San Marino ...Un colt de rai «turnat» in piatra dura ca si… sculptura lui Marcel Guguianu (II))

San Marino ...Un colt de rai «turnat» in piatra dura ca si… sculptura lui Marcel Guguianu 

(II)

...Vestibulul este cea mai generoasa incapere a Palatului Public din San Marino. Este luminos, rece si emana un aer de eleganta princiara. Lumina patrunde prin ferestrele mari inundandu-l generos.

Din vestibul am urcat spre primul nivel pe scara principala, usor spiralata, cu trepte albe si foarte solide.

De aici, de sus se pot vedea Sala Consiliului Mare și General și Sala Consiliului celor XII. Intre intrarile acestor sali se afla pozitionat tripticul ceramic care împodobea inițial Turnul cu Ceas. Tripticul, care ii prezinta pe Sfantul Marino, Sfantul Leo si Sfanta Agata,

a fost realizat de Guglielmo Castellani in 1894 dupa desenul unui artist sanmarinez, Pietro Tonnini.

Intrucat acesta s-a deteriorat in 1922 a fost inlocuit cu un mozaic identic comandat la o companie din Murano.

Am intrat intr-o alta incapere numita Atrium,  sobra si rafinata si care prin scara de piatra conduce la balcon si mai departe spre etajele superioare.

Plafonul de lemn ii confera distinctie si accentueaza aerul medieval, iar friza decorativa care inconjoara totul de jur-imprejur anima spatiul si ii confera o nota vivace.

Sub scara am remarcat bustul de bronz al lui Giosue Carducci, poet, prozator și eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1906.

Sala Consiliului Mare si General este dominata de o pictură murală care il  reprezintă pe Sfantul San Marino adresandu-se de pe Muntele Titano poporului său, pictura realizata de Emilio Retrosi în 1894 si care ocupa intreg peretele.

Pentru ceilalti pereti, Francesco Azzurri a ales o serie de picturi care apartin lui Siena Pietro Lolli, Giuseppe Rossi și Carlo Merlini.

In partea opusa marii picturi a lui Retrosi se afla Tribuna unde se tin cuvantarile si care se afla sub un minunat semineu de piatra cu stemele statului si ale celor noua castele din San Marino, sculptate de sanmarinezul Marcello Reffi.

Sala Consiliului celor XII este de dimensiuni reduse si este inscriptionata cu: "Animus in audiendo benignus". Am gasit aici una dintre cele mai cunoscute imagini ale Sfantului Marino.

Si ce putea sa mai urmeze? Logic: Sala votului cu acces direct din Sala Consiliului Mare si General. Este o incapere mica, cu ferestre care dau spre Piazza della Liberta. Aici se numara voturile in urma alegerilor care au loc la fiecare 6 luni. Pe pereti se afla doua tablouri: unul care il reprezinta pe Sfantul Ioan Botezătorul și un altul pe... Sfantul San Marino.

Am terminat turul si am coborat pe o alta scara,

insa nu inainte a de citi pe o tablita despre ajutorul si sprijinul acordat celor 100 000 de italieni refugiati temporar aici in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Dupa ce am iesit din Palazzo Publico nu prea am respectat itinerariile indicate pe harta primita de la Oficiul Turistic asa ca ne-am abatut putin din drumul nostru planificat spre Torre Guaita. Am intrat in cea mai importanta biserica, Biserica San Marino care se mai numeste si  Basilica del Santo. 
Aici se afla, intr-o urna mica, moastele Sfantului Marino.

Biserica a fost proiectata si construita dupa 1826 de un arhitect bolognez, Antonio Serra, impresionant de mare si frumos strajuita de coloanele puternice ale fatadelor bogat decorate de altadata. Pana la intrare am urcat niste trepte masive, iar in interior am descoperit un interior bogat, cu sapte altare,

precum si statui si fresce inedite.

Alaturi se afla si Chiesa di San Pietro,

iar in apropiere Muzeul Armelor, inaugurat in 1982, unde cei belicosi sau pasionati pot vedea o colectie de arme din mai multe tari.

Nu am putut sa nu ne amuzam cand am remarcat Museo dei Vampiri. Nu, nu l-am vizitat, dar mi-am reamintit isteria de acum cativa ani creata de serialele dupa cartile lui Stephanie Meyer, precum si de literatura  siropoasa care s-a vandut foarte bine.

Ei, acum a inceput urcusul spre Torre Guaita unde se afla Castello della Guaita.

Agitatie, turisti, voie buna, terase cochete cu flori multicolore si animate de turisti, totul stralucind in soare, atmosfera de vacanta, dar cam mult "comercial" totusi.

Pana sus drumul nu este deloc greu de parcurs. Am mers mai intai pe Contrada del Pieve, apoi pe Contrada dei Magazzeni si la sfarsit am urcat pe Salita alla Roca.

Cele trei turnuri din San Marino: Guaita, Cesta  si Il Montale au devenit simbolul sacru al libertatii si suveranitatii micutei republici si le-am regasit peste tot, intr-o forma sau alta ( sculpturi, fatade, embleme, numele unor specialitati culinare).

Primul dintre acesta, Torre Guaita sau Rocca Guaita este prima fortificatie construita pe Muntele Titano in secolul al X-lea, direct pe stanca, cu o baza pentagonala, cu doua ziduri de aparare, pentru ca intotdeauna a avut un rol militar (dupa cum si denumirea lui deriva din limba germana “Weite” cuvant transformat in Guaita, adica spatiu larg de supraveghere).

De aici am coborat, am luat spre stanga spre Turnul La Cesta, un turn care pare a se ridica  direct din mare. Azi este sediul Muzeului de Arme.
Dupa, ne-am indreptat in directia celui de-al al treilea turn, urmand  Salita al Montale. Turnul Il Montale a fost un important bastion în războaiele de apărare împotriva Malatesta si adaposteste o temnita pentru detinuti, care nu se viziteaza. El este cel mai mic dintre toate cele trei turnuri si datează din secolul al XIII-lea. 

Am revenit spre zona centrala si am ales Via Donna Felicissima pentru a ajunge la Porta Murata Nuova, o poarta splendida, ai carei pereti dateaza din secolele XIII-XIV. Toate zidurile de aparare au permis de-a lungul secolelor apărarea orașului... si prin utilizarea arbaletei, o traditie pe aceste locuri.
Insa, inca nu stiam ce surpriza placuta ne va astepta in zona; pana sa ajungem la Poarta Nuova Murata am admirat  mai multe sculpturi, care alcatuiesc o colectie ce apartine unui muzeu inedit, Museo dell'Aria Aperto. Acestea, apartinand unor artisti din perioade distincte, sunt  atat de diferite ca semnificatie si mod de realizare ( in marmura, in bronz, in ciment).
Mi-au placut foarte mult, uite:

Ideea unui Museo all'Aria Aperto este nemaipomenita: permite o asociere de sculpturi diferite plasate in zone uneori mai putin turistice, dar cred ca tocmai acolo isi gaseau locul cel mai potrivit.

Si la un moment dat, ce sa vezi? Era expusa o lucrare in marmura numita “Neutralitate” (1980) care apartine unui sculptor roman din Barlad, Marcel Guguianu (1922-2012). Imi pare rau ca nu am fotografiat-o... Sculptorul, denumit pe buna dreptate "Rodin al Romaniei", este cunoscut pentru sculptura sa “Allodola” (“Ciocarlia” ) devenita emblema Bancii Mondiale. El a devenit in 1972 membru al Academiei Internationale de Cultura, Arte si Stiinte de la Potzen, Italia si din 1995 membru al Diviziei de Cultura a Bancii Mondiale, careia i-a si donat "Ciocarlia" ( realizata in bronz).
Pentru cine are timp merita citita si poezia pe care i-a dedicat-o Adrian Paunescu: "Triumful lui Guguianu".

In aceiasi zona, la intoarcerea de la Porta Murata Nuova, am descoperit Institutul Muzical din San Marino,

Galeria de Arta Contemporana,

si PalazzoValloni.

Palazzo Valloni a fost candva resedinta familiei Beluzzi si a fost construit intre secolele XVII – XVIII. Puternic afectat de bombardamentele din cel de-al doilea razboi mondial, acesta a fost restaurat de cateva ori. Este un loc special in San Marino deoarece a servit si ca loc de desfasurare pentru ceremonii diplomatice sau consulare ocazionate de zilele de 1 aprilie si 1 octombrie. Am inteles ca se gaseste in interior o camera pe ai carei pereti sunt scrise in ordine cronologica numele tuturor celor care au detinut functii de conducere ale micutului stat. Am fost surprinsa cand am aflat ca si o femeie a fost aleasa sa detina locul Primului Capitan Regent. Este vorba de Excelenta Sa, Maria Lea Pedini (1981). Azi, palatul a devenit sediul Bibliotecii publice si Arhivelor din San Marino.

Si mergand asa, am ajuns repede la Porta Nuova Murata, 

am urcat pe scari

si am ajuns intr-o mica incapere de piatra care are vizibilitate spre cealalata parte a republicii; si am zarit, printr-o mica fereastra aflata chiar in fata acestei porti de aparare, o parcare !...Daca am fi stiut!

Am coborat incet si ne-am indreptat spre centrul orasului pentru ca voiam sa mancam ceva de prin partea locului...

si ne-am pierdut in multimea colorata si agitata care umple stradutele spiralate, de piatra gri.

Poti sa iti cumperi cam ce vrei dintre specialitati, dar ceea ce mi s-a parut mie deosebit, a fost o prajitura foarte buna, un fel de napolitana de pe la noi, dar invelita in ciocolata pe margini. De ce o tin minte? Pentru ca numele ei “Torta dei Tre Monti” aminteste de cele trei turnuri din San Marino. 

Si musai un pahar de vin rosu Sangiovese (daca nu il bei, degeaba ai venit in San Marino, dar noi deja il gustasem deja cu o seara inainte in Sant’Arcangelo la “Osteria San Giovese”).

Am intrat si in sediul Postei din San Marino, am facut si

cateva poze in interior

unde,  pe langa un cactus urias

tronau si masini vechi de scris.. un Remington.

Dar mai aveam un plan pentru seara aceea: sa facem macar o baie, in mare, la Rimini unde eram cazati. Asa ca am parasit San Marino si ne-am indreptat spre Adriatica! Ne lipsise mult in toti acesti ani!

Si daca ar fi sa spun ceva celor care ajung aici pentru prima oara, daca timpul le-ar permite si nu doresc sa fuga de la un obiectiv la altul, le-as spune sa poposeasca in zona doua zile: vizitele sunt linistite, curg una dupa alta iar sufletul se bucura de privelisti si lucruri inedite...Frumos...Cine stie? Poate mai ajungem vreodata...?