Liverpool...In cautarea submarinului galben si a cormoranilor mitologici... acasa la The Beatles
“Sunt John Winston Lennon si m-am nascut la 9 octombrie 1940, in Liverpool - in ziua unui bombardament. Pe tata nu l-am vazut decat multi ani dupa ce am avut succes. Am fost crescut de o matusa cu nume frivol: Mimi. Tata era marinar, iar mama nu a avut prea mult timp pentru mine. Se poate spune ca sunt, intr-un fel, un copil al razboiului. Le-am facut pe toate. Am avut Rolls-uri la comanda, recorduri de audienta pe care nu le-a atins inca nimeni, avioane private, turnee mondiale, prea multe femei. Am fumat marijuana cu Bob Dylan si am primit MBE-ul Coroanei Britanice. Oricum l-am returnat mai tarziu”.
Scrisorile lui John Lennon - Miron Ghiu-Caia
Dupa vizita la Straford-upon–Avon, acasa la Shakespeare, vacanta engleza a continuat cu Liverpool. Pai, se putea sa nu mergem si la The Beatles? Ardeam de nerabdare sa cobor in taverna aceea intunecoasa unde si-au sustinut primele piese muzicale cei patru baieti grozavi, desi stiam ca a fost demolata, fiind construita una asemanatoare, in apropiere; si ardeam de nerabdare sa ma asez la o masa si sa imi inchipui ca asist la un concert al “celor patru magnifici”. Ce atmosfera fierbinte trebuie sa fi fost pe vremuri acolo!
Intotdeauna am considerat Liverpool ca fiind doar orasul “balonului rotund”, “leaganul” formatiei The Beatles precum si sediul companiei unde a fost inregistrat “Titanicul”. Si de aceea, din pacate, i-am rezevat doar o zi din concediul nostru, in fapt, a fost o simpla halta in drumul nostru spre Edinbourgh. Pacat! Orasul a fost considerat de catre English Heritage, pentru arhitectura sa de altadata, ca fiind cel mai frumos oras victorian. Si pe buna dreptate, chiar asa si este, dupa cum am constatat la fata locului. In 2008, acesta a si fost desemnat capitala europeana a culturii. Si nu numai atat: sase zone istorice ale orasului sunt inscrise in patrimoniul universal UNESCO! Liverpool este, inainte de toate, un oras-port care a evoluat surprinzator de mult, s-a modernizat si, astazi, arata foarte bine chiar daca mai exista si cateva zone nu tocmai recomandate a fi vazute de catre un turist.
Cu o istorie de peste 800 de ani, orasul aflat la locul de intalnire a raului Mersey cu Marea Irlandei este mai degraba locul de armonizare a istoriei comertului maritim cu arhitectura victoriana, cu muzica si arta - un loc inedit pe care il descoperi cu incetul si care te cucereste din primul moment. Vestea buna -si trebuie sa o spun de la inceput- este faptul ca Liverpool poate fi parcurs pe jos, este chiar indicat acest mod pentru o explorare adevarata care te introduce, pe nesimtite, in atmosfera vibranta a orasului care pare ca se potoleste abia spre dimineata.
In Liverpool am ajuns spre seara si ne-am cazat la Castle Lodge Guest House, unde rezervasem prin airbnb sejurul pentru doua nopti – o idee geniala, confort, liniste, curat (60 GBP/noapte) chiar daca de aici am mers pe jos pana in centru un pic mai mult.
Dimineata, odihniti si voiosi, am pornit in descoperirea acelui “ceva” care atrage o multime de turisti aici. A fost o plimbare reconfortanta intr-o zi rasfatata de soare, uneori mai zgarcit pe aici, pe un traseu ales la intamplare, dupa bunul plac, care ne-a purtat printre cladirile istorice,
memorabile,
pe langa imobile noi si magazine
pana in locul in care am gustat din plin agitatia orasului. Unde putea fi acest punct? Bineinteles, undeva pe Waterfront (tarmul orasului)…
Dar, pana acolo, mai intai ne-a iesit in cale sediul unei vechi banci,
a urmat cel al Universitatii din Liverpool,
apoi Turnul Radio City din Queen Square, situat in centrul orasului si in vecinatatea caruia troneaza statuia Regelui Albert.
In nordul Turnului Radio City se afla Gara Lime Street.
Nu foarte departe am descoperit Coloana lui Wellington, un monument dedicat victoriei de la Waterloo, inalt de 40,6 metri; statuia Ducelui Wellington domina zona cu o inaltime de aproximativ 7,6 metri. Ea a fost realizata din bronzul topit de la tunurile capturate in aceasta mare batalie si poarta placute cu numele bataliilor sale victorioase.
Tot in acest perimetru al orasului, cladirea care impresioneaza cu adevarat prin dimensiunile sale este Auditoriul St George (St. George’s Hall) care adaposteste mai multe sali de spectacole si concerte. Cand o privesti, nu poti sa nu te gandesti la un templu grecesc antic si chiar te astepti sa intalnesti vreo vestala acolo. De retinut ca aici, in fata acestei cladiri somptuoase, la moartea lui John Lennon, s-au adunat peste 25 000 de oameni pentru a-i aduce un ultim omagiu.
Eram atat de nerabdatoare sa ajungem pe malul raului Mersey incat parca tot ce intalneam in cale nu ma multumea. Intamplator, am descoperit pe drumul nostru si Gara Liverpool Exchange (Statia de Schimb Liverpool) situata si ea chiar in centru. Interesanta cladire!
De aici am continuat spre Pier Head - o alta locatie situata tot in centrul orasului,
dar pe malul raului si care cuprinde, printre altele, trei bijuterii arhitectonice, “Cele trei gratii”; bineinteles ca este vorba de cladirile: Royal Liver Building,
Cunard Building si Port of Liverpool Building, fiecare cu trecutul si importanta sa istorica, reunite sub numele “Pier Head” si inscrise toate in patrimonial universal UNESCO. Cea mai cunoscuta din oras este Royal Liver Buiding, un colos de piatra de culoare gri deschis, flancat de doi cormorani mitologici. Legenda locului spune ca, daca aceste doua pasari vor zbura, atunci, cu siguranta Liverpool va inceta sa existe. Noroc ca pasarile sunt de piatra, altfel, mai stii?
Cunard Building este si ea o cladire impunatoare, cu sase etaje, care pana in anul 1960 a gazduit Compania de navigatie Cunard Line.
Astazi este sediul mai multor organizatii, dar a ramas faimoasa pentru ca aici isi avea sediul compania White Star – compania care a construit RMS Titanic
si HMHS Titanic (nava geamana a Titanicului). Sa spun dintru inceput ca Titanicul doar a fost inregistrat aici, dar nu a ajuns niciodata in Portul Liverpool. De ce? Raspunsul l-am aflat de pe o placuta afisata in apropierea unei machete a celebrului Titanic:
Si chiar in fata cladirii ne-am trezit nas in nas cu cei patru Beatles. Nu ne-au vorbit: pareau preocupati si ..."de piatra"!
Cat despre Port of Liverpool Building, ce pot sa spun? Ca poate fi imediat recunoscuta datorita acelui dom impunator ce pare ca ii “indulceste” arhitectura masiva. Timp de 87 de ani, intre 1907-1994, cladirea a fost sediul Marsey Docks and Harbour Board ( MDHB ), dupa care compania s-a mutat intr-un nou sediu la Seaforth Dock, iar in 2001 s-a vandut unui dezvoltator imobiliar din Liverpool, Downing.
In apropiere de Port of Liverpool Building se afla Liverpool Museum care nu trebuie insa confundat cu World Museum Liverpool.
Punctul maxim de atractie, inima orasului Liverpool, construit din fier, caramida si piatra este faimosul Albert Docks, cel de-al doilea cel mai vizitat loc din Marea Britanie.
Ridicat in 1846, Albert Docks este reprezentativ pentru patrimoniul maritim al acestui oras-port care a jucat un rol activ in comertul transatlantic cu sclavi africani, dar si in cel de zahar, tutun, rom si bumbac. Albert Docks este locul ce ofera si celui mai mofturos turist posibilitatea sa se simta bine fie ca vrea sa se distreze, sa cante, sa manance, sa bea intr-unul din reastaurantele cochete de pe tarm fie sa intre intr-unul din muzeele atat de diverse aflate aici.
Pai, doar sa vi-l dramuiti cum trebuie, astfel incat sa aveti sansa sa vizitati: Merseyside Maritime Museum (Muzeul Maritim) sau
Muzeul International al Sclaviei (International Slavery Museum).
Acest muzeu prezinta si aminteste momente destul de triste ale comertului cu sclavi africani, dar tocmai de aceea trebuie vazut: ca toti sa aflam cu adevarat cate au indurat acestia numai datorita culorii intunecate a pielii lor. Si intotdeauna cand mi se iveste ocazia, spun mereu : "nu vad culoarea pielii", dar ce pacat ca tot mai exista persoane care gandesc exact contrariul! Am descoperit aici artefacte africane frumoase dar si
imagini triste, obiecte, modele de ambarcatiuni precum si casutele lor specifice in care locuiau.
Am trecut prin Galeriile Tate Liverpool, toate cu intrare libera. Si am lasat la urma pe cel mai incitant dintre toate: singurul muzeu din lume dedicat Trupei Beatles, The Beatles Story. Oricum prima vizita am facut-o, dupa cum era de asteptat, la Muzeul The Beatles Story (de rezervare ne-am ocupat inca din Romania (16 GBP/adult si 12 GBP /copii, studenti).
Muzeul se desfasoara in doua locatii: in Albert Docks, cu referire la debut si afirmarea trupei precum si in Pier Head care prezinta momentele de celebritate din SUA.
Biletele au valabilitate 48 de ore, deci vizita se poate fragmenta. Noi abia am reusit sa le vedem pe amandoua! Cand am facut primii pasi in acest muzeu,
traiam o atmosfera de emotie si incercam sa ii vad pe cei patru baieti care au scris istorie si au pus Liverpool pe harta muzicii internationale.
Fiecare sala din acest muzeu, fiecare coltisor, fotografie sau obiect care a apartinut membrilor formatiei te emotioneaza, te transpun in perioada lor de glorie. Traiesti senzatia ca esti cu ei, ca ii privesti cum se afirma in celebra The Cavern, asa cum ii descoperea Brain Epstein. Totul este aici ordonat cronologic, precis incadrat si prezentat cu amanunte. Am aflat mai multe decat as fi stiut vreodata despre celebra formatie, de exemplu ceea ce afirmasera:
Le-am vazut chitarele,
costumele in care au concertat, afisele spectacolelor sustinute,
si multe, multe poze in care sunt surprinsi in diferite ipostaze. Ba mai mult, intr-una din sali este amenajat un fel de mini-studio unde mi-am pus casti si am incercat sa cant cu ei.
Si tot cautam ceva, doar trebuia sa imi implinesc visul, nu? Cautam nerabdatoare “The Yellow submarine”. Si l-am gasit, priviti-l cat este de frumos!
Am “calatorit” cu formatia la Hamburg, in SUA si, ceva mai tarziu, am traversat strada “impreuna “,
iar la un moment dat...m-am asezat si la o masa in locul unde ei au debutat, ”The Cavern”.
Este adevarat ca am cautat si Strada Mathew, devenita faimoasa in intreaga lume si frecventata de o multime de turisti, acolo unde, azi, se afla o replica a localului de altadata, unde au debutat The Beatles.
Am coborat in acel subsol pe care il vazusem de atatea ori in filme si poze
si-mi simteam inima batand: si daca, aparea vreo melodie…aveam dreptul sa visez, nu-i asa?
Doar traiam din plin vacanta engleza cu iz de aer sarat si acorduri de Beatles. In The Cavern Club parca le si vedeam chipurile pline de bucurie si zambete.
Ultima vizita am facut-o la Merseyside Maritime Museum (Muzeul Maritim) unde am primit iar o ploaie de informatii nestiute sau mai putin cunoscute. Si ma refer la Titanic, la ceea ce li s-a intamplat celor 1517 pasageri in a caror amintire s-au ridicat Memoriale atat aici, in Liverpool, cat si langa Primaria din Belfast (vezi postarea mea cu Belfast). In acest Muzeu Maritim sunt expuse multe si diverse obiecte salvate miraculos de pe Titanic.
Dar mai trebuie sa amintesc si salile in care se prezinta vasul Lusitania,
un pachebot englez denumit “ogarul marilor” care a apartinut companiei Cunard Line. Acesta, in 1915, in timp ce calatorea pe ruta New York – Liverpool a fost torpilat si scufundat de un submarin german U-20. Dintre cei 1195 oameni care au murit atunci, 128 erau americani. Si iata momentul care i-a impulsionat pe americani sa intre si sa participe la primul razboi mondial!
Plimbarea pe Albert Docks a fost vesela si reconfortanta: muzica se auzea de peste tot, o multime de turisti se plimbau de colo-colo, larma si rasete, doar cladirile fostelor depozite de caramida rosie se oglindeau tacute in apa marii.
Venise amiaza si am inceput sa ne grabim pentru a ajunge la Catedrala Anglicana, un adevarat “Colos din Rhodos”, pentru cine isi aminteste filmul.
Situata pe Hope Stret, cladirea este pur si simplu o imensitate de piatra, riguros aranjata dupa planurile arhitectului Giles Gilbert Scott fiind considerata cea mai mare catedrala din Regatul Unit. Foarte inalta si masiva, Catedrala impresioneaza prin originalitatea asezarii bancilor in siruri concentrice si prin interiorul sau generos.
In interior am facut cunostinta cu acel "cormoran magic" similar celor doi expusi pe turlele cladirii Royal Liver Building; si, este chiar foarte frumos!
Turnul acestei marete catedrale masoara 101 metri si poate fi vizitat pentru 8 GBP. Cea mai mare surpriza am avut-o cand, dorind sa iau un pliant cu informatii de la intrare, am sesizat ca era unul tiparit in limba romana. Incredibil si totusi adevarat!
Ziua era pe sfarsite, realizam cat de multe lucruri dragute si interesante vazusem; si chiar incercam sa le revizuim, cand in fata ochilor nostri a aparut o cladire, oarecam insolita " The Lyceum Post Office" - o cladire construita in stil neoclasic ce seamana foarte mult cu un templu grecesc antic.
Aceasta a fost initial o redactie si apoi prima biblioteca cu abonament din Anglia iar din 2019 s-a transformat intr-un restaurant chinezesc. Oare cate mistere mai ascund toate aceste edificii despre care, totusi, ne-am informat mai mult ulterior, la intoarcerea in tara? Ele sunt pastratoare de secrete, poate si de intrigi, dar cand le vezi prima data nu te-ai gandi ce importante au fost la un moment dat.
Ei, si aici a trebuit sa ne luam la revedere de la acest minunat oras,
am mai reusit, doar fugar, sa vedem intrarea in Cartierul chinezesc, considerat a fi cel mai vechi din Europa si…de aici, retragerea…cu tristete, dar si cu bucuria de a fi descoperit si aflat multe lucruri incitante. Cine stie? Poate intr-o zi voi reveni? Pana atunci: la revedere, Liverpool!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu