Boston…Pe Drumul Libertatii sau Lectia de istorie a natiunii americane (1)
"Libertatea inseamna sa fii capabil sa-ti gandesti propriile ganduri si sa-ti traiesti propria viata"
John Fitzerald Kennedy
Am plecat dis-de-dimineata din Syracuse si “am calatorit pe 4 roti” fara probleme spre Boston timp de 6 ore si jumatate, dornici sa cunoastem acel oras rafinat, aristocratic, intelectual, brav si viteaz, deopotriva "tanar" si "batran", cunoscut lumii intregi ca fiind locul de unde a pornit miscarea revolutionara a natiunii americane pentru independenta. Gratie masinii inchiriate, am trecut prin mai multe state americane, am circulat pe autostrazi, unele moderne, altele ceva mai vechi, si, in final, am ajuns, cam dupa pranz, nerabdatori dar pregatiti sufleteste sa vedem acest minunat Boston, incarcat de istorie, cu minunatii de tot felul ce poarta pecetea insolitului fie ca vorbim de arta, cultura si arhitectura, politica sau ingeniozitati tehnice (sa nu uitam ca Graham Bell a descoperit telefonul chiar aici, la Boston). Este adevarat ca ne-am si oprit pe drum, mai mult de dragul de a poposi si inspecta cum arata acele locuri de odihna pentru cei care doresc sa faca o pauza de sofat.
Da, ca de obicei, eram curiosi: sa vedem daca sunt la fel ca pe la noi, prin Europa sau sa cercetam cum sunt realizate. Odata ajunsi la destinatie, am constatat ca, din fericire, nu ne simteam deloc obositi.
Pai, eram in America pentru cateva saptamani si acesta ar fi fost cel mai mare lux: sa ne gandim la odihna! Rezervasem din timp prin airbnb un mic apartament cochet care s-a dovedit a corespunde perfect asteptarilor noastre, asfel incat sejurul nostru in Boston se anunta chiar de la bun inceput a fi frumos si comod.
Am descarcat repede-repede bagajele, am aruncat o privire prin apartament si imediat am plecat pentru un tur de oras.
Citisem mult, discutasem si primisem atatea informatii despre acest oras american considerat de toti atat de deosebit, locul considerat “punctul zero al istoriei SUA”, incat nu numai ca nu mai simteam oboseala drumului istovitor, ci parca imi crescusera nu doua aripi, ci patru. Ha, ha! Dupa-amiaza trecuse demult, seara cobora incetisor si deja “gustam cu nesat” din atmosfera boema a orasului considerat ca fiind cel care se apropie cel mai mult de cele europene.
Orice s-a spune despre acest vechi oras (infiintat in anul 1630), ca sau daca seamana sau nu cu ceea ce noi stim a fi o metropola, va voi dezamagi si va spun clar: este un oras american autentic, cu o arhitectura traditionala,
cu zgarie-nori si cladiri ce releva o anume ingeniozitate pe care noi, cei de pe batranul continent, nu o avem, dar o sesizam.
Aceasta impresie mi-a fost intarita de o discutie cu o americanca neaosa, care vizitase Europa in mai multe randuri si care avea, deci, o idee generala asupra urbelor noastre: si, da, mi-a dat dreptate in ceea ce am remarcat. Deci, si dupa parerea localnicilor, Boston este un oras mai american decat se spune, decat va inchipuiti si poate, numai nostalgia celor stabiliti aici si manati de dorul de origini face sa se caute similitudini cu ceva din batrana Europa.
Turul nostru de oras a durat cam doua ore, dupa care am revenit binedispusi la acel “acasa pentru 3 zile”. Un dus rapid, o cina frugala si iata-ne aplecati peste harti si tot felul de pliante, incercand sa “inghesuim”, pentru vizitele urmatoare, cat mai multe puncte de interes in programul de vizita stabilit initial din Romania.
Dimineata ne-am trezit devreme, nerabdatori sa descoperim “secretele” acestui oras cunoscut drept “City of the first”. Intr-adevar, aici in Boston s-a construit primul parc public, in 1634, prima scoala publica, Boston Latin, in 1635, primul metrou din SUA - Tremont Street Subway, primul telefon si, nu in ultimul rand, aici s-a “nascut” prima retea de socializare, Facebook. Si, de ce nu ar fi si prima “capitala a invataturii”? Da, daca ne gandim la prestigioasele universitati la care tind multi tineri ce isi doresc sa ajunga studenti. Referitor la transportul prin Boston, desi am stat 3 zile, am preferat sa alegem varianta cea mai ieftina, respectiv am cumparat un abonament saptamanal (21,95 $). Dar, a propos de transportul public de aici, cum spuneam de primul sistem de metrou din tara, cunoscut sub numele de Tremont Street Subway, acesta a fost introdus in anul 1897.
Programul nostru fiind destul de incarcat iar obiectivele vizate situate la ceva distanta intre ele, metroul ne-a ajutat foarte mult. Pot sa va asigur, dintru inceput, ca totul a mers perfect deoarece, dintru inceput, am mers direct la Centrul de informare turistica din Boston Commons - cel mai vechi parc public din SUA (115 Boylston St. Boston, MA 02116), unde am primit gratuit o harta pe care trebuia doar sa urmarim punctele de interes situate pe linia rosie, fara sa ne mai facem griji sau sa avem indoieli daca merita sau nu sa ajungem ici sau colo. Ce am vizitat prima data in Boston? Ghiciti! Desi era tentant sa mergem pe Drumul Libertatii, care inglobeaza o serie de cladiri istorice, in schimb, ca sa castigam timp pe de-o parte iar pe de alta parte pentru ca ne-am facut un obicei din a intra in primariile marilor orase si in Parlamente, asa ca: da, primul obiectiv vizitat in Boston a fost vechea Primarie, Old City Hall - o cladire impunatoare, construita in stil empire si care, din fericire, a rezistat bine in ciuda trecerii timpului.
Este o constructie robusta, placata cu granit si cu usi masive strajuite de multe, multe coloane.
O surpriza placuta am descoperit-o in curte, unde alaturi de statuile lui Benjamin Franklin si cea a lui Josiah Quincy III (al doilea primar al Bostonului) se afla si cea a unui simpatic magarus din bronz.
Ei bine, am ramas surprinsi cand, cititind pe placuta expusa, am aflat ca, de fapt, animalutul semnifica Partidul Democrat care “sta in opozitie” o-ho-ho! Bun asa! Oare ce alte surprize placute ne va oferi “orasul de pe colina” sau “orasul fasolei” cum mai este denumit Bostonul? Ce il face unic si atragator? Oricine vine in America isi doreste o scurta incursiune aici. In cele trei zile am incercat sa ii descoperim farmecul si magia pe care o exercita asupra curiosilor, cu atat mai mult noua, celor veniti aici de peste mari si tari.
Astfel, mai departe am descoperit Old State House - o veche cladire guvernamentala care face parte din Parcul National Istoric Boston si dateaza de la 1713 - este una dintre cele mai vechi cladiri publice din SUA.
Colosul rosu - martorul sangerosului Masacru din 5 martie 1770 - se afla la intersectia strazilor Washington si State Street Boston.
De-a lungul vremurilor,
la primul etaj a functionat o Bursa de comercianti, iar la subsol se gaseau diverse depozite. Etajul doi era ocupat de Camera de Consiliu a Guvernatorului Regal si Curtea suprema de Justitie din Massachusetts.
In ultima sala am zabovit un timp pentru a pune mai multe intrebari si a primi raspunsuri.
Si, in urma lor, am studiat mai atent "Usa lui John Hancock" care intr-adevar, prin numele tablitei explicative afisate in vecinatatea ei, este "O poarta spre trecut":
John Hancock a fost, la fel ca si Paul Tevere, un patriot important si parinte fondator american, comerciant si om de stat; toate acestea le-am aflat din discutiile purtate in aceasta sala.
Ulterior, dupa finalizarea constructiei in 1798, Old State House a fost inlocuita de Massachusetts State House, Noua Casa de Stat, azi sediul Guvernului pentru Commonwealth,
pentru a carei proiectare arhitectul Charles Bulfinch a avut doua surse de inspiratie: Casa Somerset a lui Wiliam Chambers si Pantheonul lui James Wyatt. Pentru Massachusetts State House rezervasem, inca din Romania, un tur ghidat, cam in jurul pranzului. A fost un tur interesant, care ne-a permis sa admiram o cladire uluitoare, care aduce mai degraba a muzeu, prin bogatia de sculpturi
si picturi din aproape toate salile.
Da, intr-adevar, minunata aceasta cladire cu imensa ei cupola acoperita cu aur. Din holul generos de la intrare, scara te poarta
spre etajul cu Holul Doric si prin Nurses Hall iar in final te conduce spre o camera circulara, numita Hall of Flags care anunta The Great Hall, (Marele Hol).
Rand pe rand am intrat si vazut principalele obiective, Camera Reprezentantilor, Camera Executiva si Camera Senatului.
Odata vizita incheiata, am traversat strada pentru a vedea si Memorialul Foamei Irlandeze,
situat intr-un mic parculet.Abia dupa aceea ne-am angajat sa parcurgem cu constiinciozitate Drumul Libertatii, Freedom Trail si nu ne-am abatut de la linia rosie care ne-a purtat pe parcursul a patru kilometri si ne-a facilitat astfel accesul la fiecare dintre cele 16 puncte de atractie.
In dreptul fiecaruia dintre acestea se afla pozitionate placute explicative. Nu le-am vazut chiar pe toate, am ales cateva mai semnificative, cum ar fi Old South Meeting House, care este o cladire a bisericii congrationiste, datand de la 1729,
si a jucat un rol important in istoria americana.
Aici este locul unde s-a pus la cale protestul politic al colonistilor americani impotriva Marii Britanii, adica, ceea ce cunoastem cu totii sub numele de Partida de ceai din Boston ( Boston Tea Party).
Dupa 1877, Old South Meeting House a devenit muzeu si, in acelasi timp, un loc important dedicat libertatii de exprimare. Drept dovada in acest sens este expozitia “Voci de protest“ care prezinta aspecte ale numeroasele intalniri care au avut loc aici de-a lungul timpului.
Istoria ne spune ca la Old South Meeting House aproape 5.000 de colonisti furiosi s-au adunat in noaptea de 17 decembrie 1773 si au protestat impotriva taxei pe ceai, dupa care, asa cum stim, au distrus ceai in valoare de 1,5 milioane de dolari (de azi).
Seara s-a incheiat, cum sa spun? Delicios este termenul potrivit. Da, da, am ramas sa mancam in Quincy Market - o alta cladire istorica din centrul orasului, situata langa Faneuil Hall.
Aceasta este ceva in genul pietei alimentare Chelsea Market din New York, pe care o vizitasem cu doar cateva zile inainte.
Aici se afla un adevarat paradis culinar, cu fel si fel de specialitati si bunatati.
De altfel, farmecul Bostonului este de neconceput fara o vizita la Quincy Market, o zona populara cu multe magazine in interior si, mai ales, cu cele 14 restaurante cu variate meniuri internationale, ceea ce o asaza in capul listei: este cea mai mare sala de mancare din New England.
Faneuil Hall este si el un alt punct de atractie de pe Drumul Libertatii, avand o sala imensa ce este cunoscuta chiar sub numele de “Leaganul Liberatii”.
Este un loc istoric foarte important, construit in 1742, prin excelenta locul de intalnire al negustorilor de peste, pescarilor, vanzatorilor de carne, dar care a fost marcat de evenimente notabile, precum: protestul cetatenilor americani impotriva Legii zaharului din 1764, discursurile unor personalitati precum Guvernatorul Samuel Adams si, mai ales, toastul lui George Washington cu ocazia primei aniversari a construirii salii.
Sunt multe lucruri de vazut aici,
multe obiecte diverse de admirat,
unele chiar neasteptate,
toate aranjate cu grija in vitrine si incaperi, unele mai mici sau altele mai mari.
Asa am incheiat prima zi de vizita petrecuta in Boston, o zi pe care am denumit-o "Ziua cladirilor administrative americane" (continuare).
Foarte frumos.
RăspundețiȘtergere