Brno ... "Intalnirea" lui Edison si Mendel cu Dragonul verde in orasul in care s-a semnat separarea Cehiei de Slovacia (II)

Brno ...  "Intalnirea" lui Edison si Mendel cu Dragonul verde in orasul  in care s-a semnat 

                separarea  Cehiei de Slovacia (II)

...Ei, dar ne-am reintors prin Piata Siliger la Primaria Noua si, de aici, stiam ca trebuie sa lasam deoparte galagia si animatia orasului si sa ne indreptam spre ultimele obiective pe care le aveam planificate…respectiv Teatrul Mahen, Castelul Špilberk, celebra Vila Tugenhat si Muzeul Geneticii Mendel…

Simteam o emotie si o senzatie noua, ciudata, pentru ca paseam pe caldaramul de piatra gri, calcam pe piatra incarcata cu atata “memorie a istoriei”… s-au dat aici lupte cu suedezii, au luptat soldatii lui Napoleon…si sunt inmormantati, tot aici, compatriotii nostri: cei 1.569 militari romani care au pierit in luptele pentru eliberarea Cehiei si Slovaciei de sub ocupatie nazista.

Itinerariul ne-a condus incet, incet spre periferie, mai intai strabatand Piata Malinovsky unde se gaseste o cladire fermecatoare; da, este Teatrul Mahen, primul din Europa iluminat in intregime electric.

Edison s-a deplasat in persoana aici pentru a supraveghea modul in care sunt realizate lucrarile.
Deja un alt mare nume se impleteste cu istoria orasului Brno…
Focul care a distrus Teatrul Reduta in 1870 a constituit motivatia unui nou asezamant cultural., respectiv Teatrul Mahen care a fost construit între 1881 și 1882 dupa proiectele arhitectilor Ferdinand Fellner și Hermann Hellner. Nu l-am vizitat, dar am citit ulterior despre el si am aflat ca este un “amestec” bine dozat de stiluri foarte diferite de arhitectura. Sunt armonizate, cu mare curaj, stiluri deosebite precum cel neoclasic cu cel neorenascentist si neobaroc. Rezultatul este fantastic si numai daca privesti intrarea in acest edificiu realizezi cat de deosebit este: sculpturi antice, coloane toscane si corintice ca sa nu mai vorbim de Dionysos tras de lei si pantere…Frumos si deosebit, te trimite cu gandul splendoarea spectacolelor de altadata.

Si Teatrul de Stat din Brno sau Teatrul Janacek este o cladire care merita admirata…ceva mai noua, de culoare deschisa si cu o geometrie simpla.

Ei, dar noi trebuia sa ajungem la Castelul Špilberk, care adaposteste din 1960 Muzeul Brno.
Drumul spre castel urca lin, usor pe un drum pietruit cu un aer familiar si incet-incet parasesti

citadinul zgomotos si esti invaluit de linistea si calmul unei gradini. Mai intai esti atentionat de o pancarta ce prezinta pe scurt istoria Castelului Špilberk

dupa care drumul urca si urca, panorama orasului devenind din ce in ce mai frumoasa. Privind in urma, doar Catedrala Sfintilor Petru si Pavel se mai zareste clar.

Am patruns pe domeniul Castelului Špilberk, un parc mare, ingrijit si foarte frumos amenajat.

La intrare se afla mai multe statui dintre care una mi-a atras in mod special atentia: era o copie a “lupei capitoline” expusa aici prin grija statutului italian, in amintirea unui grup de patrioti italieni care au fost luati prizonieri impreuna cu un alt grup de maghiari si inchisi intre 1820-1830.

Castelul Špilberk a fost construit in secolul al XIII-lea de Otakar II, Regele Boemiei, pentru apararea tarii si, in primul rand, a orasului Brno; fiind si resedinta regala in prima faza, a fost transformat mai tarziu in fortareata de colonelul scotian Iacob George Ogilvys. Lucrarile au fost conduse de un colonel inginer francez Pierre de Rochepin care, in 1742, a reparat, refacut, a sapat santuri adanci si a ridicat metereze in doar sase saptamani. 

Dupa ce am trecut prin zona santului de aparare, am intrat in prima curte unde sa afla casa de bilete

si, printr-o scara lunga, am urcat in turnul care ofera o vedere superba asupra orasului. Se pot vedea de aici si cele doua zone distincte ale castelului: Cazematele din sud (sau Aripa Leopold) si Cazematele din nord (sau Aripa Iosif). Cazematele din Castelul Špilberk sunt oarecum asemanatoare cu cele pe care le-am vazut la Castelul Kronborg din Danemarca sau la Ypres in Belgia.

In a doua curte mi-a atras atentia un grup de clopote fixat pe peretele unei parti de cladire unde erau mentionati, pe o placuta, condamnatii considerati a fi mai “putin vinovati”.

In istoria sa timpurie, Castelul Špilberk a rezistat cu succes atacurilor suedezilor, datorita pozitiei strategice si curajului colonelului-comandant Jean Louis Raduit de Souches. Mai tarziu, incepand cu 1820, a servit si altor scopuri, transformat in inchisoare pentru cei mai dificili criminali, iar mai tarziu "gazduind" detinuti din toata Europa, motiv pentru care a fost denumit “inchisoarea natiunilor”.

Din acea perioada, chiar la intrare, se afla “camera cheilor”

dupa care, pe un coridor stramt

detinutii ajungeau la  un sir lung de celule ( de 18-21 prizonieri) dar si...la incaperile de tortura. La final am aflat si bucataria

unde s-au pastrat destul de multe obiecte specifice:

sau

In sfarsit, unii poate si-au meritat soarta, dar cred ca si multi nevinovati au pierit aici in chinuri groaznice

pentru ca se foloseau atatea unelte de tortura. M-am intristat putin..dar trebuia vazut tot, imaginatia omului in istoria tenebrelor si faptele lui sunt de neinchipuit. 

Trebuie sa precizez ca biletul de intrare a fost 90 coroane (cam 4,5 euro).

De la Castelul Špilberk ne-am indreptat spre Vila Tugenhat, situata destul de aproape de centru.

Ne-am asumat un mare risc intrucat nu facusem rezervare. Macar puteam sa vizitam gradina si sa inconjuram cladirea, unicat in Cehia, unicat in lume pentru modul in care a fost conceputa : utilitatea si simplitatea in detrimentul frumusetii. Ce am facut totusi in atare situatie? Am ajuns in fata cladirii, am sunat la o sonerie,

si o voce politicoasa ne-a explicat ceea ce stiam deja: se viziteaza doar cu rezervare si numai daca anumite persoane renunta vom putea sa le luam locul in grupul deja constituit ( cu un numar foarte mic de oameni pe zi !). Mi se parea frustrant sa ratam o astfel de ocazie: sa fii in fata uneia dintre cele patru cele mai grandioase vile din lume si sa nu o poti vedea. Am insistat, intr-un final chiar ne multumisem cu posibilitatea vizitei gradinii acestei vile cand…s-a deschis "usa raiului” si o tanara draguta si amabila a facut o exceptie si impreuna cu alti patru turisti am fost acceptati. Chiar de la intrare mi s-a parut ceva deosebit: incaltamintea personala ne era acoperita, printr-un mic dispozitiv, cu o folie de plastic foarte fina si transparenta : am introdus, pe rand, cate un picior si cand l-am retras acesta era deja “imbracat”. Fara poze…fara filmari…doar urechile largi deschise erau …”permise”. Recunosc ca a fost una dintre cele  mai inedite vizite turistice. Cred ca trebuie considerata obiectivul numarul 1 din Brno pentru ceea ce reprezinta, pentru ideea originala si indrazneata a arhitectului german Ludwig Mies van der Rohe. Vila Tugenhat are o arhitectura de secol XXI, fiind insa construita in prima jumatate a secolului al XX-lea…Si pe langa valoarea arhitectonica moderna pentru care a fost inclusa in Patrimoniul UNESCO in 2001 a jucat si un rol istoric pentru Cehia si Slovacia…Doar cateva explicatii mai inainte ...

Vila Tugendhat este o capodopera antebelica a arhitectului german si se numara printre lucrarile de baza ale arhitecturii moderne. Gratie folosirii masive, in premiera pentru acest tip de constructie, a betonului, a compartimentarii interioare neobisnuite si a privelistii ca parte integrata a vilei, aceasta a devenit o emblema a arhitecturii moderne din epoca.

De-a lungul anilor 2010-2012, Vila Tugendhat a suferit multe lucrari de restaurare pentru a-si pastra aspectul initial din 1930. Interioarele sunt prevazute cu piese de mobilier asemanatoare celor originale. Echipamentul tehnic (de exemplu din camera cazanului si sala masinilor) a fost si el restaurat si este accesibil publicului. Se viziteaza dormitoarele largi, functionale ale sotilor si ale copiilor, sala de mese si de jocuri, astfel incat poate fi intuita, imaginata viata de familie dusa pana in 1938, cand proprietarii au fost nevoiti sa emigreze in America datorita originii lor iudaice. Totul este conceput in maniera “minimalista” si practica, orice obiect sau lucru serveste unui scop anume. Incaperile sunt putine ca numar, dar spatiile lor sunt generoase.

Nu mai vorbim de splendida imagine pe care o ofera fereastra gigantica ( in fapt doua unite ) actionata pentru deschidere-inchidere, in premiera, de un mecanism complicat. Erau prevazute chiar si instalatii de aer conditionat.
Am avut dreptul sa facem poze doar in gradina acestei vile interesante.

Fotoliile si scaunele sunt comode fiind realizate din piele si otel si sunt dispuse in numar mic, fie la mese din lemn masiv wenge, fie la masute de sticla. Peretii sunt placati cu onix.

Eh si aici e aici: la una din mesele acelea rotunde, una mai mare decat celelalte, aflata intr-un spatiu generos, deschis, asemanator cu ceea ce numim azi un apartament open-space asa cum vedem, de cativa ani buni, in filme (spatiu de locuit dintr-o singura piesa, si aceasta o premiera in epoca) ghida s-a oprit, ne-a indicat-o si ne-a explicat: “ La aceasta masa  s-a semnat un act istoric important: separarea Cehoslovaciei in Cehia si Slovacia (1 ianuarie 1993, o separare pasnica)". Atat ne-a spus ghida dupa care s-a auzit un general ”Oooooo!"

Vila a fost ocupata, pe rand, de nemti si - ca asa decurge istoria - ulterior, de rusi (folosind-o ca grajd), cand multe din obiectele de arta importante au fost ascunse - inainte de plecare, de nemti ! -in peretii grosi si au fost salvate - un perete ce ascundea valori de patrimoniu a fost daramat si aspectul initial redat abia dupa caderea comunismului .
Deoarece, asa cum am spus, fotografiatul si filmatul interiorului acestei capodopere arhitectonice nu este permis, ramai cu ceea ce iti poti aminti din aceasta vizita ghidata, dar pot spune ca a vedea la fata locului este, in acest caz, cu totul altceva dacat a te uita online, pentru ca ai nevoie de explicatii in a intelege toate amanuntele avangardiste - unele foarte subtile pentru acea perioada - utilizate in premiera aici.
Pretul biletului de intrare a fost 350 coroane (cam 13-14 euro).

Ne mai ramasese de vizitat un singur obiectiv, de pe lista noastra: Muzeul Mendel. Am ajuns pe muchie, eram prea aproape de ora de inchidere, adica am fi putut vedea doar ceea ce reuseam in 30 minute…chiar de la intrare am fost sfatuiti sa venim a doua zi…ce sa ii spunem doamnei dragute de la bilete? Ca aveam doar o zi la dispozitie pentru vizita orasului Brno? Bineinteles ca i-am promis ca vom reveni…Ne-am plimbat prin curtea muzeului si ne-am zis ca daca va exista o “data viitoare” vom incepe de aici…Pentru ca inca mai avem de vazut cate ceva…
Tristi si foarte obositi fizic, am cautat un drum mai scurt spre hotel.Orasul este  minunat si de neocolit pentru cei aflati in imprejurimile lui.

Si asa ziua s-a scurs traind-o intens si ne-am reintors la hotel…Brno...bye-bye and...next time!

A doua zi trebuia sa ajungem la Copenhaga…Si …dupa cum se va vedea, am ajuns!