Kristiansund si Fortul Kvalvik…Buncare subterane din beton si policromie urbana

Kristiansund si Fortul Kvalvik…Buncare subterane din beton si policromie urbana

"Remembrance of sailors from Kristiansund who fell during 

the World Wars 1914-1918 and 1939-1945. 

They gave us everything - their life when it mattered".

Plecasem dis-de-dimineata din Suedia, ca intotdeauna “calatorind pe patru roti” cu masina personala  avand ca destinatie finala Kristiansund - oras situat pe coasta vestica a Norvegiei. Drumul a fost lung, dar lipsit de peripetii, ceea ce ne-a permis sa admiram un peisaj montan magnific, aproape ireal. Am ales in mod special o cazare la Atlanten Motel, aflat pe Insula Gomalandet, intrucat a doua zi urma sa parcurgem faimosul Drum al Atlanticului.

La prima vedere, alegerea motelului chiar nu ne-a spus nimic, dar, dupa ce am lasat bagajele in camera, am descoperit conditii agreabile. Pretul? Este unul “norvegian”, adica 705 NOK/noapte. (cam 70 EUR). Daca vi se pare mult pentru conditiile oferite de un astfel de “motel”, priviti doar doua dovezi: una dintr-o sala de relaxare unde puteti atinge clapele unui pian

si o alta din holul de asteptare.

Pentru dupa-amiaza ne propusesem o “fuga” la Fortul Kvalvik, care se afla la doar 14 kilometri de Kristiansund, combinata cu, bineinteles, o scurta plimbare prin oras pentru ca timpul era prea scurt.

Kristiansund este unul din orasele norvegiene cu cea mai densa populatie, insa are, din fericire, un centru mic ce poate fi parcurs foarte usor pe jos. In fapt, localitatea se intinde pe patru mari insule si alte cateva mai mici: Innlandet, Kirkelandet, Nordlandet si Gomalandet.

Orasul s-a dezvoltat in jurul portului si are o arhitectura tipic norvegiana, cu cladirile viu colorate, drept pentru care mai este cunoscut si sub denumirea de “orasul policrom”.

Kristiansund este atestat ca locatie inca de pe vremea vikingilor si, dupa unii cercetatori norvegieni, chiar din 8000 i.e.n. Intotdeauna a avut o existenta zbuciumata si a fost arena unor batalii sangeroase, din care cea mai cunoscuta a fost cea de la Rastarkalv de pe Insula Frei, unde regele Hakon cel Bun a tinut piept Grupului Eirikssønnene (fiii lui Eirik Blodoks si ai sotiei acestuia, Gunnhild Gormsdatte) care l-au atacat constant pana au obtinut regatul Norvegiei (in 962).

Kristiansund a fost, de altfel, distrus in urma unui bombardament nimicitor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand au ars aproape 900 de case. Prin eforturile localnicilor acest oras a renascut si, azi, ne apare ca o urbe frumoasa si curata

care respira un aer cultural intens prin prezenta numeroaselor spectacolelor de teatru si opera si prin organizarea unor festivaluri de muzica sau de fotografie (Nordic Light).

Merita de asemenea mentionat ca aici, in Kristiansund, s-au nascut cateva personalitati norvegiene marcante; este vorba de Ole Peter Arnulf Øverland, poet si artist cunoscut pentru poezia sa care a inspirat miscarea de rezistenta norvegiana in timpul ocupatiei germane a Norvegiei din timpul celui de-al doilea razboi mondial, de Sverre Pedersen - unul dintre cei mai cunoscuti urbanisti si, nu in ultimul rand, de seful biroului guvernamental din Copenhaga al Norvegiei si secretar al Adunarii Constituante, Wilhelm FK Christie, nascut la Vågen, golful si centrul vechi al pescuitului din Kristiansund.

Orasul este minunat, cu cartiere luminoase amplasate pe cele patru insule, interconectate si deservite de un sistem de ambarcatiuni rapid si eficient.

Kristiansund pastreaza insa si amintirea traumelor provocate de razboi, prin grija manifestata de autoritati pentru conservarea unor vestigii istorice asa cum este Fortul Kvalvik.

Inainte sa vizitam orasul, ni s-a parut potrivit sa aruncam o privire la acest fort, Kvalvik, unde  am ajuns cu masina exact in 15 minute.

Mai intai am depasit o bariera, unde am si lasat masina, iar de acolo am continuat sa mergem pe jos, pe un drum pietruit.

Nu se vedea nici tipenie de om si stapana aici era doar o liniste deplina.

Ne invaluia caldura unei dupa-amieze frumoase de iulie cu un cer mai albastru ca viorelele. Totul fiind bine marcat am ajuns destul de repede in locul unde altadata se afla o baza submarina germana foarte bine ascunsa. Aici am descoperit fortificatiile de coasta din cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Fortul este bine conservat, chiar este al doilea de pe coasta vestica a Norvegiei din acest punct de vedere. El a devenit azi muzeu militar intretinut de municipalitatea Frei impreuna cu o organizatie locala “Prietenii Fortului Kvalvik". Tot aici veti descoperi o zona de agrement amenajata cu banci si locuri de picnic pentru drumetii, populara in tot timpul anului atat pentru copii cat si pentru adulti.

Constructia fortului a inceput in 1943, dar nu a fost finalizata pana la incetarea razboiului in 1945. In noiembrie 1944 aici au fost stationati 100 de prizonieri rusi care au participat la lucrarile de constructie.

Munca lor pentru construirea buncarelor si a tunelurilor subterane a fost deosebit de grea, desfasuramdu-se, cu multa suferinta, pe orice vreme si fara echipamente moderne.

Fortul Kvalvik a fost inconjurat si cu sarma ghimpata si de un camp de mine.

In ziua terminarii razboiului fortul a fost dezafectat

si toate echipamentele scoase.

Fortul avea ca obiectiv controlul intrarii in Freifjorden si Vinjefjorden si supravegherea Podului Omsund, dar si prevenirea patrunderii vaselor inamice prin stramtoarea Omsundet. Podul Omsund isi are si el istoria lui si chiar a jucat un rol important prin pozitia sa strategica. Lung de aproape 292 metri, a fost inaugurat iar traficul naval deschis in aprilie 1940, fara nici o ceremonie avand in vedere evenimentul dramatic la care asista: invadarea Norvegiei in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Nemtii au incercat sa-l distruga, dar fara sorti de izbanda. Si cine stie cate secrete a ascuns? Mult mai tarziu dupa incetarea razboiului s-a redeschis, in anul 1981, si apoi s-a reinaugurat in 2005. 

In Fortul Kvalvik se pot vedea, printre altele, un submarin pitic Biber,

un tun blindat de 45 mm

 si un tun de aparare aeriana Hotchkiss de 25 mm.

Am reusit sa facem un tur complet al fortului,

plimbandu-ne fara sa ne grabim si citind toate indicatiile prezentate pe multele panouri instalate. Am urcat cu oarecare dificultate spre punctul cel mai inalt unde, candva, se afla centrul german de comanda.

Acesta era situat chiar sub munte

unde se aflau cateva buncare neiluminate,

prevazute cu mai multe usi si in care, ca sa cercetam un pic, am coborat si noi pe niste scari,

acum acoperite de iarba. Priveam si incercam sa-mi imaginez cum era viata, in actiune, pe aici. Cu discretie? In viteza? In spiritul disciplinei germane arhicunoscute?

Aveam in minte doar imagini de film care mi se derulau cu repeziciune prin fata ochilor si pe care acum le vedeam ca fiind credibile si posibile

si simteam un sentiment de implinire fata de posibilitatea a fi vizitat acest fort si de a fi in fata acestui mic fragment de istorie atat de crunta…

Am revenit in oras si incursiunea noastra aici a inceput cu Biserica Kirkenlandet situata pe insula cu acelasi nume, la numai 15 minute de mers pe jos de centrul orasului. Construita in 1964 dupa proiectul lui Odd Østbye, pe locul unei vechi biserici care a fost mutata de aici in alta parte,

aceasta este una dintre cele mai deosebite si moderne biserici norvegiene, cu o arhitectura indrazneata si cu un interior impresionant alcatuit din 320 de bucati de sticla în diverse culori.

Pentru forma sa futurista, Biserica Kirkenlandet a fost considerata “constructia secolului”pentru perioada 1905-2005. 

De aici am plecat spre Primaria orasului, un edificiu construit, ca dimensiune, in “aceeasi cheie” precum orasul.

Insa, pe drum, ne-am intalnit si cu Biblioteca din Kristiansund, o cladire robusta si impunatoare.

Am ajuns repede in Piata Primariei care este urmasa fostei piete de peste.

Aici s-a vindut peste proaspat pana anii ’90. Din Piata Primariei, micuta si patratoasa, se profileaza foarte clar imaginea portului.

Dar, pana sa ajung acolo, am aruncat o ocheada zonei comerciale si

am cautat, fara sorti de izbanda, casa in care a locuit timp de cinci luni celebrul scriitor Knut Hamsun. Putin dezamagita, am continuat drumul pana la dig. Aici zona abunda in cladiri vechi, tipic norvegiene, placate cu scanduri de lemn colorate in diferite culori. Spre dig, privirile ne-au fost atrase de impunatoarea statuie „Klippfiskkjerringa”; aceasta lucrare in bronz, sculptata de Tore Bjørn Skjølsvåg dupa un desen al artistului grafic Tor Johansen, a fost dezvelita de Regina Sonja in anul 1992 si aduce un omagiu femeilor a caror sursa unica de existenta era uscarea si vanzarea codului.

Ea, impreuna cu statuia din vecinatate, “Herringboy” reprezinta o epoca si constituie un simbol al industriei piscicole pentru acest oras.

La doar 10 minute distanta se afla Muzeul Norvegian Klipfish, inchis, din pacate, la acea ora.

Pe dig este amplasat si un ceas, in a carui proximitate am descoperit un monument

care are o placuta pe care sunt scrise cateva cuvinte emotionante: "In amintirea marinarilor care au pierit in Razboaiele Mondiale 1914-1918 si 1939-1954. Ne-au dat totul la nevoie, viata lor nu a contat!”

De pe dig ne-am continuat drumul

urmand firul apei si am traversat un pod modern care ne-a dus in Insula Innlandet, cea mai mica dintre toate, unde se afla cele mai bine conservate case din vechiul Kristiansund.

Orasul vechi se afla chiar langa digul Sundbat. Casele sunt extraordinar de frumoase,

iar atmosfera de aici nemaipomenita.

Si astfel, turul orasului Kristiansund s-a incheiat aici.

Ne-am reintors si am parcurs in sens invers tot drumul pana la Biserica Kirkenlandet, unde parcasem masina. Se inserase si ne grabeam  sa ajungem la motel pentru ca a doua zi ne asteptau surprize cu valuri de  adrenalina: Drumul Atlanticului si fiordul Geiranger, dar asta nu inainte de a privi, de langa apa, ultimele raze ale soarelui care se grabea sa "cada" in mare. Bye-bye, Kristiansund! Esti minunat!