Bruges...Romantism medieval, religie, arta si…o conducta de bere subpamanteana

Bruges...Romantism medieval, religie, arta si…o conducta de bere subpamanteana

                                                  "La Bruges nazuinta oamenilor a dus la o asezare nefireasca, inedita, neimitata si  poate frumoasa, dar ea n-are nimic supraomenesc, dupa cum n-are nici sublim, nici dementa".

"Acea fata frumoasa" -Radu Tudoran

Am plecat cu masina din Lille spre Bruges ( sau Brugge)  dimineata devreme. Eram foarte aproape, doar la 80-90 kilometri, autostrada perfecta, voie buna, soare, vacanta… si daca stau si ma gandesc bine, Bruges a fost primul oras belgian pe care l-am vizitat.
Cu alte cuvinte: curiozitate maxima! Intotdeauna mi-a placut sa descopar o tara noua, un oras nou, locuri si obiceiuri, iar Bruges chiar imi starnise de multa vremea curiozitatea. Nu doar pentru ca este un oras aflat sub patronaj UNESCO, ci pentru ineditul acelui “quelque chose particuliere”. De regula, atunci cand incep sa enumar: canale, barcute, flori ma gandesc la imaginea clasica a mai multor alte orase minunate, dar este inconfundabila "vederea din Bruges" spre canalul navigabil, cea care apare pe mai toate ghidurile turistice si care se poate regasi intr-o forma asemanatoare la Annecy, Franta sau in Gouda, Breda, Delft (sau oricare oras din Olanda). 

Bruges este un oras unic, cu cladiri micute si frumos colorate si-mi amintesc de el cu mare drag mai ales pentru starea speciala pe care am trait-o acolo: un oras-bijuterie, un oras ca-n povesti care nu are foarte multe obiective turistice, dar acestea sunt speciale, frumoase. 

Cu un plan pus din vreme la punct, vechea capitala a Ligii Hanseatice din secolul al XIV-lea isi poate dezvalui toate secretele “ turistice” intr-o singura zi.

Masina a ramas in afara orasului unde ne-au intampinat niste lebede ce lunecau gratioase pe Lacul Iubirii, asa cum este cunoscut Minnewater (sau Love Lake), precum si rate salbatice simpatice si foarte vioaie. Ce a fost interesant atunci: toate ratustele erau pe mal in timp ce lebedele pluteau pe apa. Lacul este foarte dragut, inconjurat de multi copaci si isi datoreaza existenta unui baraj de pe raul Reie.

Veti vedea foarte multe lebede; poate ca, in parte, grija fata de ele se datoreaza si unei frumoase legende medievale conform careia Maximilian de Austria ar fi pedepsit intregul oras si l-ar fi obligat sa aiba grija de lebede intrucat un administrator ar fi impuscat o lebada. Cine stie cat este adevar si cat fictiune?

Pe nesimtite, palavragind, am intrat in oras. Mi-a placut mult o casa construita pe la 1907: solida si cu o poarta de lemn uriasa.

Am trecut un pic cam repede pe langa fantana arteziana din Piata T'Zand. Piata este imensa si sub ea se afla un parking pentru aproape 1500 masini. Fantana arteziana este de data relativ recenta, adica din anii 1985-1986. Proiectantii ei, Livia Canestraro si Stefaan Depuydt, au creat cele patru grupuri de statui care simbolizeaza patru orase flamande: Bruges, Anvers, Gand si Kortrijk, dar au adaugat si personaje legendare, precum Til Buhoglinda (pentru cine isi aminteste simpaticul erou popular "nascut" in Germania, dar cu mare priza la publicul belgian inca din Evul mediu).

Si, incet-incet, ne-am trezit chiar in Piata Centrala, Grote Markt unde sunt mai toate obiectivele turistice importante. 

Orasul fiind mic, dar foarte frumos, oricum ar fi stabilit itinerariul de vizita, de Piata Centrala nu scapati. Este o piata aglomerata, plina de viata si oameni cu o mina relaxata ce-si cauta un loc sa-i admire frumusetea la un pahar de bere, o cafea, dar mai ales la o portie de fructe de mare sau creveti garnisiti cu celebrii cartofi prajiti. Dar stiti a ce miroase ? A usturoi! De la distanta intuiesti ca vei ajunge in Grote Mark, se zice ca e primul semn ca nu ai gresit itinerariul.
Exista o sumedenie de terase

unde puteti manca delicioasele midii marinate sau fierte in bors, dar ceea ce ne-a placut au fost celebrele “mossles-friet” sau moules frites, pe care le recomand din toata inima.

Nu stiu exact reteta, dar din ceea ce ne-a spus chelnerul care ne-a servit, midiile au fost fierte intr-un amestec de unt, vin alb, usturoi si patrunjel, acelasi care se toarna si peste cartofii prajiti. Nu sunt deloc de acord cu celebrii frites, dar cum sa rezisti tentatiei aurii si crocante (cartofii belgieni)? Nu, oricat m-as fi retinut, nu as fi putut. Si alaturi a mers si o portie de andive sotate in unt. Atentie insa la preturi! Daca vreti sa mancati la preturi cat de cat rezonabile, este de preferat sa va pierdeti pe o strada laturalnica, chiar langa piata, pentru ca preturile scad progresiv cu distanta.
Atunci am inteles de ce au aparut termenii de “gourmand” si “gourmet” in Belgia. Cel putin asa sustin cei de acolo! Un asemenea rasfat nu putea sa nu fie acompaniat de bere, multa bereeeeeee! Pai, in patria ”Stellei Artois” sa alegi altceva? Ei, poate Leffe sau Delirium Tremens.

Exclus orice fel de bere pentru sofer. Desert? Nu atunci si nu acolo, ci  mai tarziu o trufa sau o bomboana Leonidas…Nu mi-am facut griji: nu exista colt in Bruges (sau Brugge) in care sa nu se vanda cateva sortimente de ciocolata. Cu greu m-am hotarat ce sa aleg cand am intrat aici:

Insa nu m-am multumit doar cu bomboanele de ciocolata (15 euro/kilogram), ci am luat si o wafa, se zice ca este tipica pentru Bruges asa cum este gauffre pentru Liege. Dar, daca aveti ceva timp, mergeti pe una din strazile Steenstraat si Zuidzandstraat pentru ca veti avea ocazia sa gustati niste sortimente foarte fine de ciocolata, prezentate in cele mai variate forme .
Mi-ar fi placut sa beau si o bere la celebra berarie la De Halve Maan, una dintre cele mai mari din Belgia, insa deja bausem una cand mancasem si ar fi fost prea mult. Beraria este cunoscuta oricum, dar a devenit si mai atractiva datorita faptului ca a fost prima berarie de la care a pornit o conducta subpamanteana direct la fabricile de imbuteliat; prima data la cea aflata la 4 kilometri distanta. Suna exotic, nu-i asa? De regula prin conducte circula gaz sau petrol, dar ei, belgienii, s-au dovedit a fi foarte originali si in acelasi timp au descongestionat si traficul rutier din oras. Camioanele care transporta berea vor deveni o amintire, iar "lichidul magic de hamei si malt" va circula cu o viteza de 15-20km/ora prin conducta (sub pamant) de la locul de fabricatie, din chiar centrul orasului, pana la locul de imbuteliere.
Dar sa nu defavorizez celalalt producator de bere, la fel de cunoscut, De Gouden Boom. Oricare din specialitatile acestora sunt formidabile, deci alegeti ... care va este mai la indemana!

Dupa un asemenea festin am pornit mai incetisor prin piata, privind spre cele doua monumente ale lui Pieter De Coninck si Jan Breydel, doi eroi venerati de catre belgieni si pozitionati in Grote Markt la o distanta mica unul de celalalt.

Foarte aproape de Grote Markt, in cladiri vechi si foarte colorate, se afla celebrele magazine "Zara" si "Camaieu".

Am prins la Bruges un climat tocmai potrivit de plimbare: un pic racoros, un pic vantos si numai spre seara un pic ploios. Pentru amatori, exista si posibilitatea unei plimbari cu trasura.

In fata noastra se vedea Turnul Belfroi (Turnul Belfort), inalt de 83 de metri, unde se afla carillonul de Bruges, care a dobandit si el dreptul de a se afla pe lista monumentelor UNESCO.

Dateaza de la 1240 si a fost conceput intr-o maniera originala: turn de lemn pe o constructie de piatra. Turnul de piatra a fost construit abia la 1822. Pana sus de tot sunt 366 de trepte; daca vreti, poate fi numit“ Turnul Eiffel de la Bruges”, bineinteles pastrand proportiile celor doua orase. Nu am urcat pentru ca incercam sa tinem pasul cu  timpul care zbura. 

Am mers prin curtea interioara pana unde incepea "urcusul"

si i-am admirat pe temerarii care se incumetau sa ajunga in varf.

Ne-au atras insa, cu tentatiile lor, strazile comerciale Steenstraat si Geldmunstraat, dar pana la "obiectivul de atins" cumparaturi, trebuia sa ne continuam programul stabilit pentru obiectivele turistice din Bruges. 

Si tot invartindu-ne, eram gata-gata s-o luam pe Blinde Ezelstraat (“Strada magarului orb”), o strada veche de la 1490, draguta si cocheta, stramta si cu un minunat arc ce leaga doua cladiri. De ce se numeste asa? Un posibil raspuns oferit de Karel De Flou ar fi ca berarii isi legau magarii la ochi pentru a alerga mai repede pe banda de malt fara sa ameteasca. Ei, dar cine stie? Poate altadata, merita oricum…

Nu puteam sa nu ne oprim sa admiram Primaria, o constructie care dateaza de la 1420, fiind proiectata initial ca resedinta pentru guvernator, dar nefolosita vreodata pentru acest scop ci a devenit in timp sediul Flandrei de vest. Fatada  albicioasa si sobra contrasteaza puternic cu cea de caramida rosie a Postei;

iar de aici distanta spre zona muzeelor de arta este insignifianta.

Inainte de a-l considera un oras romantic, pentru mine Bruges a insemnat intalnirea cu primitivii picturii flamande, Jan Van Eyck si Hans Memling, la cele doua minunate muzee Groeningemuseum si Memlingmuseum. Mi se pare un mare noroc sa am posibilitatea sa admir panzele artistilor locali chiar la ei acasa.

Muzeul Groeninge, numit si Muzeul de Arte Frumoase, a fost construit pe locul unei vechi abatii medievale, Eekhout Abbey. Aici sunt adapostite tablouri,

capodopere ale expresionismului si simbolismului, dar si arta moderna care acopera  sase secole de pictura flamanda, belgiana incepand cu Jan van Eyck pana la Marcel Broodthaers. 

Foarte aproape este situat si Muzeul Memling, in Spitalul Sint-Janshospital. Directorul Spitalului de odinioara  chiar a comandat pictorului o serie de lucrari pentru Capela Spitalului. 

Exista aici cateva “piese de rezistenta”, lucrari de mare valoare; am vazut Altarul triptic al Sfintilor Ioan Botezatorul si Ioan Evanghelistul si Altarul Sfintei Fecioare, comandate de catre Jan Floreins,

cel care conducea spitalul in acea vreme, precum si Cutia-relicvariu a Sfintei Ursula pe care este pictata in 14 scene aceasta legenda; nu o cunosteam, insa aici am aflat de legenda Sfintei Ursula si a celor 11 000 fecioare martirizate si ucise in Germania.

Acest muzeu prezinta si un alt fel de interes pentru ca in trecut a fost un spital. In Farmacia spitalului sunt expuse instrumente medicale, potiuni si medicamente pastrate in borcanele de ceramica albastra sau de sticla, alte obiecte din practica de ingrijit bolnavii de altadata.

Dupa cele doua muzee am facut din nou o mica pauza pe o banca aflata in drumul nostru si ne-am propus un “itinerar religios”. Nu conteaza ca am ocolit pe cateva strazi sau ca am trecut prin aceleasi locuri, dar am vrut sa ajungem la Bazilica Sangelui Sfant (Heilig Bloedbasiliek), unde se afla faimoasa fiola cu sangele lui Isus Hristos, si la Biserica Maicii Domnului (Onze Lieve Vrouwekerk), unde se afla unica sculptura in marmura, din afara Italiei,

a Madonnei lui Michelangelo.

In Catedrala Notre-Dame din Bruges (sau Onze Lieve Vrouwekerk), care se vede pe fundal, in spatele nostru, am mai descoperit ceva inedit pentru un lacas religios: o sculptura ingenioasa, realizata dintr-un trunchi de copac, care simbolizeaza "dragostea dintre copil si parinte".

Interiorul catedralei este gigantesc, de fapt e impresionant cum un oras atat de mic, cu constructii ce depasesc arareori trei-patru etaje, sa aiba astfel de edificii religioase; eleganta, dar destul de rece, cu tapiserii

si vitralii neobisnuit de luminoase.

Hoinarind, a inceput sa ploua. Ne-am cumparat o umbrela rosie cu 5 EUR si ne-am adapostit in Biserica San Salvador unde, cu mare placere, am ascultat repetita generala a unui cor bisericesc.

Ploaia s-a oprit, dar si ziua era pe sfarsite…Mai erau de vazut si alte cateva muzee dar ne-am declarat multumiti: cu ciocolata ne puteam "imprieteni" si in alte orase belgiene, nu numai la muzeul dedicat, iar dantele spumoase ce amintesc de producatorii numerosi de la 1840 (cam 1.000 pe atunci) vazusem deja prin vitrine. Dar, plimbarea pe canale...nu ar fi trebuit ratata...macar fosta mea colega care intentioneaza sa ajunga acolo cat de curand sa fie atenta cum isi planifica timpul astfel incat sa se bucure de ea.

...Asa ca, fericiti, ne-am indreptat spre iesirea din oras…Maine spre Gand!