Dubai...Pasi pe caldaramul opulentei Orientului (1)

 Dubai...Pasi pe caldaramul opulentei Orientului (1) 

    De ani de zile ne doream sa ajungem in orasul magic al opulentei Orientului, dar am amanat vizita de la un an la altul, gasind tot felul de pretexte. Totul, pana in acest februarie, cand s-a ivit ocazia unui eveniment de familie pe care am ales sa il sarbatorim in fascinantul oras arab. Si am avut noroc: data evenimentului a fost chiar in cea mai potrivita perioada a anului, intre noiembrie si martie, cand se inregistreaza temperaturi potrivite pentru turistii avizi de descoperirea mostenirii culturale a acestui oras, nu si cele mai favorabile impatimitilor de o plaja pe nisipul fierbinte si o baie in ocean. Dar oare ne-am respectat promisiunea de a  “calatori pe patru roti"? Ei bine, da: am zburat cu avionul pana in Dubai, unde am inchiriat o masina care ne-a ajutat foarte mult in deplasarile noastre zilnice; si ca scurta informatie: benzina a fost 0.70 centi/litru, iar inchirierea masinii de la compania Hertz, pentru 5 zile, a costat echivalentul cam a 250 EUR. Profitand de o oferta genius, am rezervat, prin booking.com, cu vreo doua luni inainte, la Residence Inn by Mariott Al Jadaff, un apartament cu 2 camere si living, bucatarie. Hotelul avea toate facilitatile: piscina, spa, sala de sport si, poate important de precizat, ni s-a asigurat zilnic 1litru de apa /persoana. Alegerea a fost inspirata ajutandu-ne in atingerea obiectivele noastre turistice programate a le vedea intr-un timp record de 5 zile, cazarea noastra situandu-se dincolo de celebra Dubai Frame - o constructie neobisnuita, indrazneata, inalta de 150 metri si placata cu aur. Ea este denumita “Cea mai mare Rama Foto din lume” si se afla undeva, intre orasul nou si cel vechi, putand astfel accesa puncte importante din ambele zone. 

Din pacate, din cauza pandemiei, multe din obiectivele pe care am fi dorit sa le vizitam au fost inchise, dar am gasit suficiente de vazut pentru un prim contact cu lumea orientala.

In fapt, pandemia a accentuat nota exotica a superbului oras, restrictiile l-au facut si mai atractiv. Noi am dorit sa fim o zi si in Abu Dhabi, macar la Marea Moschee, si chiar am reusit. Pentru a ajunge acolo, ne-am supus restrictiilor locale facand un nou test PCR chiar la aterizare pe Aeroportul Al Makhtoum Dubai.

In prima dimineata a fost destul de obositor sa ne trezim, dar bucuria nestavilita de a fi ajuns cu bine precum si micul dejun generos, fie cel continental fie cel cu specialitati arabe,

ne-au remontat si iata-ne gata sa “atacam”, pentru prima data, orasul de pe apa. Stiam ca vom da ochii cu o metropola cosmopolita, vie si dinamica, cu surprize si posibilitati de distractie ce o definesc ca fiind “inima” lumii arabe din acest punct de vedere, cu restaurante si hoteluri de lux, mall-uri gigantice, 

plaje aurii, zgarie-nori ingenios integrati in arhitectura islamica, dar, in acealasi timp, care isi respecta cu sfintenie traditiile si religia. Parca nu iti vine a crede ca, in trecut, acest splendid si ametitor oras-magnet al oamenilor de pretutindeni a fost o mica asezare de pescari si scufundatori de perle care s-a transformat in timp in asa-numitul “Oras al aurului”. Comertul a adus o transformare incredibila, dintr-un desert arid cu mici casute din materiale naturale, intr-un oras de lux pentru ca, aici, dintotdeauna, au fost aduse marfuri din toate colturile lumii: cafea, textile, mirodenii, dar mai ales parfumuri si aur, mult aur.

Am plecat, dintru inceput, spre Dubai Creek, canalul ce este considerat leaganul primelor asezari ale orasului si, totodata, locul unde acostau primii comercianti. In asteptarea unei barci de lemn traditionale numita adhu, 

ne-am dus aproape de malul apei, in apropierea cladirii Ministerului de Finante din Dubai

si am privit indelung raul Creek, cel care separa Dubaiul de Deira. Pescarusii se roteau nostimi in jurul nostru venind iute de sus, de pe cerul albastru, tipand ascutit si inconjurandu-ne prietenosi, iar noi le zambeam si priveam spre malurile de care ne indepartam usor, usor aflandu-ne acum pe barca.

Ne-am distrat, glumind ca “parca ne aflam pe Grand Canale din Venetia”. Traversarea costa doar un dirham (AED), cu aproximatie 1 AED = 1.20 lei. 

Privelistea vazuta din barca e spectaculoasa in sine si, in acelasi timp, ofera prilejul unui minitur al orasului dinspre apa sau, daca vreti, primul rendez-vous cu fascinanta metropola araba. 

Am coborat in Deira - un cartier vechi, incarcat de istorie, cu multe piete spectaculoase numite “Souq” (souq sau souk semnificand bazarul din limba romana). 

Cartierul acesta impreuna cu Bur Dubai, Karama si Satwa alcatuiesc Vechiul Dubai, iar fiecare dintre acestea are personalitatea lui inconfundabila. 

Am intrat prima data in Bazarul Deira, despre care se spune ca are o asa mare diversitate de marfuri incat “daca nu gasesti ce cauti in Deira, nu il vei gasi in nici o alta parte in Dubai”. 

Imi plac bazarurile, cu zgomotele si strigatele specifice de uimire ale turistilor, cu decorul lor, uneori strident, ador sa ma ratacesc fara directie printre marfuri, 

sa ma interesez asupra preturilor si, trebuie sa recunosc ca abia aici, in Dubai, am inteles cu adevarat semnificatia acestui cuvant ”Souq”(bazar). 

In fapt, vizita in bazarul arab, pe langa ocazia unor cumparaturi, reprezinta o adevarata incursiune in trecut si locul unde poti face cunostinta cu viata traditionala si cultura araba. 

E minunat sa te pierzi in bazar, sa discuti cu vanzatorii de o amabilitate extrema si dornici sa iti dea cat mai multe informatii despre marfa lor, chiar si in situatia clara pentru ei ca nu vei cumpara ceva, chiar atunci si trebuie uneori sa gusti, mirosi sau sa pipai ceea ce ti se ofera ca sa nu le lezezi bucuria de a-si lauda produsele. Am constatat ca nu am simt de negociatoare si ca atunci cand imi place ceva, nu prea stiu ma tocmesc, cumpar rapid, cateodata il mai las pe sotul meu care stie sa ajunga la adevaratul pret a ceea ce vizeaza.

Am admirat Gold Souq Dubai - cea mai mare piata de aur din lume, care impresioneaza atat prin marimea imensa, pot spune, a bijuteriilor cat si prin originalitatea formelor de prezentare. 

Aici totul straluceste si nu vorbim doar de dimensiuni sau greutate. 

Pur si simplu e ceva fabulos! 

In imediata apropiere a acestei splendori se afla piata de parfumuri, piata de mirodenii - unde ramai uluit de cate sortimente aromate poti gasi si cred ca nu lipseste nimic, chiar si unele pe care nu le stiam - ( si unde sofranul, curcuma, cuisoarele au o aroma foare tare), 

piata de fructe si de pesti vii. Cat priveste tarabele, acestea sunt foarte ordonate si colorate, mirosurile se amesteca pana la urma, multime se agita mereu, totul vibreaza aici, totul e viu pana la momentul adhan-ului (chemarea la rugaciune).

Atunci peste toate coboara o liniste totala, 

dar, dupa terminarea acestui moment, viata incepe din nou sa pulseze zgomotos. 

In Bazar am testat parfumuri, ne-am tocmit pentru niste tavi autentice si chiar pentru niste simpatice brelocuri – cu camila, cum altfel!. Si bineinteles, intre timp, am mancat o inghetata

facuta...tot cu lapte de camila (35 AED).

Ore in sir ne-am plimbat fermecati, crezandu-ne intr-una din cele “1001 de nopti”, 

dupa care am luat din nou barca pentru a ajunge la Bur Dubai. Aici, pe langa restaurante sau magazine cu produse electronice si electrocasnice, 

exista si o piata de textile unde gasesti materiale intr-o mare varietate, din bumbac, lana, casmir, matase - toate randuite frumos si prezentate exceptional incat iti vine sa le cumperi pe toate precum si produsele confectionate din acestea.

Am continuat incantati sa hoinarim prin cartierul istoric Al Fahidi, 

un sit de patrimoniu, obligatoriu de vizitat, 

pentru ca doar aici am putut observa adevarata viata araba, 

cu arhitectura traditionala, refacuta acum - acele ziduri foarte groase si cu ferestre mici.

Numele vechi al acestei zone, Bastakiya, provine de la orasul Bastak-Iran - de unde au venit negustorii atrasi de politica liberala de taxe oferita de Dubai si care au fondat asezarea. 

Aici, parca timpul se oprise in loc, cu toate reconstructiile si restaurarile cladirilor care aveau un farmec aparte;

este vorba despre Dubai Heritage si Diving Village.

Mergeam pe stradutele pietruite, inguste si parca nu ne venea a crede ochilor, eram intr-un trecut dar atat de aproape de modernismul total aflat la cativa pasi departare. 

Am descoperit aici galerii de arta, buticuri, cafenele,

magazine. 

A fost, cred, cea mai interesanta “zi culturala” petrecuta in Dubai si pentru ca ne-a placut atat de mult am mai gasit un prilej intr-una din zile urmatoare si am revenit.

La ora mesei ne-am hotarat sa mancam la un local traditional, chiar pe malul raului Creek

unde am ales specialitati locale, printre care si unele cu fructe de mare.

Desi era doar prima dupa-amiaza, intrasem deja in atmosfera de vacanta si, ce era mai important, “gustam” savoarea orasului magic Dubai...

Foarte aproape de acest cartier se afla Fortul Al Fahidi - cea mai veche cladire, care dateaza de la 1787

si gazduieste Muzeul Dubai, cu multe exponate interesante. 

Din nefericire, in timpul pandemiei era inchis si nu numai atat: acesta se afla si intr-un proces de restaurare. Tot in Al Fahidi se mai gaseste Centrul Sheikh Mohammed pentru Înțelegere Culturală Al Makhtoum, pe care l-am vizitat insa intr-o alta zi.

Timpul a trecut pe neobservate, ziua era pe sfarsite, dar tot am avut timp sa ajungem in Dubai Marina,

acea zona care vibreaza prin viata de noapte cu barurile si cafenele sale ce aduna laolalta tineri si varstnici deopotriva si care, de putina vreme, a devenit cunoscuta sub numele “noul Dubai”.

Aici poti opta sa mananci cam ce vrei, pentru ca totul este pregatit si aranjat in detaliu, astfel incat fiecare sa isi gaseasca mancarea preferata. Noi am mancat la Al Fanar Seafood Restaurant (restaurant cu specific grecesc) si fiecare fel a fost un deliciu

...dupa care bineinteles fuga la culcare: a doua zi urma ceva si “obositor” si incitant sau mai degraba inedit…oricum i-as spune, DEOSEBIT! O zi in desert! Da, da, te iubesc Dubai! (continuare)