Boston - Hyannis Port…Hoinarind pe nisip in cautarea lui John Fizgerald Kennedy

Boston - Hyannis Port...Hoinarind pe nisip in cautarea lui John Fizgerald Kennedy

"Un atentat asupra regelui este aidoma unui paricid, statul fiind asemuit unui parinte, 

 iar juriul, martorii si chiar judecatorii, copiilor. 

Ar fi deci indicat un ragaz solemn inainte de a rosti, fara pripeala, sentinta”.

Lordul-cancelar Thomas Erksinein in apararea lui James Hadfield, 

acuzat de tentativa de asasinare a Regelui George al-III-lea.

Ultima parte a sejurului la Boston am rezervat-o si organizat-o tinand cont de admiratia mea pentru personalitatea fascinanta care a fost J.F. Kennedy, drept pentru care mereu am cautat sa citesc ce s-a scris despre viata si moartea lui, atat de controversate; astfel ca am prevazut o vizita in Hyannis Port, un satuc din Barnstable situat la mica distanta de Boston, iar in alta zi, la revenirea in acesta, 

la The John F. Kennedy Presidential Library and Museum.

Pornind cu inceputul, dimineata ne-am deplasat la Hyannis Port din Cape Cod - o peninsula situata in partea estica a statului Massachussetts, pentru a vedea, cat se poate de aproape, resedinta Kennedy. Aceasta nu se viziteaza, dar am ocolit imprejurimile, cat sa ne dam seama cum arata privita de afara.

De Cape Cod se leaga amintirea campaniei prezidentiale de succes a lui J.F. Kennedy - presedintele care a readus o raza de speranta natiunii americane. 

Totodata, pentru o perioada, Cape Cod a fost casa de suflet unde Jack si Jackie Kennedy au locuit pana la tragicul eveniment din Dallas, noiembrie 1963.

Ne-am uitat cu interes la complexul de cladiri intins pe o suprafata de 2,4 hectare pe malul marii unde numerosul clan Kennedy a trait fericit ani de-a randul: parintii si copiii.

Inauntru sunt trei cladiri: cea a lui Joseph si Rose Kennedy, a lui Jack Kennedy si cea a lui Ethel Kennedy. 

Si casa lui Ted Kennedy se afla in apropiere, dar nu face parte din acest ansamblu. Pe langa aceste edificii, proprietatea cuprinde o piscina acoperita, un teren de tenis si un garaj pentru patru masini. Undeva am descoperit chiar si o placuta de piatra inscriptionata:

Casa principala din Complexul Kennedy a fost donata in anul 2012 Institutului Edward Kennedy pentru Senatul Statelor Unite, iar din 2020, vaduva lui Robert Kennedy, Ethel, locuieste in casa adiacenta acesteia.

Am mers mai departe pana cand am ajuns foarte aproape de gardul proprietatii

si de acolo, m-am lasat purtata de cararea batatorita de pamant care serpuieste printre ierburi pana la malul marii: este identica cu cea pe care o vedem cu totii fotografiata pe internet. 

Privirile imi zburau departe si incercam sa-mi imaginez cum era aceasta zona, in vremea de glorie a fratilor Kennedy. Eram transpusa si atat de fericita sa ma aflu aici! Nu ma saturam sa privesc peisajul marin si plaja care erau chiar la doi pasi de mine. Era o curiozitate implinita si pot marturisi ca nu mi-as fi inchipuit ca voi ajunge vreodata in acest loc! Fusesem obsedata de mitul Kennedy si atenta la tot ce a tinut de viata lui ca presedinte al SUA, dar mai ales de acel asasinat misterios. Oare ? Asa sa fi fost? Parca ajunsesem si eu sa cred in teoria conspiratiei dupa ce am citit “O judecata pripita“ a lui Mark Lane. Si tot ce s-a mai publicat ulterior pare ca adanceste si mai mult acest mister.

Cand ne-am intors in locul unde am parcat masina, mi-a atras atentia inscriptia de pe o placuta de piatra aflata nu departe de Complexul Kennedy;

mai precis, parcasem nu departe de Capela Union, frecventata uneori de clanul Kennedy.

Hyannis Port este o localitate micuta

unde, in fapt, isi petrec timpul un numar mic de familii bogate si, in general, varstnice.

Asezarea, discreta si cocheta, are un farmec al ei; cladirile mai vechi

dar si noi, nu tocmai impunatoare, 

parculetele ingrijite si ordonate, 

strazile foarte linistite,

 scoala, 

totul sugereaza o viata tihnita si plina, pana la urma, de rasfat.

Ne-am continuat vizita intrucat conform informatiilor furnizate de un pliant, mai aveam de vazut Muzeul John F Kennedy Hyannis, JFK Hyannis Museum gazduit de Primaria din Hyannis Port. 

Prin eforturile Fundatiei Muzeului John F. Kennedy Hyannis, care s-a straduit si a reusit, cu brio, noi, toti cei de azi, beneficiem, prin cele trei galerii de expozitie, de ceea ce generic putem numi ”mostenirea presedintelui Kennedy si a familiei sale”. 

Parcurgand sala dupa sala, am trecut in revista cele mai importante momente din viata personala a lui JFK si am remarcat atractia magica a acestei mici localitati linistite exercitata asupra sa, precum si cele mai semnificative momente din cele 1000 de zile petrecute la Casa Alba de omul politic remarcabil. Nimic plictisitor, totul realizat intr-o maniera ultramoderna care imbina artefactele, afisul si informatia cu imaginea filmata si jocul de lumini.

Dar nu m-am multumit doar cu atat si, cum "Kennedy nu era acasa" in Hyannis Port, de indata ce am revenit in Boston, am mers direct la Biblioteca si Muzeul Prezidential John F. Kennedy, unde chiar ma simteam “aproape” de cel de-al 35-lea presedinte al SUA. Am ajuns cu greu aici, chiar ne-am ratacit printre mijloacele de transport pe care le-am luat, dar la fata locului am ramas pur si simplu impresionata de grandoarea edificiului cu vedere la apa si proiectat de arhitectul Ieoh Ming Pei. Un adevarat colos! Cu adevarat "colosul democratiei americane"!

Am platit turul ghidat si nu mai aveam parca astampar sa intru cat mai repede in muzeu. In gigantica structura futurista,

construita din beton si sticla, 

totul "curge" cronologic, cu detalii incitante si foarte interesante, exact ceea ce astepti. 

Timpul pare a fi stat pe loc, ramas atunci, in anii '60. Am vazut aici multe exponate, 

afise cu diverse momente ale campaniei sale prezidentiale, 

piese de mobilier, 

diverse obiecte folosite in turneul de campanie

sau din cele personale. 

Exista chiar si obiecte ce amintesc de tensiunea dinaintea anuntarii rezultatului campaniei prezidentiale.

Am urmarit scurt metraje, am “participat”, daca puteti crede, la dezbaterea Kennedy-Nixon, la modul in care se discuta despre criza rachetelor cubaneze din 1962,

la programe spatiale si am aflat mai multe despre dorinta lui JFK de aselenizare pe satelitul Pamantului. Toate acestea sunt cuprinse intr-o miraculoasa si reusita imbinare de proiectii cu filme originale, 

fotografii

si videoclipuri. Si pentru ca am vrut sa visez cu adevarat, am inchis ochii si mi-am lasat imaginatia sa zburde: da, pot spune, am fost “acolo”, am vazut o replica a Biroului Oval

si am "intrat" in biroul celui de-al treizeci si cincilea presedinte american: J.F.Kennedy - stindardul liberalismului american - o personalitate atat de iubita de unii si atat de invidiata de altii, 

un vizionar si un fin intelectual care s-a inconjurat de oameni tineri, educati si activi. 

Si asta inseamna o dorinta implinita, nu-i asa? Era important, mai ales ca in urma cu cateva zile ii vazusem mormantul simplu din Cimitirul Arlington din Washington.

Cu acesta ultima vizita in zona Bostonului…de maine…zburam spre Texas!