Andorra..."Intalnirea mea" cu Contador in tara "piticilor" si a shopping-ului

Andorra..."Intalnirea mea" cu Contador  in tara  "piticilor" si a shopping-ului

Imi place Andorra. O ador desi nu gasesc  un motiv anume pentru care m-am indragostit de acest micut tinut. Am fost de trei ori acolo si mi-au ramas in memorie niste imagini de vis. Poate Pirineii? Sunt MAGNIFICI! Poate peisajul abrupt cu multe serpentine? Sau poate strazile pline de viata, colorate  si vesnic animate ale Andorrei La Vella? Sau poate "intalnirea" noastra cu Contador in plina Vuelta 2012?

Andorra este o tara “pitica”, fascinanta si care degaja un aer medieval misterios: vorbim de anul 1278, anul primei sale atestari documentare. E minunata si daca ai avut ocazia s-o vizitezi vei reveni iar si iar. Acesta a fost si motivul pentru care nu am ocolit-o in drumul nostru si am facut mereu o halta aici; si chiar a meritat.

Veneam acum din Zaragoza, un oras magnific…Drumul printre munti este fantastic cu serpentinele sale in spirala spre culmi care te ametesc si-ti fac inima sa tresalte.

Pana sa intram in Andorra mi-a atras atentia un satuc minunat pe care l-am admirat mai intai de la distanta si chiar am oprit putin masina. Era ceva deosebit si l-am numit ca sa-mi aduc mereu aminte: "satul pacuriu", pentru ca aici totul este negru: casele, acoperisurile, gardurile, bancile...Cred ca doar sufletele oamenilor sunt deschise. Muream de curiozitate dar nu am avut timpul sa intrebam de ce...

Pirineii sunt fabulosi: inalti si falnici, impaduriti si purtandu-si cu mandrie crestele albe de zapada, seamana mult cu peisajul din zona Azugai…Au vai adanci, spectaculoase, au ape repezi si vijelioase. Parca sunt "munti care rasar din munti". Sunt si "muntii tovarasi de drum" pentru ca se apropie vertiginos de autostrada si-i "simti"pentru o bucata de drum ca sunt "ai tai" si numai "ai tai".

Un peisaj la fel de salbatic am intalnit candva in Alpi in zona Val d'Isere...Col de L'Epine, cred. Dar aici totul este si mai  spectaculos si neasteptat: pamant, cer, ape, toate sunt mereu "impreuna".

Am trecut prin asezari cu case ciudate, cu acoperisuri neobisnuite…era cu totul altceva decat mi-am inchipuit. Nu este Spania, nu este Franta, ci mai degraba o “poezie" stancoasa si abrupta cu peisaje ametitoare pe care nu o vei uita usor si nici prea curand.

Andorra este o tara fara aeroporturi si fara cale ferata. Aici se ajunge doar cu masina personala sau inchiriind local una. Mai exista o posibilitate de a ajunge si aceasta este cu ajutorul unor curse regulate de autobuze care pleaca din Barcelona. Alte cai de acces nu exista.

Si cu toate acestea, aici anual soseste un numar impresionant de turisti; conform statisticilor, cam noua milioane. Este adevarat  ca iarna este un adevarat paradis pentru schiori, partiile Pal si Arinsal fiind foarte cautate, o tentatie si pentru incepatori si pentru cei care practica acest sport.

Veneam din Spania,  asa ca am intrat prin La Seu d’Urgell , locul de unde episcopul catalan conduce principatul Andorra la buna intelegere si impreuna cu presedintele Frantei (pe rand insa, nu amandoi in acelasi timp) si ne-am continuat drumul spre Andorra.

Masina ne-a dus repede pentru ca stia deja "ruta".

si dupa Santa Julia de Loria ne-am trezit brusc in fata unui mare magazin H.Leclerc.

Aici, intr-o mare parcare, o multime de turisti isi aranjau deja cumparaturile in masini. 

Si erau multe si voluminoase. Le citeai pe fata multumirea unor achizitii foarte avantajoase. Masinile? Din multe tari…Este si normal. Intrucat Andorra nu este membru al Uniunii Europene se pot cumpara produse in regim de duty free. Cele mai cautate sunt tigarile, alcoolul si, bineinteles, produsele alimentare. Benzina are si ea un pret bun. Chiar si parfumurile de marca au preturile un pic mai mici decat cele practicate in mod normal, de exemplu, in Barcelona. Raportul pret-calitate ii multumeste pe toti cei care vin la shopping. Iar plata se face in euro.

Prima data, prin 2009, ne-am confruntat cu cozi imense la punctul de frontiera, moment pe care noi insa l-am depasit fara probleme fiind ghidati pe o cale separata, ca turisti ( m-am gandit ca poate si steagul vizibil pe numarul masinii ne-a dat o sansa in plus ) - cei vizati de graniceri fiind spaniolii care isi "incarcau" prea mult port-bagajele -. In celelalte dati insa nu le-am mai intalnit, totul a decurs normal poate si pentru ca, intre timp, preturile s-au mai ridicat si prin acest "paradis fiscal".

Mai intai ne-am propus sa facem insa o incursiune in orasul micut cu atatea cladiri frumoase si ingrijite. De regula, acestea nu sunt foarte inalte, dar sunt masive.

Andorra la Vella (sau "Andorra cea batrana" ), orasul situat la confluenta a doua rauri  Valira del Nord si Valira  del Orient, este cea mai “inalta “ capitala europeana.

Podul  nou construit  peste raul indiguit este superb.

Am patruns deci, incantati deja, in tara in care cetatenii sai sunt ...minoritari (doar 35% din totalul populatiei sunt andorreni, in rest sunt spanioli, francezi sau portughezi),  in “Liliputul” ce-si dezvaluia pas cu pas misterele si surprizele.
Mai intai ni s-a relevat in fata ochilor o cladire maiestuoasa in care se afla sediul guvernului andorran, Tribunalul si Consiliul general.

Si ce sa vezi? Cu emotie dar si o bucurie pentru cel aflat departe am privit acest drapel? Nu este bine cunoscut? Cu al carei tari seamana?

Da, este drapelul Andorrei...la prima vedere, cand il observi, te gandesti: oare unde sunt?
Din pacate nu am stiut ca se poate vizita Parlamentul andorran si nici nu aveam rezervarea facuta pentru turul ghidat,  asa ca ne-am continuat plimbarea pe strazile intortocheate

si destul de aglomerate, pline de buticuri cu fleacuri dar si cu lucruri utile si folositoare.

De mentionat si o banca locala situata intr-o locatie superba;

dar doream sa ajungem in centrul vechi, numit Barri Antic (altadata importantul punct comercial al Andorrei), asa ca mergeam

simtind cum incet-incet proportiile arhitectonice se diminueaza, totul parca “intra la apa”, mai ales cand m-am indepartat de bulevardul principal

 si m-am trezit in mici piatete de cativa metri patrati.

Aici florile de la balcoanele micute sunt primul lucru pe care il remarci : proaspete si colorate cad in cascada peste balustradele ingrijite si stralucitoare cand e soare.

In sfarsit am ajuns si la Biserica Sant Esteve, adica Sfantul Stefan,

in care am intrat urcand cateva scari de piatra cenusie pentru a-i admira vitraliile simple, dar frumos colorate. Este una dintre cele mai vechi asezaminte religioase din Andorra si dateaza din secolul al XI-lea fiind construita intr-un stil andorran, cu piatra, deja familiar.

Foarte aproape se gaseste si o piata frecventata asiduu de turisti si locuitori, Placa del Poble. In zona am descoperit o sala de concerte si teatrul. 

Este suficienta o zi pentru a cunoaste Andorra la Vella si imprejurimile - pe care le-am admirat doar din masina - pentru ca intotdeauna ne-am oprit aici doar pentru 4-5 ore. Capitala are zone cu multa verdeata, este un oras linistit, cu oameni calmi si zambitori.

Ce am aflat ulterior, fiind de-a dreptul hilar, este faptul ca pana in 1957, dintr-o eroare de nespecificare clara a pozitiei in Tratatul de la Versailles, Andorra a ramas in continuare in razboi cu Germania. Ei, dar daca totusi intr-un final s-a rezolvat…este de bine! 

Si uite asa acum te plimbi fara temeri belicoase pe strazile pline de verdeata si flori roz care rad in "hohote" la soare

iar…la un moment dat poti intra in parfumeriile lantului Gala (de care am fost atrasa chiar din primul moment fiind sub influenta vizitei la Figures la Casa lui Dali)

si Julia, apoi in magazinul Pyrenees unde insa preturile nu sunt deloc mici. Bineinteles ca am facut ochii mari dar am cautat in continuare cu febrilitate. Deci, atentie mare la primul magazin intalnit aproape de frontiera, situat in Santa Julia de Loria si anume la H. Leclerc. De fapt "Punt de Trobada", asa cum se vede in poza.

In interiorul cladirii lui se afla si alte magazine cu produse ce apartin brandurilor cunoscute.  Asa ca Andorra poate fi folosita si ca terapie de shopping. Puteti gasi cam tot ce va place…doar sa ajungeti aici.

Ei, dar aici vine si o poveste draguta. Doar m-am laudat ca l-am “intalnit” pe Contador, nu? Am avut norocul sa ajungem in 2012 in plina desfasurare a turului ciclist al Spaniei, Vuelta.

Pana a intra in Andorra am circulat mult timp in spatele masinilor tehnice ale echipelor participante care se grabeau sa ajunga inaintea rutierilor la linia de sosire si ne-am dat seama ca sederea noastra pe aici va fi mai lunga acum, din cauza cursei. Totul in Andorra a fost blocat pret de vreo 3 ore.

La inceput nu ne-am dat seama, nu urmaream calendarul si nici stirile; dar deja de pe drum ne-am dat seama ca se petrece ceva ciudat: prea multi biciclisti, da, erau multi velo-turisti care parca se grabeau sa ajunga undeva. Dar unde mergeau acestia?

Vuelta 2012 incepuse in 18 august la Pamplona si ciclistii isi urmau cursa alaturi de masinile team-urilor cu biciclete de rezerva care ii insoteau pentru eventualele probleme care ar fi putut sa apara.

Am avut norocul sa ajungem totusi, insa doar ce am sosit in Andorra la Vella si gata…toata circulatia s-a intrerupt. Masinile turistilor au fost directionate spre alte zone ale orasului, fara posibilitatea de a mai pleca. Dar chiar ne-am bucurat. Am privit cu uimire autocarele imense, adevarate hoteluri, ale echipelor mari precum Cofidis, Omega Pharma Lotto sau Saxo . Un grup de ciclisti a invadat strada in strigatele de admiratie ale tuturor. Ce noroc pe noi! Sa il vedem in cursa chiar pe Alberto Contador care a castigat cursa in acel an. Lumea era stransa si privea admirativ cum se insiruiau unul cate unul sau in grupuri de echipe ciclistii din Vuelta 2012.

Oare cate persoane au avut aceasta sansa? Cate persoane nu si-au dorit sa vada o etapa de Mare Tur? Ei, am fost norocosi: l-am privit pe Contador de "aproape", adica exact de pe partea opusa a strazii. Din pacate totul a fost in viteza si miscare asa ca si pozele mele ...s-au "miscat" si ele. Le pastrez insa pentru ca-mi amintesc de Vuelta 2012, imi amintesc de scurta mea "intalnire" cu Contador.

Ciclistii au plecat...cortegiul numeros de masini tehnice si multe, multe motociclete de politie si de cameramani au trecut si ele. Asa ca am facut o mica plimbare cu masina prin orasul devenit familiar si am mai continuat cu cumparaturi foarte avantajoase. Mai ales lantul parfumeriilor “Julia” de unde de fiecare data mi-am cumparat ceva deosebit; de data aceasta m-am lasat convinsa de o tanara vanzatoare care mi-a indicat apa de parfum "Julia" (o recomand pentru doritoare) cu tenta florala primavaratica (am fotografiat-o si poate fi vazuta in prima poza a acestei relatari despre Andorra)...Doar este anotimpul meu preferat!

Asa ca, intr-un final, pot spune ca a fost aici, intre munti, una dintre cele mai pline zile ale acelui concediu. Chiar daca am intarziat cu plecarea din Andorra spre Montpellier, nu am regretat deloc. Insa o surpriza nu tocmai placuta ne-a asteptat la iesirea din tara: primul tunel pe care altadata il strabateam fara probleme (pentru trecerea prin el se percepe o taxa de 6,40 euro) era inchis pentru ceva lucrari, iar noi ne-am tot ratacit pe drumul de ocolire, pe pante interminabile, pana cand am reusit sa intram pe “calea cea dreapta”…Asta nu inseamna ca nu am facut si un picnic grozav intr-o zona care te lasa fara cuvinte. Am poposit pe o pajiste verde, putin dupa ce am depasit ultima biserica din Andorra la Vella. Mancam oarecum ingrijorati pentru ca eram intr-o mare intarziere, insa locul era atat de frumos, cu muntii profilandu-se clar in zarea de cristal incat ne-am zis ca trebuie doar sa ne bucuram de frumusetea pe care o aveam in fata ochilor…pana am ajuns la o rascruce care ne indica drumul spre Franta.

De aici am pornit intins la drum, trebuia neaparat sa ajungem la Montpellier unde rezervasem cazarea pentru o noapte, drumul era minunat, eram printre putinii care se indreptau la acea ora spre Franta. Am intrat in ultimul tunel si am iesit in Franta, mergand prin ceata care cobora spre noi si ne invaluia incetul cu incetul...

…si uite ca am ajuns cu bine la hotel la Montpellier! Si nu chiar foarte tarziu...mai apoi am adormit gandindu-ma cat de intens am trait aceasta zi in care am pasit prin trei tari: Spania, Andorra si Franta si am avut o sansa unica de a fi vazut un Mare Tur ciclist ..."in direct"...pe viu!