“Tenha-Juvah de la Balcic a fost locul cel infaptuit, acolo mi-a fost dat sa fac din vis un adevar si, fiindca acesta a insemnat pentru mine mal mult decat as putea talmaci vreodata, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata in Stella Maris, biserica pe care am cladit-o la marginea marii... Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii pe care am cladit-o. In decursul unei lungi vieti, atatia au venit la inima mea incat moarta chiar as dori sa mai poata veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-au fost mandria si bucuria…Vreau sa odihnesc acolo, in mijlocul frumusetilor faurite de mine, in mijlocul florilor ce le-am sadit.”
Regina Maria - 1933
Eram intr-o scurta vacanta la Marea Neagra si ziua se anunta nu tocmai potrivita pentru plaja. Priveam cu ingrijorare pe fereastra cum cerul se “imbraca’ usor-usor in haine mohorate si ne intrebam ce putem altceva face. Asa ca ne-am zis: Hai sa tragem o fuga la vecinii nostri bulgari si sa vizitam Castelul Reginei Maria de la Balcic. Am plecat in mare graba si chiar a fost cea mai inspirata idee. Am trecut repede frontiera, nu inainte de a ne cumpara vigneta care se da pe 7 zile (10 leva). Pai, ce insemna pentru noi, hoinarii Europei, sa parcurgem o distanta de numai 105 kilometri, ca o aruncatura de bat.Calatoria a decurs fara probleme si iata-ne ajunsi la Balcic, unde soarele stapanea minunatul orasel cochet asezat pe malul Marii Negre, incarcat de istorie si strabatut de pasii multor personalitati celebre, atrase de frumusetea lui. S-au indragostit de farmecul acestui colt de paradis pictori ca Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrascu, scriitori, Ion Pillat, Camil Petrescu, Barbu Stefanescu Delavrancea sau Gala Galaction dar si actori precum George Vraca si Clody Bertola. Si nu numai ei. Am aflat ulterior ca pana si faimosul regizor Francis Ford Coppola a ales Balcicul pentru a filma diferite scene din filmul “Youth without youth” - Tinerete fata batranete”, dupa nuvela lui Mircea Eliade. Si chiar a petrecut aici impreuna cu intraga sa echipa 11 zile. Si, e normal! Cum sa ramai indiferent, cand parca plutesti invaluit intr-o atmosfera romantica atunci cand mergi pe stradutele inguste, serpuitoare si acoperite cu piatra gri? Ele te conduc parca pe un anume itinerariu, incat, la un moment dat, oricum ai merge, cumva ajungi tot spre plajele lungi si inguste, aurii si fierbinti, intesate de turisti si sezlongurile acestora.
Bineinteles ca, atunci cand am sosit in Balcic, am mers direct la Castelul sau Palatul Reginei Maria, care, in fapt, este o vila cu pereti albi si acoperis de tigla rosie, deasupra careia se inalta un minaret ce indica, dintru inceput, o arhitectura cu influente turcesti. Acesta este cunoscut sub numele de “Cuibul linistit"
In limba turca numele sau este “Quiet Nest” sau “Tenha Juvah”.
Regina Maria a vizitat Balcicul in anul 1924 si a plecat indragostita de frumusetea naturala si privelistea pe care a avut-o in fata ochilor. Dupa cea de-a doua vizita facuta, a hotarat sa isi construisca un castel chial pe malul marii, aici, pe Coasta de Argint (zona Balcicului).
Vremurile acelea i-au favorizat implinirea dorintei, intrucat primarul Balcicului, Octavian Mosescu, aprobase prin lege improprietarirea gratuita a oricarui artist ce intentiona sa construiasca o casa in zona Balcicului. Sa nu uitam ca, in acea perioada, Cadrilaterul apartinea Romaniei.
Doi arhitecti italieni, Augustino si Amerigo si un decorator elvetian Jules Jany s-au intrecut in constructia acestui mic castel unde, parca, te simti cel mai aproape de cea care, fascinata de aerul romantic al asezarii, a cerut ca inima ei ( adusa din Romania pana la Balcic cu Bricul Mircea) sa ii fie ingropata aici.
Este adevarat ca, ulterior, inima Reginei Maria a revenit in Romania.
Am deschis usa masiva din lemn si am patruns cu sfiala in interiorul micului palat al Reginei, care nu mi-a dezmintit asteptarile. Am descoperit aici un interior extrem de simplu si modest precum exteriorul, vopsit in alb imaculat. Din pacate nu mi s-a permis sa fac fotografii, da in memoria mea au ramas cateva din obiectele originale: scaune, oglinzi, un semineu, masuta de toaleta a Reginei Maria si chiar baia sa de marmura. Simplu, nici nu avea nevoie de mai mult, atata timp cat traia la malul marii si se putea bucura, in tihna, de dansul valurilor Marii Negre sau de plantele in culori pastelate din gradina sa botanica. Gradina botanica se intinde pe o suprafata de 35 hectare si aduna cam 3.000 de plante aranjate cu foarte mult bun gust, de-a lungul aleilor
sau sub forma de labirint. Colectia de cactusi este uluitoare si rivalizeaza cu cele aflate in marile gradini botanice ale Europei.
Cu parere de rau, dar, nu am reusit sa parcurgem intregul parc
unde, de altfel, se afla inca 9 constructii
si cladiri cu destinatie bine stabilita.
Plimbarea noastra ar fi durat 4 ore ca sa le cuprinda pe toate, dar timpul nu ne ajungea intrucat ne oprisem si la Capul Kaliakra.
Am plecat impresionata de ceea ce vazusem si intr-adevar, inca o data, pot sa afirm : ”Omul sfinteste locul”. Oare, cat de celebru ar mai fi fost azi Balcicul fara Castelul Reginei Maria? Da, turistii vin la plaja, vin sa se relaxeze, dar de indata ce pronunti Balcic ti se contureaza clar in fata ochilor Palatul Reginei Maria a Romaniei, palat construit din dragostea pentru inefabilul peisajelor descoperite aici.
Am iesit din Palat plecand spre zona comerciala, atrasi fiind de suvenirurile si fleacurile de pe tarabele comerciantilor din Balcic: parfum de roze, sapun de roze, poate chiar si mierea sa fi fost de roze?
Si, in timp ce primeam explicatiile pentru produsele cumparate, seara se lasa usor-usor si am realizat ca este timpul sa spun “La revedere” acestei asezari…La revedere, Regina noastra, Maria!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu