Brno ..."Intalnirea" lui Edison, Mendel si Kaplan cu Dragonul verde in orasul culturii cehe (partea I)

Brno..."Intalnirea" lui Edison, Mendel si Kaplan cu Dragonul verde in orasul culturii cehe (partea I)

Din Bratislava pana la Brno pe E65 sunt doar 133 kilometri. Vigneta o luasem deja de la o statie de benzina OMV (310 coroane, adica aproximativ 13 euro) si pana cand sa ne dumirim mai bine cum e cu drumul am si intrat in Brno. Mi-am dorit o halta aici nu numai pentru a a vizita acest minunat oras ci si din respect pentru Johann Gregor Mendel, fondatorul geneticii moderne si pentru…si pentru…o sa vedeti cate alte motive am avut. 

Brno este un oras cosmopolit, plin de viata si culoare. El ofera multe surprize frumoase si neasteptate turistilor, unele chiar incredibile …dar toate la timpul lor.

Am sosit in Brno spre seara si ne-am cazat imediat la un hotel pe care-l recomand din toata inima: “eFi Hotel” (Strada Bratislavská nr. 52), cel care apare in poza din coltul din dreapta sus. Un hotel nou-nout atunci, nici macar parcarea nu era inca terminata. Ni s-a asigurat un loc pentru cele doua nopti  intr-o alta parcare privata si pazita  intr-o locatie apropiata. Cazarea a fost 33 euro/noapte … e ceva bun pentru un hotel de 3 stele cu mobilier wenge abia desfacut din ambalaj si montat, nu ? Poate tocmai de aceea pretul a fost atat de avantajos. Micul dejun cald/rece, dupa preferinte, cu preparate specifice bucatariei cehe si servit intr-un subsol amenajat cu mult bun gust, un ambient sa zicem…”cool”, placat cu un gen de caramida care ii conferea un aspect rustic, familiar a fost inclus tot in acest pret incredibil. Camera era spatioasa si luminoasa si prevazuta cu o mica chicineta care avea toate dotarile necesare (tacamuri, farfurii, aragaz electric, etc),

wi-fi free, TV, o baie generoasa si ultramoderna…

O masa (tot wenge) trona intre fereastra si chicineta, iar pe aceasta  o vaza cu flori proaspete era acolo parca sa ne ureze:“Bine ati sosit la Brno!”. Oare am omis ceva? Da, dar am lasat special la urma informatia cea mai asteptata de orice turist: acest hotel este situat la doar 10 minute de plimbare pe jos fata de centrul orasului, la trei minute de statia de tramvai si la 15 minute cu masina de aeroport. Si un alt punct de reper: este situat foarte aproape de Universitatea Masaryk. 

Dupa ce ne-am instalat bine in camera am plecat intr-o scurta recunoastere…eram prea obositi ca sa avansam mult in oras, dar eram foarte curioasa si dornica sa simt cat mai curand pulsul vietii cotidiene.

Am revenit cam intr-o ora si dupa ce am stabilit traseul pas cu pas pentru a doua zi si am adormit obositi, mai ales foarte multumiti de cazarea aleasa.

…1 iulie...O dimineata foarte rece …dus rapid, un foarte bun si consistent mic dejun in restaurantul hotelului dupa care am aplicat celebra zicala: ”Calatorului ii sta bine cu drumul”.

Brno dateaza de multa vreme, dar a fost ridicat la rangul de oras abia in anul 1243 de Vaclav I al Boemiei. Ca urmare a pozitiei sale favorabile, orasul situat la confluenta a doua rauri Svitava și Svratka si la rascrucea unor drumuri comerciale importante, a cunoscut o dezvoltare rapida si a ocupat in scurt timp locul al doilea dupa Praga ca importanta. Un oras industrial si, in egala masura, un oras cultural cu multe universitati - 33 de facultati - si alte 13 institutii de invatamant superior precum si vreo 5 teatre.

Desi era, dupa cum am zis, chiar 1 iulie, am plecat de la hotel imbracati gros: purtam o scurta de toamna, insa deja aflasem de la receptie ca pana seara ne vom “dezbraca” si vom ramane doar in tricouri (cu maneca lunga insa !).

Era 9h00 dimineata…si au urmat 12 ore de mars…uluitoare, obositoare, minunate …parca as mai vrea sa retraiesc acea zi in care am aflat atat de multe lucruri noi si deosebite la care nu m-as fi gandit vreodata. Nu stiu daca voi mai ajunge aici vreodata ( poate pentru Austerlitz - un punct, pentru mine, de mare importanta istorica, mai ales ca admiratoare infocata a lui Napoleon - pentru care, desi aproape de Brno, nu am avut alocat timp de vizita) si, de aceea, voiam sa respir din plin aerul medieval al orasului fizicianului Victor Kaplan si al muzicianului Leos Janacek…

Eram “inarmati” cu o mica harta oferita cadou de receptia hotelului care ne daduse si cateva indicii pretioase. Dar am plecat, mai intai, spre Oficiul de Turism din Radnická 8 de unde am obtinut multe alte pliante asa incat, de aici mai departe, a fost lesne sa cutreieram orasul pe jos. Oficiul de Turism se afla in aceeasi locatie cu Primaria Veche a orasului Brno.

Am incercat sa ne familiarizam cu arhitectura, mai intai, pana sa ajungem la Oficiul de Turism. Am traversat strazi inguste sau largi, apoi ne-am trezit direct intr-o o piata mare Piata Libertatii/ Namesty Svobody, cea mai veche a acestui oras in care de departe, in partea stanga, se vede Omega Palace (construita in 2005). Dar surpriza a fost alta:

 era amenajata o zona in care se putea face plaja.

Da, chiar in centrul orasului si se pare ca doar noi eram intrigati, restul trecatorilor se comportau normal si nici nu pareau sa bage de seama. Noua ni s-a parut insa ceva ce friza excentricul…intr-o zona de munte, cand dimineata esti infofolit bine, sa faci plaja la pranz doar pret de o ora sau doua…ei, dar fiecare cu obiceiurile lui, si poate ca tocmai datorita duratei scurte de caldura generoasa pe zi era de ajutor celor ce doreau sa se bucure de o baie de soare fara a pleca prea departe de casa.

Ceva mai in spate se itea o coloana inalta, Coloana ciumei, care aminteste de epidemia de ciuma din 1679.

Piata Libertatii este inconjurata de cladiri vechi, solide, colorate chiar si in roz sau galben-ocru. Doua dintre ele merita amintite; este vorba de Casa Boierilor de Lipa, o superba cladire renascentista de sfarsit de secol XVI ce induce opulenta prin masivitatea afisata si decoratiunile fatadei, amintind de bogatia negustorului Christoph Schwanz de Retz pentru care a fost construita; alaturi este Klein Palace si aceasta foarte frumoasa, datand din 1847-1848.

Si dintr-odata, parca lasand trecutul in pace, o cladire interesanta atrage privirea: Banca Comerciala (cladirea dateaza din1930) asa cum se vede in stanga imaginii de mai sus.
Spre centrul pietei troneaza si o fantana care completeaza imaginea de ”carte postala” a acestei piete.

Ne propusesem sa vizitam Primaria Veche ca prim punct pe “ordinea de zi”, dar cand am ajuns acolo ni s-a spus, pe tonul cel mai politicos posibil, ca trebuie sa mai asteptam putin, era vorba de o vizita ghidata si un anumit orar de respectat. Asa ca ne-am “refacut “socotelile si am plecat mai departe prin oras calculand care ar fi fost ora ce ne avantaja. Puteam admira –oare ?- renumita Fantana Parnas, in stil baroc, din centru ? Nu, nu de aceasta data. Din pacate era in curs de restaurare si nu am vazut decat o masa de materiale si schele plasate peste tot.

Nu distingeam mare lucru, desi citisem ca a fost construita astfel incat sa simbolizeze o pestera în care Hercule ține lesa lui Cerberus. Fantana este decorata cu trei statui care simbolizeaza fostele trei mari imperii ale antichitatii: Babilon, Persia si Grecia. Si peste toate statuile domina cea a Europei…

Doar priveam  locul si-mi imaginam...ce frumos ar fi fost daca as fi vazut acest oras transformat in santier de constructii...ei, peste cativa ani, totul o sa fie frumos.

Chiar si faimoasa piata de fructe si zarzavaturi, cunoscuta din vechime, frecventata de localnici si foarte apreciata de turisti, a fost temporar mutata si inghesuita intr-un colt de strada.

Intre timp, am ales sa vizitam Palatul Dietrichstein,

fosta resedinta a cardinalului František Dietrichstein. Cladirea este spectaculoasa: a fost construita in doar trei ani (1613-1616) si este impresionanta ca marime. Ea poate fi considerata un model al barocului din secolele al XVII-lea si XVIII-lea. Din 1911 acest palat s-a transformat in muzeu, unul care a devenit al doilea ca marime din Cehia. In acest moment adaposteste cinci expozitii permanente.

Am revenit la Primaria Veche sa o vizitam si sa facem cunostinta cu primul dintre cei “trei cunoscuti” pentru care am poposit la Brno. Ei, da, primul “meeting” …cu Dragonul verde.

Dragonul care ne-a intampinat la intrare in Primaria Veche este un animalut simpatic langa care m-am fotografiat la fel cum procedau toti turistii. Este de fapt un crocodil de Nil oferit de catre un rege orasului Brno, dar are o legenda draguta. Crocodilul a fost redenumit de localnici ca dragon rau, aflat prin vecinatate si  care a fost omorat prin viclenia unui locuitor, o legenda care a prins la public atat de bine incat a devenit simbolul orasului. Turistii l-au distrus de multe ori in  trecut si a fost destul de des trimis  in “carantina” la “reparat”incat putine parti mai sunt originale, cred ca doar coada? 

Si Cracovia are la Castelul Wawel un astfel de balaur “fioros”si conform legendelor lor, ambii au sfarsit cam la fel. Cat despre “Roata” , al doilea simbol al orasului Brno si ea are o poveste frumoasa: un locuitor s-a laudat ca va face o roata doar dintr-un copac … iar legenda mesterului spune ca ar fi construit-o intr-un timp record, drept pentru care concetatenii l-au  acuzat de legaturi cu diavolul.

Intrarea la Primaria Veche a fost 50 coroane/persoana (cam 4-5 euro) si am avut ghid o tanara simpatica care a povestit si povestit tot ce stia cu un entuziasm molipsitor. Primaria veche este atestata de la 1243 si o parte a cladirii a fost utilizata altadata ca inchisoare. Este cea mai veche cladire laica din Brno si este prevazuta cu un turn de 63 de metri inaltime care ofera o panorama superba asupra orasului. Aceasta locatie a servit ca primărie de la 1373 pana la 1935.

Am urcat si noi, fara probleme, cele 173 de  scari 

si de sus am putut admira privelistea minunata a orasului Brno.

Despre cladirea Primariei vechi, primul lucru care atrage privirile este chiar fatada de la intrare cu  turnuletele dintre care unul este asezat stramb, chiar contorsionat. Legenda spune ca celebrul arhitect Anton Pilgram (nascut in Brno) si care, mai tarziu, a oferit o alta capodopera posteritatii, Catedrala San Stefano din Viena, s-a razbunat cumva construindu-l astfel, intrucat administratia din Brno nu l-a recompensat material. 

In Primaria Veche (Stara Radnice) nu aveam prea multe incaperi de vizitat: sunt doar 4, dar foarte interesante. Am intrat prima data in Sala Erna, apoi in Sala Frescelor, dupa care a urmat Sala de Cristal aflata la primul etaj (este utilizata indeosebi pentru ceremonii),

si am continuat cu Sala Tezaurului prevazuta cu multe arcade si nise, destul de neobisnuit pentru arhitectura de atunci si care este una dintre cele mai bine pastrate parti ale primariei. 

Din 1935 locul si rolul in administratie al Primariei Vechi a fost preluat de  Primaria Noua, aflata la distanta mica de prima...este cladirea aceea din fundal, de culoare galben-ocru "protejata" de Turnul Vechii Primarii.

Am continuat vizita orasului plecand de la Primaria Veche (Stara Radnice) si gasind, relativ aproape, Biserica si Cripta Capucinilor, un alt obiectiv turistic care trebuie abordat.

Mai multe sculptori baroce decoreaza fatada bisericii care dateaza din 1765 iar in apropierea ei am descoperit si Manastirea Capucinilor. In cripta bisericii se afla mumificate cateva persoane cu greutate ale urbei: constructorii Ondřej si Jan Křtitel Ern, baronul Franz von der Trench, contii Sinzendorf, proprietarii Castelului Veveri din Brno. Ceea ce ii confera unicitate acestei cripte este tocmai acest proces de mumificare datorat unui sistem natural de ventilatie a aerului si, bineinteles , gratie structurii deosebite, particulare, a solului. La poarta cu grilaj este intrarea in Cripta Capucinilor.

In Piata Capucinilor mi-a atras atentia o superba fantana baroca, Fantana Episcopului.

Am inconjurat fantana, este chiar deosebita si ne-am continuat itinerariul spre Dealul Petrov.
O straduta ingusta si foarte simpatica dintre doua cladiri invecinate ne-a dus imediat cu gandul

la Strada Sforii din Brasov. Nu am aflat ce latime are aceasta, dar am trecut prin ea in partea opusa.
Mergand mai departe, am remarcat Biserica Minoritatilor, deosebit de interesanta si care nu putea sa lipseasca din colectia mea de “domuri, catedrale, sinagogi, biserici, manastiri “ europene pe care le-am vizitat de-a lungul anilor…
Am ajuns, in sfarsit, la impunatoarea si masiva, Catedrala Sfintilor Petre si Pavel,

construita pe locul vechiului Brno in secolele al XIII-lea si al XIV-lea, care ne privea cu semetie din varful dealului Petrov. Abia in 1777 a devenit catedrala, si a trecut prin mai multe restaurari. In secolul al XX-lea a fost restaurata de arhitectul austriac A.Kirstein; interiorul este deosebit.

Nu poti sa nu te opresti sa admiri vitraliile ei colorate prin care lumina patrunde nestingherita.

M-am asezat cateva clipe pe un scaun confortabil - bun pentru a-mi mai trage si sufletul - de unde am sorbit cu ochii interiorul opulent.

Am continuat drumul, doar pe exterior, si am admirat Curtea Episcopului, cea mai veche parte a Muzeului Moravia si care cuprinde mai multe clădiri istorice de langa Catedrala  Sfintilor Petru si Pavel.
Am intrat si in Biserica Sfantului Iacob, una dintre cele mai pretioase “bijuterii” in stil gotic tarziu a orasului, care are un turn cu o inaltime de 92 de metri. Aici se odihneste pe vecie francezul Louis Raduit de Souches, cel care a jucat un rol important ca aparator al orasului in Razboiul de Treizeci de ani. Biserica adaposteste si un Osuar care este depasit doar de Catacombele din Paris...

Nu, nu am luat tramvaiul de mai jos

ci ne-am reintors agale in centrul vechi...se facuse cald si tare placut...

Mai departe...in partea a doua !