa exacta este: Sjøgaten 23). Pretul biletului combinat a fost de 90 NOK (aproximativ 11 EUR).

Amenajat intr-un stil rustic, popular, intr-un fost depozit de peste de pe malul apei, chiar in capatul nordic al Portului Vagen si dispus pe trei niveluri,  

muzeul furnizeaza multe informatii interesante si practice despre aceasta meserie atat de comuna zonei,

precum si exponate riguros aranjate in vitrine de sticla sau machete, oferind astfel o imagine de ansamblu a industriei norvegiene de pescuit si de prelucrare a pestelui din vechime. In fapt, muzeul a fost fondat prin 1880 in scopul sustinerii acestei activitati de Societatea pentru Promovarea Pescuitului Norvegian, apoi mutat pentru scurt timp intr-o alta locatie si redeschis in anul 2015. De indata ce intri si urci primele scari simti un miros puternic de lemn, lucru obisnuit

dar care nu displace, ba dimpotriva, poti anticipa ca vei vedea expuse obiecte specifice, precum vase de depozitare a pestelui

si barci de pescuit de diferite tipuri,

dar si unelte specifice de pescuit cum sunt cele folosite, de exemplu, la pescuirea codului din Lofoten. Ceva mai departe, am vazut incaperile

in care femeile transau si conservau heringul. Aici inca se simte mirosul caracteristic de saramura, de saratura.

Am aflat, de asemenea, multe detalii despre cresterea somonului in custi asezate de-a lungul coastei norvegiene. Somonul este foarte important pentru Norvegia.intrucat este tara care furnizeaza anual peste 10 milioane tone de acest peste, iar acest tip de somon, “de cultura”, este produsul sau cel mai exportat dupa petrol. Multe informatii se refera la atat de controversata vanatoare de foci sau de balene. Am vazut expuse multe harpoane, pusti de vanatoare si chiar un hakapik, care este un instrument de vânatoare prevazut cu un cap de ciocan si un cârlig la celalalt capat.
In final, am iesit pe o terasa splendida de unde am avut

o minunata vedere de ansamblu catre Portul Vagen.

Vizita noastra la muzeu s-a incheiat aici si chiar a fost una dintre primele experientele "nordice" reusite, unul din principalele obiective cu care sunt rasfatati turistii in acest minunat oras - "rege al fiordurilor", numit BERGEN (continuare).