Stavanger...Escapada estivala cu miros de petrol si sardele(1)

 Stavanger...Escapada estivala cu miros de petrol si sardele (1)

Pentru Marina

Ce poate fi mai inedit dupa ce ai traversat “calatorind pe patru roti” treimea sudica a tinutului populat candva de vikingii aceia sangerosi decat sa te afunzi in istoria locala a unui oras minunat cu o “colectie” de casute albe si muzee sau sa “muncesti” pentru cateva minute in fabrica de conserve devenita muzeu si care prezinta “fluxul” sardelei proaspete, apoi afumata si asezata in cutie? Chiar a fost incitant tot ceea ce am vazut. Da, acesta este Stavanger, oras cunoscut ca fiind capitala norvegiana a petrolului, dar si locul emigratiei norvegiene spre America, in secolul trecut. 

Asa cum deja am povestit despre Preikestolen (Pulpit Rock), am avut sansa unei rezervari prin airbnb intr-o zona linistita, cu un magazin Rema 1000 foarte aproape ( deci salvati in caz de “urgenta alimentara” ), intr-un cartier aflat in constructie 

dar care sigur va inflori si mai mult in urmatorii ani, fiind avantajat, mai ales, de distanta mica fata de plaja

si de prezenta unui port micut.

Asa ca locatia noastra a fost mai mult decat tentanta. Sigur voi reveni aici pentru ca Marina - proprietara apartamentului - ne-a creat toate conditiile unui sejur perfect: un apartament primitor si modern, dotat cu tot ce ii este folositor si necesar turistului care colinda de dimineata pana seara. Pe scurt, dupa ce ne-am cazat am rasuflat multumiti si am iesit in balcon pentru a arunca un ochi pana hat-departe.

Dimineata a venit rapid si am fost gata imediat: un dus rapid, ceai, cafea, si fuga in acest splendid oras numit Stavanger. Dar oare exista vreo asezare in Norvegia care sa nu imi revina in amintire? Ca sa nu spun ,inca o data, ca Norvegia chiar este  “poezia muntilor”.

Dar, sa-mi continui istorisirea despre "orasul conservelor“ care este atestat inca din anul 1125. Stavanger nu numai ca este un centru industrial important, dar si universitar si cultural si chiar gazda unor festivaluri anual de muzica clasica si jazz. Si ca descrierea sa fie completa, mai adaug ca in 2008, Stavanger a fost desemnat Capitala europeana a culturii.

Orasul surprinde prin aerul calm si linistit, 

dar nu va lasati inselati: este un oras viu, un amestec perfect de urban cu notele rustice conferite de acel minunat cartier de casute albe faimoase si devenite chiar o emblema a locului. Am plecat pe jos incet, fara graba, privind peste tot, iar surprizele turistice au si aparut repede.

Am intrat, prima data, in Orasul Vechi, Gamle Stavanger – un loc impregnat cu “parfumul istoriei” secolului al XVIII si inceputul secolului al XIX-lea, unde vreo suta saptezeci de case de lemn vopsite in alb

cu flori in ferestrele mari 

sau mici gradinite, se aliniaza pe stradute pietruite cu piatra cubica sau ulite stramte. 

Ele au apartinut in trecut muncitorilor si marinarilor si reprezinta cel mai mare district rezidential cu case de lemn din nordul Europei. Nu va lasati furati de aparente: chiar daca exteriorul, foarte bine conservat sau restaurat in unele cazuri, este rustic, in interior totul este modern si creat dupa ultimele tendinte. Actualii proprietari par sa se fi obisnuit cu valurile de turisti care se perinda toata ziua si fac poze aproape peste tot intrucat nu te poti decide care dintre ele este mai frumoasa. 

Casutele albe au farmecul lor si unele dintre ele gazduiesc expozitii de arta si diverse ateliere de bricolaj sau artizanat local. Din loc in loc, flutura steagul norvegian care contrasteaza puternic cu acel alb imaculat al casutelor. 

Ne opream des si nu ne mai saturam privind peste tot: multe erau asemanatoare, dar aveau si o nota aparte de singularitate. Pe langa acestea, mai mereu auzeai aprecierile turistilor care nu mai conteneau cu admiratia. Ne-am si tras sufletul pe doua scaune simpatici asezate la un colt de strada 

pornind, dupa aceea, spre port unde agitatie era abia la inceput. Ne-am indreptat spre Centrul de Informare turistica pentru a intra in posesia hartii orasului si obtinerea de cat mai multe detalii. Un tanar extrem de amabil ne-a prezentat pe scurt cam tot ce puteam vedea in doua zile si chiar ne-a sfatuit sa beneficiem de oferta care permitea vizita tuturor muzeelor in aceeasi zi, urmand ca apoi sa vizitam si cele trei conace cu care Stavanger se mandreste. Obiectivele turistice sunt destul de apropiate, in ciuda distantei care se vedea pe harta ce tocmai o primiseram. Cum ne gandeam ca ar trebui sa ne grabim ca sa putem vizita macar o parte dintre ele, de indata de am iesit din Centrul de Informare turistica am intrat in Muzeul Maritim, care este gazduit de doua depozite vechi. Cladirile, cam din anii 1770 si 1840, adauga un plus de farmec istoric acestuia, avand in vedere ca muzeul a fost infiintat ceva mai tarziu, prin 1926. Vacantele in tarile nordice m-au invatat ca trebuie sa cauti in muzee nu numai opere de arta sau tablouri celebre, ci si marturii sau aspecte de viata care, uneori, surprind prin simplitate si prin a dezvalui turistului ceea ce pe scurt putem defini: “asa cum a fost”. 

Muzeul Maritim, prin exponatele, artefactele, 

fotografiile santierelor navale si desenele pe care le detine - iar acestea sunt foarte numeroase - ofera o imagine generala asupra transportului dar si a comertului maritim. 

Imaginati-va doar cam ce pot sa transmita vizual cele peste 43.000 fotografii istorice si cele 6.000 desene si prototipuri de nave, ca sa nu mai vorbim de obiectele expuse, foarte bine conservate. 

Si ma gandesc la interiorul biroului armatorului, care este autentic si care a apartinut companiei familiei Monsen 

sau chiar la intreg apartamentul format din living, 

bucatarie

cu camara

si o sufragerie - tipice anului 1910.

Amanuntele ne-au fost furnizate in urma intrebarilor adresate ghidului de la intrarea in muzeu.

Sunt fascinata de toate aceste “comori culturale” oferite de tarile nordice, care impresioneaza, dupa cum am spus deja, prin simplitate si aspect practic. Asta nu inseamna ca arta, locala sau cea a numelor renumite, nu este la fel de bine reprezentata, asa cum o stim din celelalte zone europene.

Am iesit din Muzeul Maritim si

tot invartitindu-ne prin zona, am dat si de statuia lui Alexander Kielleand – un scriitor realist care face parte dintre cei patru mari scriitori norvegieni, cu care deja sunt familiarizata (Henrik Ibsen, Bjørnstjerne Bjørnson si Jonas Lie); nu intamplator vizitasem, de curand, Conacul lui Bjørnstjerne Bjørnson, in apropiere de Lillehammer ( si am facut o povestire despre acesta). Iata ca nu intuiam ca voi auzi din nou acest nume, Kielleand, in urmatoarele ore de vizita a orasului Stavanger.

Pe itinerariul ales, chiar aproape de centru, am descoperit si Biserica parohiala Sf. Petri (Nytorget, 2).

Inca de departe, aceasta biserica din caramida rosie isi arata dimensiunea si capacitatea de a primi peste 900 de enoriasi. Ea frapeaza prin acel amestec bine dozat de clasicism tarziu neogotic si stil elvetian timpuriu. 

Am aflat mai multe decat citisem pe un pliant turistic despre constructia sa dar si de faptul ca a functionat, in decursul timpului, si ca biserica de spital (continuare ).