Stratford-upon-Avon...Calatorie in..."viata lui Shakespeare"

Stratford-upon-Avon...Calatorie in…”viata lui Shakespeare” 

“I long to here the story of your life”-Furtuna–Actul 5-Scena 1

    Imi amintesc cu ce uimire am privit cartea pe care am primit-o de la tatal meu atunci cand am implinit 7 ani. Era chiar ”fierbinte”, tiparita in luna februarie. Nu prea intelegeam eu pe atunci cine este acel Shakespeare, dar mi-a placut coperta aceea ocupata in intregime de ”o fata cu parul verde”.     Cartea este scrisa de Charles si Mary Lamb si se numeste simplu: ”Povestiri dupa piesele lui Shakespeare”. Ma tot intrebam, de ce povestiri? Ce, cum sunt acele piese? Cine este acel Shakespeare? Dupa cativa ani, mi-am raspuns singura la aceste intrebari si am scos cartea din biblioteca si m-am cufundat in lectura. Cat de usor a fost de parcurs si cat de incantata am fost sa o recitesc de mai multe ori in vacantele de vara petrecute in casa bunicilor mei din Oltenia! Habar nu aveam cat de utila imi va fi cat de curand pentru ca, intr-adevar, este scrisa pentru orice varsta si pentru oricine vrea sa afle cate ceva despre piesele lui Shakespeare la o varsta mai frageda.

    Mi-am reamintit de aceasta carte abia cand viata mi-a oferit sansa si m-a purtat in orasul de bastina al marelui Will, intr-un concediu in care am ales sa facem si o vizita la casa lui. Drumul a fost lung, lung de tot. Am “calatorit pe patru roti” din Bucuresti, am trecut prin Pas-de-Calais la Dover, unde am vizitat Castelul pret de patru ore, am ajuns la Londra, unde alte obiective turistice umpleau “agenda" vacantei noastre (metropola fiind subiectul altor postari) si, in sfarsit, ne-am indreptat spre Stratford-upon- Avon. Emotie? Putin spus! Eram cuprinsa de bucuria de a vedea, pe viu, casa si locul marelui dramaturg - un obiectiv turistic la care, in copilarie, niciodata nu indraznisem macar sa visez ca ajung. 

In nici un moment al vizitei noastre nu a contat vremea capricioasa, acea ploaie fina care mi se lipea de obraji in ciuda manecilor ce o stergeau intermitent. 

Ma aflam in acel loc - un simplu targ in epoca medievala - unde se nascuse cel care pare ca se identifica cu insusi spiritul englez pur. Am lasat masina intr-o parcare si am plecat intr-un suflet spre “Shakespeare Birthplace”. 

    Am traversat doar putin din oras si m-am bucuram enorm ca nu cumparasem online biletele pentru spatiul expozitional legat de nasterea si viata marelui “Will”: asteptarea la casa de bilete a fost un prilej bun de a asculta multe intrebari si raspunsuri pe care altfel nu le-as fi aflat usor. Gata, accesul spre toate punctele turistice legate de Shakespeare era obtinut si cu harta in mana le-am luat metodic la rand, chiar daca pentru a ajunge la unele trebuia sa strabatem distante apreciabile. Timpul nostru alocat acestui obiectiv era limitat la o singura zi si, chiar daca mi-as fi dorit sa vad mai mult,  nu aveam cum. Poate ca da, casa lui John Harvard merita vizitata, are povestea ei, pe care am aflata-o insa abia peste cativa ani cand am avut sansa sa vizitez si Harvard University, dupa cum se vede:

Dar acum venisem doar pentru “Lebada din Avon”…

Bineinteles ca itinerariul Shakespeare a debutat cu casa in care s-a nascut. Nu poti sa nu fii impresionat de acele incaperi medievale, 

modest mobilate 

si unde se auzise primul scancet a faimosului scriitor - nascut din parinti simpli, care au ramas analfabeti pana la sfarsitul vietii lor;

sau nu poti sa nu reactionezi cu emotie atunci cand vezi patutul asezat in camera parintilor. 

Am trecut din camera in camera incercand sa simt trecutul acela indepartat, cam negru, in care numele sau adusese lumina mai tarziu. Dar nu a fost numai acest loc, ci am continuat cu scoala unde a invatat, 

pe ale carei banci si-a "slefuit" pana maestra de dramaturg.

Eram atat de fericita ca pentru ceva timp, putin, am avut, si eu, sansa sa merg pe urma pasilor marelui Will. Umblam prin ploaie si zambeam fericita: sunt norocoasa, pentru ca inca un vis mi s-a realizat.

Ploaia tot nu contenea, englezeasca, parca dorea sa ma opreasca. Nici gand! Cu indarjire continuam mai departe, mai ales ca intregul oras pastreaza cate ceva care este legat, intr-un fel sau altul, de viata lui Shakespeare. 

Eram atat de absorbita de micutul orasel, traversam strada dupa strada, incat abia am observat cladirea Consiliului Districtului Stratford-upon-Avon.

Vizita a continuat la casa fiicei sale, Rosanna - casatorita cu doctorul John Hall, o casa care pune in  evidenta conditia sociala buna a acestui cuplu,

cu dormitoare mobilate dupa trendul acelor vremuri, cu mult bun gust

si decorata cu numeroase obiecte de arta;

precum si cu o bucatarie utilata, probabil, foarte modern pentru acel timp.

De aici, drumul ne-a purtat la Biserica Sfanta Treime, Holly Trinity, unde a fost botezat Shakespeare

si in curtea careia se afla mormantul sau. 

In 2022 s-au plantat doi arbori in amintirea celor doi copii gemeni ai scriitorului, Hamnet si Judith, ale caror morminte nu au fost cunoscute niciodata; Hamnat murind, de altfel, devreme la varsta de 11 ani

William s-a casatorit de timpuriu cu o femeie mai in varsta cu opt ani decat el, Anne Hathaway, care era deja insarcinata cu prima fata, Susanna. Casuta cu acoperis de paie, ”Anne Hathaway’s Cottage”, a fost o alta surpriza minunata.

Aici s-a nascut si a copilarit sotia lui Will 

si - se zice - ca ar fi chiar locul in care s-a infiripat idila finalizata prin casatoria celor doi. 

Casuta pastreaza mobilierul de altadata, bine conservat,

iar bucataria arata foarte bine.

Ce sa zic de locul unde se spalau rufele? Parca tocmai fusesera intinse la uscat!

Casa face parte dintr-o ferma

inconjurata de gradini foarte bine intretinute. 

Am parcurs incaperile, una dupa alta, intr-o stare asemanatoare unei betii sau bucurii neasteptate: cate putusem afla deja despre viata marelui Will, in doar cateva ore! Si inca mai aveam sa cunosc multe secrete!

"Calatoria in viata lui Shakespeare" ne-a purtat chiar si la casa mamei sale. Este vorba de Ferma Mary Arden’s Tudor Farm 

unde azi, pe tot parcursul vacantelor scolare, se organizeaza diverse evenimente si ateliere educationale.

Casa dateaza din 1514 

si a fost construita de tatal sau, Robert Arden

fost membru de seama al breslei Sfintei Cruci, o institutie foarte importanta in Stratford din acele timpuri. 

Desi cladirea a fost modificata de mai multe ori, inca mai pastreaza anumite parti din structura initiala. 

Aici, in aceste camere, Mary si cele sapte surori ale sale si-au petrecut copilaria. Mary a parasit aceasta casa dupa casatoria cu Shakepspeare si sotii s-au mutat pe Henley Street.

Am vazut si dormitoare elegante

dar si amenajate saracacios, la mansarda, probabil pentru servitori,

bucataria

precum si camera in care se servea masa, toate acestea oferind vizitatorului o minima imagine 

a modului in care viata, la tara, se desfasura, pe vremuri, aici. In vecinatate se afla Ferma lui Adam Palmer – administratorul gospodariei si martorul aflat la semnarea testamentului lui Robert Arden.

Si aceasta ferma, construita in stil Tudor, pastreaza si ofera turistilor pasionati de aerul medieval, satisfactia imaginii veridice a unei ferme cu animale vii, incercand sa prezinte cum se desfasura, demult, o zi normala de munca, dar care azi, pare incremenita insa in timp. 

Senzatia poate fi fantastica daca te uiti cu ochii mintii si numai acolo poti realiza ce inseamna cei 500 de ani de istorie care invaluie in mister viata lui Shakespeare - cel mai apreciat dramaturg, poet si actor englez, un om care nu a parasit hotarul asezarii sale niciodata, dar care a lasat mostenire umanitatii nu mai putin de 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme si multe alte poezii.

Am parasit si ferma, incantata de tot ce vazusem si aflasem. Ploaia nu contenise nici o clipa, dar poate ca a fost mai bine, intrucat, intotdeauna, asa imi voi aminti mereu de ziua petrecuta la Stratford-upon-Avon. Am strabatut din nou orasul spre locul unde aveam parcata masina si nu, nu era doar o impresie, ci chiar traisem o zi de poveste...