Budapesta...Privind Dunarea albastra de pe "Podul cu lanturi" (II)

Budapesta...Privind Dunarea albastra de pe "Podul cu lanturi" (II)

A doua zi am inceput sa hoinarim foarte devreme iar orasul ni se parea acum atat de cunoscut incat aveam o stare de confort maxima. Am traversat aproape aceleasi mari bulevarde, am revazut cladirile care ne placusera atat de mult in ziua anterioara, cladiri cu fatade colorate,

spectaculoase.

Ne-am indreptat spre Vaci utca, cea mai renumita strada comerciala din Budapesta, intesata de magazine de moda cu brandurile cunoscute, buticuri, cafenele dar si cu multi, multi artisti.

Aici se afla si trei fantani interesante, iar una dintre ele, creată în 1976 de către Ottó Szenczi si numita “Mica fantana băiat” (Kisfiús díszkút) m-a purtat cu gandul la Manneken Pis din Bruxelles. Zona este destul de aglomerata si daca nu faci aici o sesiune de shopping…nu ai fost in Budapesta! Nu vreau sa pun in umbra si magazinele situate pe Bulevardul Andrassy, un fel de Champs Elysees al lor, pentru ca si acestea ofera optiuni variate chiar si pentru cei mai pretentiosi cumparatori. Fermecatorul bulevard a purtat, in timp, numele de Strada Stalin, Bulevardul Republicii sau Strada Sugar. Daca veti privi cu luare aminte cladirile lui, veti avea surprize dintre cele mai placute; puteti gasi pe acest mare bulevard Casa Memoriala Franz Liszt, unde marele compozitor a trait 5 ani, Casa Terorii si Muzeul de Arta din Asia de Est. Nu, nu am vizitat nici unul dintre aceste obiective turistice, dar le-am retinut ca fiind  o "tema" de rezolvat altadata.

Primul nostru obiectiv a fost Marea Sinagoga, considerata ca fiind a doua din lume dupa cea din New York. Este bine de stiut ca, daca peste tot am utilizat cardul pentru a plati, aici se doreste numai plata cash (si nu ma mir…). La casa de bilete, o doamna foarte politicoasa ne-a explicat ca, mai intai, trebuie sa cautam un Birou de schimb valutar - pentru a face rost de forinti -, ceea ce nu a fost greu, unul fiind plasat, absolut intamplator! chiar vis-a-vis de intrare. Biletul a costat echivalentul a 9 EUR, adica 2850 HUF. Dar! ca o optiune, alegeti oricare alt Birou de schimb valutar decat cel aflat in proximitatea Siangogii; aici am avut cel mai prost posibil curs de schimb EUR/HUF, ceea ce, de altfel, casierita ne avertizase insa! Asta e!

Marea Sinagoga din Budapesta este uluitoare si se constituie intr-un adevarat complex de cladiri religioase. Este adevarat ca pentru noi a insemnat ceva de o noutate absoluta: nu mai intrasem vreodata intr-o sinagoga.

Construita in inima districtului evreiesc, Marea Sinagoga a fost proiectata dupa planurile arhitectului german Ludwig Forster. Turnurile circulare gemene, de o culoare negru-auriu, despica cu curaj cerul Budapestei pana la inaltimea de 43,61 metri. Privita frontal, ai zice la prima privire ca este o constructie maura, dar nu este deloc asa. Da, stilul are influente maure, culorile sunt interesante, dar de indata ce patrunzi in interior lucrurile se schimba radical spre religia iudaica.

Traiam o senzatie noua si am inceput sa zambesc cand i s-a pus pe cap sotului meu tichiuta specifica evreilor, kipa mai corect spus:

La orga de aici au concertat candva doi mari muzicieni, Liszt si Saint-Saens.

Complexul Marii Sinagoge mai cuprinde Muzeul Evreiesc, Templul Eroilor, Cimitirul evreiesc si Parcul Memorial Raoul Wallenberg, asa ca trebuie luata in considerare o marja de timp generoasa in planificarea acestei vizite. Toate aceste obiective se pot vizita, iar unele, mai speciale, au o mare incarcatura emotional-afectiva. M-a impresionat, de exemplu, Monumentul memorial al Holocaustului din Parcul Raoul Wallenberg, finantat de o fundatie din New York. Aceasta fundatie a fost infiintata de nimeni altul decat celebrul si indragitul actor Tony Curtis, in onoarea tatalui sau, Emanuel Schwart, emigrant maghiar in SUA. In fapt, Monumentul memorial, denumit si “Copacul Emanuel”, este o salcie plangatoare din metal cu semnificatii triste: pe fiecare frunza sta inscris numele unei familii de evrei executate de nazisti.

Parcul poarta acest nume dupa cel al diplomatului suedez care, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a pregatit pasapoarte in Ambasada Suediei din Budapesta si a salvat astfel viata a mii de evrei. 

Dupa ce am iesit din Marea Sinagoga ne-am indreptat catre funicularul cu care se poate ajunge pe Dealul Castelului si in orasul vechi, Buda. Pana acolo am admirat cladiri cu o arhitectura deosebita si, aici, trebuie sa amintesc de Bazilica Sfantul Stefan, cea mai mare biserica din Budapesta, in care am intrat din respect pentru Sfantul Stefan, primul rege al Ungariei.

Am ajuns, in sfarsit, si in punctul de unde se ia funicularul. Un bilet pentru urcare costa 1100 HUF si pana sus se fac, cred, 3 minute. In timp ce asteptam sa ne vina randul ca sa urcam, am zarit…ce credeti? “Kilometrul 0”

din Budapesta, borna kilometrica de unde incep sa se masoare distantele in Ungaria!

Intotdeauna ma bucura acest lucru…mi se pare ceva dragut sa afli care este “punctul initial” din orice tara…Mi l-am reamintit rapid pe cel de la Berlin situat in Cartierul Nikolai si, bineinteles, pe cel din Bucuresti…Este adevarat ca nu l-am cautat in toate marile orase, dar poate fi o tinta pentru viitor. Imi da senzatia ca din acest punct “originar” se naste totul: strazile si cartierele, soselele…o tara!

Sus, pe deal, ne astepta o alta lume, parca ceva mai calma, mai linistita. Intai si intai, in fata ochilor, iti apare statuia ecvestra a lui Eugen de Savoia, aflata inaintea Palatului Regal (Budavari palota),

un palat cu o istorie zbuciumata, inceputa in secolul al XII-lea si care a cunoscut o importanta europeana in secolul al XV-lea in urma casatoriei Regelui Matei Corvin cu Beatrix de Napoli (1476). Dar, dupa o epoca “luminata” de artisti italieni, palatul a cunoscut si vremuri de teroare, de restriste, fie datorita ocupatiei otomane fie datorita stapanirii habsburgice sau bombardamentelor crunte din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Istorie, multa istorie este inscrisa in salile interioare ale Palatului Regal si pe fiecare piatra de caldaram din frumoasa sa curte interioara.

Dupa razboi, palatul a cunoscut o oarecare “tihna” fiind tranformat in muzeu; iar din 2004 si-a castigat o faima internationala prin colectiile de arta medievala si moderna gazduite aici. Pot fi vizitate, dar sa nu va treaca prin cap ca veti reusi in doar cateva ore. Este impresionanta, in mod deosebit, Galeria Nationala prin colectiile nepretuite ale pictorilor maghiari. Mie mi-a placut, mai mult decat arta medievala galeria cu  “Arta impresionista”. Intr-o alta aripa se afla Muzeul de Istorie al Budapestei iar din curtea interioara se intra in Biblioteca Nationala Szecheny.
Inainte de a pleca de aici, am asistat, cu totul intamplator, si la schimbarea garzii militare.

De aici, de la Palatul Regal a inceput aventura descoperirii orasului vechi, o zona parca incremenita in timp, o lume mai linistita desi plina de turisti. Cladirile, desi viu colorate, au un aer mai “domol”, mai “cuminte” si mai “provincial”, dar nu in sens peiorativ, dimpotriva emana un aer cald si primitor. Pare a fi spiritul maghiar pur…

Inainte de a intra in Biserica Matthias, cunoscuta de multi sub numele de Biserica Doamnei Noastre, am admirat Bastionul pescarilor (Halaszbastya), o cladire parca rupta din basmele copilariei: cu terase, arcade si sapte turnuri simpatice; iar pe ziduri poti face o plimbare romantica in timpul verii. Vechi de peste un secol, bastionul cinsteste numele unui pescar despre care se spune ca ar fi aparat aceasta fortareata impotriva dusmanilor. O fi asa sau nu? 

In fata Bastionului se inalta statuia ecvestra a Regelui Stefan, primul rege al Ungariei.

Am vrut sa intram si in Biserica Matthias: dar era deja ora 17h00, ora inchiderii. Nu eram numai noi in fata usii bisericii, ci un grup mai mare de turisti. Am rugat o persoana care tocmai "rasucea cheia" in usa sa aruncam macar o ocheada inauntru. La inceput, pe un ton politicos, am fost invitati sa revenim a doua zi; dar cand a vazut cum insistam cu totii ne-a dat un pont: la 19h30 urma sa aiba loc un concert religios, asa ca puteam fi bineveniti atunci. Ceea ce am si facut. Intre timp, am hoinarit pe strazile orasului vechi, le-am luat la pas domol

si am incercat sa intram in pielea localnicilor. In definitiv era o seara de duminica splendida, peste tot am intalnit oameni veseli, foarte multi la terase...A propos, in zona aceasta, o bere la halba costa 550 HUF.

La ora potrivita am revenit si am intrat in biserica. Mare pacat daca o ratam! 

Pe langa ca are o vechime de peste 700 de ani, biserica este celebra prin faptul ca aici s-au desfasurat ceremoniile pentru cele doua nunti ale Regelui Matei Corvinul si, mai tarziu, ceremonia de incoronare a Regelui Franz Josef si a sotiei lui, Elisabeta, ca si cea a Regelui Carol al IV-lea, ultimul habsburg. Biserica a fost transformata, in anii cuceririi Budei de catre turci, in moschee, pentru o perioada de timp.

Am coborat din orasul vechi la o ora rezonabila si chiar excelenta pentru a admira o panorama splendida: Dunarea strabatuta de vaporase de agrement (si chiar de un autobuz turistic, din acela care porneste pe uscat dar isi poate continua traseul si pe apa), faleza cu statui si terase cu turisti petrecareti. Departe, se profila la apus silueta maiestuoasa a Palatului Regal…o imagine idilica dintr-un oras care a iesit din furtuna razboaielor de altadata si s-a linistit. Stiam ca priveam panorama pentru ultima data in acest periplu: vizita in orasul in care vestul isi da intalnire cu estul se terminase. Insa nu si “calatoria pe patru roti” prin Europa. Eram abia la inceput si ne asteptau mii de kilometri ca sa-i parcurgem!
Asa ca, Dunare, la revedere, te vom revedea curand in alte zone!

La intoarcerea spre hotel am revazut ceva dragut: "bicicleta cu bere". Cred ca o stiti si este poate cel mai amuzant mod de a cunoaste orasul: veselie, verva, bere si multa miscare! Super!