Cantonul Ticino: LUGANO...orasul rafinat si boem unde lacurile “imbratiseaza” Alpii
Veneam din Lichtenstein "calatorind pe patru roti" dupa o zi obositoare si incercam sa ajungem cat mai repede in Italia, intr-o mica localitate de frontiera din provincia Varese, Ponte Tresa, unde rezervasem o cazare, care s-a dovedit excelenta. Doream sa respiram noaptea aerul Italiei si ziua sa ne clatim ochii cu frumusetile naturale ale cantonului elvetian Ticino. Parcurgeam un drum incitant, care ne-a purtat si prin tunelul San Bernardino, din cantonul Graubunden, cu o lungime de 6,6 kilometri - o adevarata opera de arta, finalizata inca din 1967. Am trecut, de asemenea, pe langa Via Mala si repede mi-am amintit romanul cu acelasi nume al scriitorului John Knittel; am simtit o emotie puternica, pentru ca vazusem filmul iar mai tarziu am citit romanul, iar acum, tocmai trecusem pe langa locul principal al actiunii – de altfel, un paradis montan ce te lasa fara cuvinte.
Cazarea a fost rapida la Albergo Ristorante Stampa si la un pret foarte bun (80 EUR/noapte). O pensiune foarte cocheta, situata undeva sus, care are, la aceasta inaltime, pana si o piscina! Nu mai vorbesc ca am fost impresionata de confort, curatenie si mesele oferite: as reveni aici oricand!
Am cazuti rupti de oboseala, dar foarte multumiti ca am ajuns pana cu bine pentru ca, sa nu uitam: noi “calatoream pe patru roti” plecand din Bucuresti si, iata-ne, in sfarsit, dupa cateva zile si tari, in Elvetia. Aici, vacanta noastra incepea chiar pe 4 iulie, de Ziua nationala a Americii.
Asa ca, ne-am trezit dimineata la o ora nici prea-prea nici foarte-foarte si dupa un mic dejun italian,
am trecut frontiera in cantonul Ticino si am ales sa vedem, pentru inceput, Lugano. Deja privirile ne ramasesera atintite asupra imaginii panoramice de ansamblu: o ingemanare de munti, paduri si cladiri cochete ce se oglindeau in apa curata si limpede a Lacului Como, asa ca, am hotarat sa amanam putin descoperirea fermecatorului oras dintre cei doi munti, San Bre si San Salvatore si sa ne “indulcim un pic" vizitand mai intai, fabrica de ciocolata Alprose SA, situata in apropierea orasului Lugano: despre aceasta insa, cu "gustoasele" ei impresii, intr-o alta postare.
Am intrat in oras trecand pe langa sediul Universitatii Tehnice
si ne-am indreptat catre Parcul Ciani - oaza verde a elegantului Lugano-
parc situat chiar pe malul nord-vestic al lacului cu acelasi nume.
Lugano – asezare cu atestare documentara inca din anul 875 - este un oras de maxima relaxare, dar, in acelasi timp, si cel de-al treilea “pilon “al pietii bancare elvetiene. Exista aici circa 100 de banci, spectaculos, daca ne gandim ca populatia orasului numara doar 50 000 locuitori.
Eleganta si rafinata, localitatea emana un aer lombard, cu piete vechi si arcade care te indeamna la visare, aspect medieval ce te poarta pana pe vremea cand, desi aflata in posesiunea Ducatului Milano, a fost ocupata in 1512 de catre elvetieni. Pozitia de la poalelele Alpilor ofera turistilor sansa unor panorame si vederi de ansamblu de vis.
Pai, cam acesta este si motivul pentru care vii aici: sa admiri peisajele pe care, cu multe superlative, le poti descrie prietenilor la intoarcere, atat de frumoase fiind, sa respiri mult aer curat, proaspat si sa te bucuri, in liniste, de confort si de atmosfera vacantei “dintre munte si apa”.
Parcul Ciani, foarte curat si ingrijit, exercita o puternica atractie asupra turistilor si datorita pozitiei acestuia de langa lac, dar, in acelasi timp, foarte apropiata si de centrul orasului. Ne-am asezat pe o banca chiar in fata lacului si priveam spre familia de cufundaci ce isi ingrijeau puiul intr-un mic adapost, construit in mod expres de administratia parcului si unde familia de pasari parea foarte fericita. Dupa ceva timp, ne-am ridicat si ne-am plimbat alene pe aleile strajuite de flori, iarba verde sau copaci, unii seculari, precum stejari, platani si tei.
Tot in parc se mai afla Biblioteca Cantonala
care cuprinde numeroase carti si documente importante despre trecutul istoric al Elvetiei,
precum si interesanta Vila Ciani, Centrul de Conventii “Palatul Congreselor” (Palazzo dei Congressi) si Muzeul Cantonal de Istorie Naturala.
Vila Ciani, construita intre anii 1840-1843 de fratii Ciani in stil clasic-paladian, se rasfata in mijlocul unui “covor” de flori si plante de aproximativ 63 000 metri patrati. Cladirea atrage privirea prin culoarea sa insolita, neasteptata in aceste locuri, acel roz–piersica care ii confera un aer de conac medieval.
Vila are 30 de camere care sunt dispuse pe trei etaje si acopera o suprafata cuprinsa intre 385-500 metri. Un coridor intern asigura legatura cu Centrul de Conventii. Si, interesant la aceasta vila, este faptul ca poti sa iti programezi cununia civila intr-una din salile dedicate in acest sens. Natural, exotic si inedit, nu-i asa?
Indepartandu-ne de malul lacului, am iesit din parc trecand pe langa Banca Elvetiana Italiana si am plecat spre centrul orasului, mai precis spre Piazza della Riforma - inima acestei mari oaze verzi, Lugano, cel strajuit de falnicii Alpi. Totul stralucea, in primul rand, de curatenie, dar de ce ma mir? Nu se spune, mai in gluma, mai in serios, ca elvetianul isi spala dimineata trotuarul cu sampon? Ha ha!
Nu puteam sa nu ne oprim cateva minute in fata Cazinoului
si sa nu facem macar o poza. Apoi, in treacat, am intrat in Piata de legume a orasului
si nu mica ne-a fost mirarea cand printre toate acele fructe, multe exotice, erau si caise de…de…ghiciti de unde ? Da, de la noi din Romania.
Si multe alte bunatati erau expuse in vitrine: fie diverse mezeluri si preparate din carne, fie dulciuri de le-ai fi cumparat sau pe toate sau pe oricare luata la la intamplare. Atat de bine aratau!
Nu aveam un traseu de vizita bine stabilit si ne-am abatut mereu din drumul nostru, inainte de a ajunge in zona centrala atat de animata de turisti. Asa am descoperit in Piazza Cioccaro una dintre cele mai frumoase cladiri din Lugano, este vorba de Palazzo Riva - sediul consulatului german.
In continuare, am intrat in Biserica San Rocca
pe care nu o inclusesem in program, dar care a fost o surpriza placuta.
De aici, ne-am avantat pe alei mai mici,
prin diverse coridoare si intranduri,
pe stradute pietruite
in cautarea a ceea ce eu numesc "culoare locala".
Usor-usor am ajuns in Piata Bernardini Luini nr. 6 unde se gaseste Biserica Sfanta Maria a Ingerilor, Santa Maria degli Angioli, care este pastratoarea celei mai renumite fresce renascentiste din intreaga Elvetie.
Pozitia acestei biserici ne-a adus la capatul elegantului bulevard comercial Via Nassa, intesat de vitrine sic cu marfuri de top, bijuterii si antichitati.
Dar pana sa il parcurgem, am mai intrat si in Biserica San Borromeo,
denumita de localnici “catedrala desertului”, construita in stil baroc intre 1640-1642 de catre doi arhitecti cunoscuti ai acelor timpuri, Giovanni Galasini si Antonio Castelli (Via Nassa nr 26).
Via Nassa - strada“umbrita” de cele 270 de arcade - mi-a amintit de frumoasa Bologna, unde totul se misca si are loc sub arcadele vechi, protectoare de ploaie si vant. Deja simteam parfumul italian la tot pasul. Eram in Italia sau in Elvetia?
Si iata-ne ajunsi, in sfarsit, in Piazza della Riforma,
unde multimea pestrita si zgomotoasa se relaxa pe terasele numeroaselor bistrouri si restaurante.
Tot aici este Palazzo Civico, o cladire cocheta cu o istorie interesanta; gandita initial ca noul sediu guvernamental, pe considerente administrative dar si pentru a avea un aspect mai grandios, din 1890 a devenit sediul oficial al administratiei orasului, al primariei.
Sa amintesc ca, prin Constitutia elvetiana, Guvernul din Ticino a condus pe vremuri cantonul din orasele Lugano, Locarno si Belinzzona conform principiului rotatiei, alternative la cate 6 ani, dintr-unul din cele trei orase dar, la un moment dat, centrul statal a ramas permanent in Belinzzona. Arhitectul a fost milanezul Giacomo Moraglia iar pe fronstispiciul Primariei din Lugano este scris in limba italiana: ”Facut in 1844 cu banii cetatenilor”.
Am luat, dupa aceea, strazile la intamplare: e minunat cateodata sa descoperi singur, ca turist, ceva ce iti place
si despre care nimeni nu iti spune nimic, cladiri sau locuri obisnuite, cum a fost simpatica Piateta Postei.
Ne-am reintors pe malul lacului, atrasi de frumusetea "imbratisarii apei" de catre Alpi.
Promenada este superba si, desi aglomerata, simti ca parca ti-este mai bine asa, cu multa lume;
si poate joci si o partida de sah
Ziua parca fugise si, uitandu-ne la ceas, am realizat ca mai aveam niste obiective de vazut. Fuga-fuga la Biserica San Lorenzo, dar odata ajunsi la fata locului am constatat ca era in proces de restaurare. Astfel, am putut sa ii admiram doar fatada renascentista si frumoasele elemente ale frontispiciului. Mda, nu poti vedea totul de prima data, nu-i asa? De ce nu m-as gandi la o revenire peste cativa ani? Pentru ca imi amintesc acum de dorinta de a vizita Casa pictorului Auguste Renoir din Cagne-sur-Mer unde a trebuit sa ajungem in 3 ani succesivi pana sa o vizitam...o data! Asa ca…pe data viitoare. Am hotarat sa nu pregetam si ca sa nu pierdem timpul ne-am continuat itinerariul prin Lugano. Si mai amintesc de plimbarea pe Via Romagna unde descoperi tot magazine de fite, chiar si o surpriza, un nume-brand romanesc cunoscut, cel al Irinei Shrotter;
apoi tot asa, in hoinareala noastra voita “alandala" am ajuns si in fata noului sediu al Institutului Sant’ Anna, o cladire cu 3 etaje situata in Piazza Luini 3.
Din curtea interioara a Institutului se vede Centrul Cultural al Orasului Lugano - LAC Lugano Arte e Cultura.
Atrasi de constructia moderna si robusta - asemenea unei stanci - am fost sa-l vedem. Centrul Cultural, inaugurat in septembrie 2012, este una dintre cele mai importante institutii culturale din intreaga Elvetie si am gasit aici, intr-un spatiu extrem de generos, pe 3 etaje, Muzeul de Arta al Elvetiei Italiene, Museo d’Arte della Svizzera Italiana (MASI).
A fost o zi in care, practic, am mers continuu, dar nici pic de oboseala. Asta inseamna relaxare intr-o zona curata si neasemuit de frumoasa!
Pe maine, Locarno, venim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu