Philadelphia…Orasul unde s-a nascut America (1)
Cele sase zile petrecute la New York luasera sfarsit iar ele m-au marcat cu adevarat si trebuie sa marturisesc ca, desi am calatorit prin aproape toate tarile Europei, "orasul care nu doarme niciodata" m-a impresionat profund. Nu stiu daca pot defini exact ceea ce am simtit atunci, acolo, dar socul cultural l-am resimtit puternic. Este o alta viziune asupra vietii, alte obiceiuri, alte reguli statornicite de secole in societatea americana. Tare imi doresc sa revin in orice oras din SUA pentru ca abia acum, dupa un timp, realizez cu adevarat ce presupune viata americana, cu "bunele si relele" ei si ii simt pulsul trepidant. Asa ca, este adevarat ca tot ce am trait mi-a dat de gandit si mi-a crescut dorinta de a mai veni, candva...
Finalul minunatului nostru sejur la New York luand sfarsit, dupa incheierea formalitatilor de inchiriere a unei masini - care au decurs exceptional de usor -,
“am calatorit pe patru roti “ spre urmatoarea noastra destinatie de vacanta: Philadelphia.
Abia asteptam sa hoinaresc pe “strazile lui Bruce Springsteen” si sa ma “scufund” in lectia de istorie a poporului american care ne aminteste ca, aici, la Philadelphia, odata cu semnarea Declaratiei de Independenta, s-a nascut o natiune noua si democratica.
La “Philly”, cum este denumit familiar acest fermecator oras american, am ajuns putin dupa pranz. Inchiriasem din timp, prin Airbnb, un apartament intr-o casa cu curte: spatios, luminos,
iar hamacul din terasa te indemna la un somn linistit si fara de griji!
Dar eram noi aia sa stam linistiti?! Nicidecum. Orasul merita explorat si de aceea am plecat imediat sa ne familiarizam cu atmosfera.
Pot spune ca mi-a placut inca de la inceput, desi este cam greu sa te desparti de imaginea New York-ului, a carui amintire inca ma bantuia. Iar mai tarziu, cand am ajuns acasa, l-am considerat pe Philly ca fiind chiar cel mai agreabil si primitor in comparatie cu sobrul Washington sau pretiosul Boston. Mi-a intrat in suflet prin eleganta observata si prin clipele pe care le-am trait acolo, pentru ca m-am bucurat din plin de arta, istorie, mancare buna. Si, mai ales, am fost fericita sa hoinaresc pe “strazile din Philadelphia”, vorba cantecului.
Primul tur de oras l-am facut doar in masina, pentru acomodarea cu orasul, ocazia cu care i-am descoperit arhitectura interesanta si neomogena, cladiri de diferite inaltimi si dimensiuni, amintind de unele englezesti sau olandeze, dar adevarati “monstri lucitori de sticla si beton”, insa cu mai putine etaje decat cele cu care ne obisnuisera NewYork-ul sau Boston-ul. In centrul orasului, amplasati pe strazi largi “se rasfata“ cativa zgarie-nori care tind sa se compare cu cei din celelalte metropole, dar nu ajung, parca, la semetia acestora.
Singura oprire am facut-o la faimoasa Piata Reading Terminal. Am parcurs, cred, tot acest paradis culinar, tarabele celor peste 100 de comercianti sunt pline cu specialitati delicioase, cu fel si fel de produse proaspete, unele chiar aburinde, branzeturi locale, smoothie-uri, zeci de sandwich-uri care iti fac cu ochiul. Nu te poti abtine sa nu cumperi ceva, orice cat de mic, orice preparat simplu, traditional sau de aiurea.
Parca altfel vezi viata, vezi si Philadelphia cand simti ca ceva bun-bun iti alunca pe gat. Am trecut din stand in stand pentru ca, intr-adevar, Piata Reading Terminal este o imensitate, un adevarat “imperiu culinar” uimitor, deschis initial in 1983 si care este vizitat anual de nu mai putin de 7 milioane de persoane. De precizat, recomandarea: a nu se rata sub nici o forma!
Philadelphia, desi nu pare, ofera la fiecare pas o surpriza turistilor, de aceea, poate, eu am indragit cel mai mult acest oras dintre toate celelalte vizitate (cu exceptia New York-ului care este …wow). Nici nu ai crede ca aici, candva, prin secolul al XVII-lea, era un simplu sat numit Shackamaxon, populat de indienii Lenape. Iar acum, orasul acesta, care inca pastreaza un aer colonial, a devenit al doilea de pe Coasta de Est.
A doua zi, dupa un mic dejun consistent, am luat un Uber care ne-a dus direct la Visitor Center al orasului, de unde am primit informatiile si am cumparat biletele pentru primele doua tinte de pe “ordinea de zi”: Liberty Bell si Independence Hall, ambele obiective situate, ca si multe alte cladiri, locuri legate de Revolutia Americana, intr-o zona ce se intinde pe 18 hectare si numita “Parcul Istoric National de Independenta”, Independence National Historical Park.
Independence Place a fost miezul framantarilor nationale istorice si este emotionant sa o strabati la pas.
Philadelphia este, in primul rand, orasul, si se poate mandri cu asta, unde s-a semnat Declaratia de Independenta.
Independence Hall (Sala Independentei) este o cladire robusta din caramida rosie, construita in stil georgian intre 1732-1735, flancata de o parte de Primaria Veche si de alta de Sala Congresului.
La inceput, cladirea a fost sediul provinciei Pennsylvania,
iar ulterior, in timpul Revolutiei Americane, a devenit locul de intalnire al celui de-al doilea Congres continental .
Aici s-au semnat si ratificat la 4 iulie 1776 documente importante precum: Declaratia de Independenta, articolele Confederatiei si Constitutia Statelor Unite.
Sala Independentei mai are o semnificatie aparte,
pentru ca aici a fost gazduit, mai intai, “Clopotul Libertatii” - aflat in momentul acesta intr-un pavilion de sticla si otel la 100 metri de locul initial - iar azi, atasat ceasului din clopotnita, este expusa o replica, “Clopotul Centenarului”. Povestea clopotului original, faimos in intreaga lume, nu e fericita; el a fost turnat in Whitechapel din Londra, adus in 1752 in Philadelphia dar, din pacate, clopotul s-a crapat. Desi s-au depus eforturi sa fie reparat, nu s-a reusit si a fost expus cu acele crapaturi la vedere in interiorul Liberty Bell Center.
In 1976, Regina Elisabeta a-II-a a daruit poporului american o alta copie fidela, “Clopotul Bicentenar” care este in clopotnita unde s-a aflat primul clopot.
Ehei, cata lume la acest "Clopot al Libertatii"! Ce inghesuiala! Ca sa faci o poza cu celebrul clopot dureaza ceva timp, asa ca te asezi frumos la coada. Si asta am facut si eu!
Chiar peste drum de Sala Independentei se afla si Centrul Constitutional, unde, prin exponate diverse, vizitatorilor li se prezinta, atractiv si cuprinzator, aspecte diverse ale Constitutiei americane.
Tot in aceasta zona istorica veche se afla si Sala Tamplarilor, The Carpenter’s Hall,
o cladire de inspiratie paladiana care este, de fapt, sediul celei mai vechi corporatii de arte si meserii din America.
O alee pietruita ne-a ghidat pana la intrarea intr-o sala imensa. Aici, printre atatea artefacte, am resimtit din nou clocotul istoriei, deoarece Carpenter’s Hall este locul oficial de nastere al Commonwealth-ului precum si locul primului Congres continental. Iar Sala de intalniri a fost transformata, in timpul Revolutiei, si in infirmerie pentru soldatii americani. Ba mai mult, tot aici a functionat temporar si Vama Federala. Totul este bine organizat si cat se poate de ilustrativ, astfel
incat, iti poti face o idee generala despre ce inseamna o breasla mestesugareasca sau sa te imaginezi un participant al Asociatiei continentale intrunite aici.
Parasind aceasta zona, ne-am indreptat spre centrul vietii economice si financiare din Philadelphia, drept pentru care aici se afla sediul unor banci de renume care au jucat un rol important si activ pe scena acestei metropole din Pennsylvania.
Am preferat sa intram prima data in The Second Bank of America, care in vremea ei de glorie, in secolul al XIX-lea, a fost considerata cea mai mare corporatie bancara din intreaga lume.
The Second Bank of America nu trebuie confundata cu First Bank of United States, de la inceputul secolului al XX-lea, sau Bank of America. Ea a fost a doua banca nationala hamiltoniana autorizata federal si a jucat un rol foarte important pe plan national. The Second Bank of America a fost autorizata sa aiba sucursale in mai multe state americane si sa imprumute bani Guvernului American, in timp ce celalalte doua banci puteau deschide sucursale doar in acest stat. Dar, menirea istorica a acestei banci s-a incheiat deja iar salile sale au fost amenajate in muzeu,
punand la dispozitie celor interesati si curiosi multe explicatii si informatii interesante.
La mica distanta, dar tot in Parcul Istoric National al Independentei se afla First Bank of United States, care poarta si ea pecetea trecutului si poate fi admirata doar pe exterior.
Ei, ziua aceasta a a avut un aer oarecum rigid, pentru ca hotarasem sa vizitam grupat ceea ce tine de “partea administrativa” a “orasului fratiei”, asa cum am aflat ca mai este alintata Phylly. Deci, am pornit cu hotarare inainte sa mai intoarcem o foaie a istoriei americane: prin vizita Muzeului Revolutiei Americane.
Muzeul, amenajat pe doua etaje, surprinde prin multitudinea exponatelor si prezinta cronologic momentele istorice importante ale Revolutiei americane incepand cu primele semne de rebeliune pana la crearea natiunii americane.
Totul este organizat pe sali si galerii iluminate mai mult sau mai putin dupa cum s-a dorit obtinerea unor efecte vizuale puternice si unde descoperi artefacte sau scene istorice de lupta cu personaje in marime naturala.
Galeriile expun colectii de obiecte de ordinul miilor, lucrari de arta, arme,
Momentul cel mai impresionant a fost cel in care am ajuns la The Liberty Tree, Arborele Libertatii, copie a primului arbore din Boston.
Fabulos! De fapt, povestea Arborelui Libertatii care este expus aici mi-a reamintit-o pe cea a arborelui din Guernica, sub ramurile caruia regii Spaniei jurau credinta si loialitate la incoronare. Naratiunea acestuia american este mult mai complexa. In ce sens? Pai, acest prim Liberty Tree a fost un ulm impunator din Boston care a servit ca loc de adunare pentru “fii si fiicele libertatii” intre 1765-1775, iar terenul din jurul lui era denumit “Liberty Hall”. Ulterior, a fost doborat, dar colonistii au plantat copaci in mai multe orase americane precum Newport, Rhode Island etc. ca semn al razvratirii impotriva britanicilor. Asa a devenit Arborele vietii simbolul Revolutiei americane. Si pentru ca arborele “sa traiasca vesnic” si sa aminteasca generatiilor viitoare izbanda poporului american impotriva trupelor britanice, prin grija studentilor de la St. John College, Annapolis, Maryland s-au plantat doi puieti, din seminte de altoi descendent, langa gradina de legume a colegiului si astfel a rasarit o noua generatie de copaci. Ei vor creste, vor fi rapanditi in toate statele americane si vor “povesti ” generatiilor viitoare cum au fost acele vremuri zbuciumate. Bineinteles ca nu ne-am abtinut si hopa, iata-ne langa Arborele Libertatii pentru o alta “sesiune foto”.
Dupa toata alergatura unei zilei atat de incarcate, am plecat sa vedem si sa ne relaxam in Parcul Fairmont considerat a fi cel mai mare din Philadelphia: 830 hectare.
Acesta este constituit din doua parti East Park si West Park, care sunt despartite de raul Schuylkill. Nu am intrat prea adanc, ne-am multumit sa ne odihnim intr-o zona linistita, pe gazon,
dupa care am hotarat sa mancam la un restaurant considerat a avea unele dintre cele mai gustoase specialitati culinare americane si unde facusem inca de dimineata, telefonic, o rezervare. Asadar, ne-am indreptat spre Midtown, ca sa mancam la Smokin’ Betty’s,
vestit pentru delicioasele coaste la gratar americane. Ei, cum vi se par ?
E de retinut ca restaurantul are, pe langa meniurile zilnice foarte bune, si happy hour si brunch-ul de weekend, iar preturile sunt medii. Dupa ce ne-am ghiftuit, ne-am reintors, obositi dar fericiti, la apartamentul inchiriat, unde aproape ca am adormit imediat. Dar si maine este o zi, nu-i asa? (continuare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu