La Valetta...Umbra Cavalerilor Ioaniti in orasul-muzeu sub cerul liber (2)

 La Valetta...Umbra Cavalerilor Ioaniti in orasul-muzeu sub cerul liber (2)

Impresionati peste masura si muti de uimire la opulenta si stralucirea Bisericii Ioanitilor, ne-am continuat vizita intrand in  Biblioteca Nationala Malteza aflata la doi pasi. Iar aici...aici eram doar noi si la plecare, atunci cand am iesit, ne-am intersectat cu alte doua familii. Incredibil pentru acest locas de cultura situat chiar in inima orasului si care a fost fondat in anul 1776 de Marele Maestru Emmanuel de Rohan-Polduc. 

Biblioteca este faimoasa pentru detinerea arhivelor Ordinului Sf. Ioan, Universitatii Mdina si ale Universitatii Valetta. O cladire minunata, atat din punct de vedere arhitectural cat si ca “depozitar”, ce pot spune mai mult? 

O adevarata opera de arta care isi merita pe deplin numele dobandit in 1936, prin adaugarea cuvantului “Royal”, schimbat insa in 1976 in Biblioteca Nationala Malteza.

Iesirea din biblioteca

te conduce chiar in Piata Regina Victoria - o piata intesata de turisti care, la terase, isi beau calmi cocktail-urile racoritoare, palavragind de una-alta. 

Tot de aici, privind pe partea cealalta a strazii, se poate vedea Ceasul Solar.

Imediat spre dreapta, continuand pe Strada Republicii, am ajuns in Piata Sf George, unde se gaseste Palatul Marelui Maestru. Aici se afla biroul unde lucreaza presedintele Maltei; iar o parte a cladirii este transformata in muzeu. Din pacate, acest muzeu era in curs de restaurare si deci inchis publicului.

Asadar, resemnati ca am ratat interiorul acestui palat renumit, ne-am multumit sa facem un tur de piata si sa vedem cladirea principala a Garzii din La  Valetta 

incadrata de doua mici fantani-monument. 

Ne-am reluat plimbarea coborand tot mai mult spre apa si, spre bucuria noastra, am descoperit un alt obiectiv care m-a impresionat profund: palatul-muzeu privat Casa Piccola. 

Uluitoare! Si mai mult, la intrare, asteptand in curtea interioara ora turului ghidat, ne-am facut un “prieten”: papagalul Kiku, care era putin cam stresat si suparat intrucat toti turistii doreau sa se fotografieze cu el iar copiii nu mai pridideau sa incerce sa il atinga si sa-l antreneze in jocurile lor.

Casa Piccola este un palat construit in secolul al XVI-lea si apartine unei familii nobiliare malteze, a marchizului Nicholas de Piro. Arhitectura paladiana precum si micuta gradina interioara, considerata un adevarat favor in momentul construirii sale de catre amiralul Don Pietro la Rocca, numarul impresionant de dormitoare

si diferite alte incaperi – peste 50 -, precum o grandioasa biblioteca,

sufrageria

si o capela, fac din Casa Piccola o adevarata bijuterie, vizitata si admirata de nenumarati turisti. Intr-adevar, Casa Piccola este detinatoarea unor colectii unice de mobilier si picturi din Malta si Europa, arhive importante, precum si cea mai mare colectie de costume antice din Malta dar si de dantela malteza.

Si de aici, drept inainte, am ajuns la apa si la Fortul Sf. Elmo - o cetate construita in forma de stea pentagonala, in anul 1552. 

Nu am ezitat nici un moment si, cum timpul ne-a permis, am intrat si l-am vizitat. 

Il apreciez ca fiind unul inedit dar si ca unul dintre cele mai populare muzee din Malta, care se concentreaza pe artefactele celor doua razboaie mondiale. 

Intins pe o suprafata destul de mare el este impartit in sapte zone ce “povestesc“ despre 7000 de ani de istorie militara a Maltei. La intrare, nu poti sa nu fii impresionat de ancorele uriase 

care parca te pregatesc pentru toate acele artefacte ale Cavalerilor Ioaniti sau ale turcilor. Fortul, desi candva nu a supravietuit razboielor cu turcii, a fost “o piatra dura” in fata incercarilor nereusite de aterizare a fortelor fasciste. 

Cel mai bine prezentat si realizat este conflictul celui de-al Doilea Razboi Mondial. La adapostul fortului se vad azi tunuri, 

medalii, arme, uniforme si drapele, toate intr-o suita de diorame sau panouri, mici cabine circulare de sticla, toate vorbind, de la sine, despre curajul si spiritul de sacrificiu maltez. Muzeul este amenajat in aer liber si pare o oaza de liniste in tumultul unui oras-cetate aglomerat si zgomotos.

Este de precizat ca, in partea superioara a fortului se afla o academie de politie cu birouri si sali de conferinte. Iar referitor la acele santuri exterioare, ele gazduiesc terenuri de tragere sau zone de antrenament pentru cadeti. Cu siguranta trebuie rezervat ceva timp pentru a-l parcurge si vizita in intregime.

In ziua urmatoare totul a decurs mai rapid: cunosteam zona, Strada Republicii ne devenise un loc de plimbare familiar asa ca am stiut imediat cum sa urmam calea spre Gradinile Upper Barrakka ( Gradinile Barrakka de Sus), 

care ofera o vedere superba asupra Portului

si a celor trei asezari de pe malul opus: Gzira, Sliema si St. Julian. Aici ne-a intampinat, dintru inceput, o fantana inconjurata de un covor de flori multicolore care, parca, sparge monotonia pietrei de culoare bej, atat de frecventa si specifica Maltei. Se spune ca, pe acest loc, se afla initial gradina privata a Cavalerilor; iar ca acest spatiu a fost deschis publicului mult mai tarziu, pe la 1800. Exista aici mai multe monumente construite in onoarea unor personalitati, cum ar fi basorelieful in memoria lui Einstein 

sau o sculptura de bronz a lordului Gerald Strickland - prim-ministrul Maltei intre anii 1924-1932, un monument dedicat lui Sir Thomas Maitland - primul guvernator britanic al Maltei, un bust al lui Winston Churchil precum si copia unei sculpturi ce il reprezinta pe cunoscutul “Gavroche”.

Si, impletind utilul cu placutul, am fost si foarte norocosi: am trait cea mai frumoasa surpriza pe care La Valetta ne-a oferit-o: celebrarea Zilei Nationale a Maltei. Da! Minunat! De acolo, de sus, am putut urmari tot ceremonialul organizat cu acest prilej. Undeva jos, pe tarm, este dispusa permanent o baterie de tunuri si

in aceasta zi, conform unui vechi ritual ce era legat de navele ce intrau-ieseau din port, pe vremuri, exact la ora 12:00 s-au tras salve cu munitie oarba in cinstea evenimentului. A fost minunat si emotionant sa participam la o astfel de serbare si parada, intr-o alta tara. Doar in Franta mai participasem la 14 iulie de Ziua Nationala, atat la Paris cat si la Nisa; precum si in State. Cand aceasta festivitate a luat sfarsit, am coborat spre Gradinile Barrakka de Jos, la fel de frumoase si in care sunt amplasate, de asemenea, monumente si sculpturi. Iar in drumul nostru, am trecut in revista o serie de cladiri istorice arhicunoscute, cum ar fi Auberge de Baviere sau “Casa alba a Maltei” construita in stil baroc si situata in cel mai inalt punct al Valettei, intr-o piata in centrul careia troneaza si o statuie impresionanta; astazi este cladire guvernamentala. Foarte aproape se afla, totodata, Bursa Veche din Malta si Muzeul Timpului.

Ehei…timpul ticaia…am coborat din nou la tarm si, din curiozitate, am intrat, bineinteles, si in Biserica Sf Paul; era liniste, nimeni, asa ca pasind

cu sfiala, am vazut repede interiorul si am plecat mai departe.

Odata ajunsi in punctul cel mai de jos al Marelui Port, am putut admira minunata panorama in care apa este “regina” iar piatra nisipie un fel de bodyguard. Ce poate fi mai impresionant! O splendida imagine ce face "cat o mie de cuvinte"!

Ne grabeam totusi, pentru ca tot in acea zi ne programasem un tur ghidat la Teatrul Manoel. 

Trecand pe langa alte interesante cladiri, am descoperit-o si pe Auberge de Castille, unde isi are biroul Prim-ministrul Maltei.

Teatrul Manoel este situat pe Strada Old Theatre si ne grabeam sa ajungem la timp. La intrare ne-am alaturat grupul mic de vizitatori; vizita a inceput fara multe introduceri, direct in sala si ne-am simtit foarte bine cu ghidul deosebit de amabil si care ne-a raspuns la toate intrebarile. 

Construit in anul 1731 la comanda Marelui Maestru al Ordinului Cavalerilor Ospitalieri, Antonio Manoel de Vilhena, acesta este al treilea cel mai vechi teatru din Europa si a devenit azi Teatrul National al tarii si sediul Orchestrei Filarmonice din Malta. La exterior, cladirea nu atrage in mod special, dar cand am intrat ne-a impresionat auditoriul de forma ovala

precum si cupola rotunda ce se ridica elegant peste cele 623 de scaune dispuse pe trei niveluri. 

Frumos, elegant, inedit! Asa pot caracteriza pe scurt Teatrul Manoel.

Si, pentru ca ramasesem fermecati totusi de frumusetea apei, am mai parcurs o data Strada Republicii si am mai coborat o data pana la tarm ca sa privim panorama la apusul soarelui: magnifica! Dupa aceea, incet-incet ne-am hotarat sa plecam din La Valetta

si sa revenim la “cartierul general” din Gzira, unde ne-am repezit in cea mai nesanatoasa mancare la micul restaurant turcesc din apropiere. 

A doua zi ne astepta o alta incitanta destinatie: Insula Gozo.