Barcelona...In tete-a-tete cu Barcelona la o paella de marisco (III)

Barcelona...In tete-a-tete cu Barcelona la o paella de marisco (III)

Legenda spune ca Barcelona a fost intemeiata de Hercule in drum 

spre cea de-a noua munca a sa, indreptandu-se spre

 Gradina Hesperidelor, in cautarea fructelor Pomului Vietii

"Cheia Gaudi"-Estean Martin si Andreu Carranza

A venit si ziua hoinarelii prin Barcelona lui Hercule sau mai degraba a celei pazita strasnic de Cristofor Columb, o zi fara program si petrecuta numai pe strazile orasului. A fost o zi lunga in care am trait experiente dintre cele mai placute. Bineinteles ca am avut totusi un plan si ca am mai schimbat cate ceva pe parcurs, dar a fost minunat sa descopar orasul vechi in ritmul meu,  sa alerg pe marile bulevarde si sa ajung in pietele importante ale orasului. Lumea a fost doar a mea si senzatia de libertate a fost suprema...

Barcelona a fost privilegiata de pozitia sa pe coasta marii; inconjurat de plaje superbe, cu palmieri vigurosi, cu restaurante si terase elegante ce atrag o lume pestrita de vizitatori, cu nenumarate hoteluri ale caror preturi se pliaza pe cam toate buzunarele unui turist infocat, cu un port modern ce ofera posibilitati de croaziere si cu preparate culinare rafinate si foarte gustoase, multe pe baza de fructe de mare sau peste proaspat, orasul ofera surprize pentru toate gusturile si posibilitati de distractie si agrement cum rar intalnesti. In fapt, iti dai seama imediat de aerul comercial pe care il degaja. Dar asta nu este deloc un lucru rau, dimpotriva: se vede grija deosebita pentru turisti.

Asa ca, nimic mai minunat decat o incursiune in trecut,

adica in orasul vechi din faimosul El Barri Gotic, care este situat in districtul Ciutat Vella din chiar inima Barcelonei.

Zona este renumita mai ales prin numarul restaurantelor, teraselor si cafenelelor. Acesta este si locul unde s-a nascut si a lucrat Joan Miro, dar si locul unde Pablo Picasso si-a pictat cea mai mare parte a operelor.

El Barri Gotic din Barcelona, orasul vechi, este cu totul diferit fata de cel din alte orase spaniole, poate mai apropiat ca arhitectura de Casco Viejo din Bilbao.

Am descoperit aceleasi stradute inguste ce despart cladiri de dimensiuni impunatoare si unde aparitia luminii in anumite momente ale zilei este o adevarata problema.

O zona animata, plina de cantareti si, ceea ce mi-a atras atentia, un mod neobisnuit, inedit de a pastra curatenia; mai ales ca observasem un obicei bizar de a strange dozele de bauturi racoritoare de pe jos. Oare de ce, pentru ca nu pareau a fi cei care au grija de curatenia orasului! Despre ce era vorba? Pai, ce sa vezi! Am zarit multi turisti stand in fata unui tanar asezat meticulos la un colt de strada ingusta, fiecare avand pregatit in mana cate 1 EUR. Din ce in ce mai incitant, nu? Oare ce s-o intampla? Tanarul avea o duzina de doze de cola, asezate vertical, si cu un dispozitiv special le taia, ondula si le presa cu putere transformandu-le in…ce credeti? Va spun ca nu ghiciti: in scrumiere. Bun asa: tanarul, ca multi altii dupa cum aveam sa mai intalnim, stransese multe cutii goale incepand "scamatoria" de preschimbare. Le vindea pe mai nimic, dar asigura, in acelasi timp, si debarasarea, de aici venind cred, si calmul in fata celor care de obicei ii izgonesc. Da, inventiv si chiar era simpatic obiectul realizat. Foarte importanta era imaginea de pe cutia goale pentru ca odata modificata aceasta se transforma ca forma, dar si ca joc de culori, in ingenioasa scrumiera... Ei, dar cum intre timp au aparut legi stricte contra fumatului este foarte probabil ca productivitatea tinerilor si chiar elanul de a strange dozele goale de bauturi racoritoare sa fi scazut…

Am ajuns si la Catedrala (Placa de la Seu, 3), care de fapt se numeste “Catedral de la Santa Creu i Santa Eulalia” sau simplu “La Seu”, o constructie foarte veche, ce dateaza de la 1298.

Este considerata una dintre cele mai frumoase si valoroase catedrale din Spania

si isi merita numele pe deplin: a fost pe rand basilica romana, moschee si catedrala romanica. Este o zidire robusta, dar turlele zvelte si foarte inalte indulcesc un pic aerul auster pe care il emana.

Interiorul este foarte intunecat, aproape totul pare maron, doar cate o lumina timida se mai zareste pe ici pe colo.

Catedrala este plina de turisti iar... linistea pare greu de atins. iar in timp ce ochii imi fugeau peste tot

mi-a atras atentia o Madonna neagra:

Curtea interioara este atat de  verde si are multi portocali:

Cel mai simpatic fapt a fost sa dau ochii cu cele treisprezece gaste care sunt pastrate pentru Sfanta Eulalia, fata care a fost torturata pana la moarte de romani pentru credinta sa.

De ce 13 gaste? Este numarul anilor de tortura: fiecare gasca simbolizeaza un an de tortura al bietei fete ...Sinistru, da, stiu, dar gastele sunt foarte simpatice, vesele si primitoare.
Cripta Sfintei Eulalia a devenit loc de pelerinaj pentru credinciosi.

Aceasta este asezata in catedrala intr-un loc pe care il descoperi foarte usor.

Dupa ce am cercetat tot ce se putea vedea in curte, am revenit in oras si ne-am continuat vizita conform planului stabilit de seara. Nu ne-am abatut spre Barri de la Ribeira, desi acolo se afla Muzeul Picasso, deoarece in aceasta zi ne propusesem doar un tete-a-tete cu Barcelona in aer liber…Iesind din Catedrala am apucat pe o strada care ne-a adus foarte aproape de Las Ramblas, locul unde hotarasem sa mancam la un moment dat. Este de fapt zona plina de viata si culoare, cu o multime de gura-casca, mimi, artisti de strada, statui vii,

florarese, mult zgomot, rasete, inghesuiala, dar toate acestea o recomanda ca fiind speciala. E bine sa ai timp ca sa o strabati de la un cap la altul. Este o strada pietonala chiar foarte lunga, dar si lata, cu palmieri inalți și lampi stradale proiectate de Antoni Gaudi si este asezata central, intre benzile de circulatie, un lucru diferit de alte mari bulevarde. Daca ai rabdare si nu te plictisesti poti descoperi mai multe zone, in fapt sunt cinci: Rambla Canaletes, Rambla dels Estudis,

La Rambla dels Ocells (Rambla pasarilor),

Rambla de Sant Josep si Rambla de les Flors (Rambla florilor).

Bineinteles ca am intrat si in arhicunoscuta Mercat de la La Boqueria, o piata foarte veche, a carei atestare dateaza din 1217 cand pe niste mese simple se vindea carne de porc. Azi se gaseste aici o abundenta de fructe, legume, peste, fructe de mare, masline de toate felurile, carne, branzeturi, produse traditionale, alimente de toate felurile și naționalitățile aranjate pe tarabe specializate, cat se poate de ordonat.

Ne-am oprit in fata unei tarabe si am luat un jus fresh preparat din mai multe fructe chiar in fata noastra, pentru doar 1 EUR, pe care l-am baut, cat se poate de civilizat, in picioare, la o masa.

In tot acest timp am studiat vanzatorii, produsele, si cumparatorii, o lume care se vantura, intreaba si gusta cand zareste ceva ce ii place. Pe scurt, o raita in Mercat de la La Boqueria este o experienta care nu trebuie ratata. 

Am continuat plimbarea pana la capatul bulevardului Las Ramblas unde Columb intepenit de veacuri parea ca ne asteapta.

Coloana sau Monumentul Columb este foarte inalta, circa 60 de metri si a fost ridicata pentru Expozitia Universala din 1888 chiar in locul in care ar fi revenit navigatorul dupa descoperirea Americii in 1493. Sculptorul Rafael Atche l-a surprins cu mana dreapta, in care tine un pergament, aratand directia lumii noi, abia descoperita atunci. Soclul este o adevarata lucrare de arta si are inscris pe el cuvantul "tiera" (pamant).

In zona se mai afla si Muzeul Maritim, dar, nu, nu a fost ziua muzeelor, ci a plimbarilor si destinderii.

Ne-am reintors spre Monumentul Columb pe Las Ramblas unde am gasit, pe la mijlocul promenadei, o terasa draguta si ne-am rasfatat cu o paella de marisco aromata cu sofran auriu si un pahar rece de Sangria.

Si ca bonus din partea casei am primit fiecare cate o mini salata. Chiar a fost exceptionala!

Dupa, ne-am indepartat de Las Ramblas pentru ca intentionam sa aruncam un ochi si in Parc de la Ciutadella. Eram atrasi de grandoarea lui, 30 de hectare intr-o zona centrala; respect pentru aceasta imensa oaza verde in chiar centrul orasului!
Arcul de Triumf din Barcelona, pe langa care am trecut, a fost construit pentru Expozitia Universala din 1888 si a servit ca poarta de intrare in parc, poarta care in zilele noastre se afla in proximitatea acestuia. Este foarte deosebit fata de altele similare: influenta araba se observa din primul moment.

Nu este foarte inalt, are doar 30 de metri, insa este o combinatie reusita din caramida rosie cu frize de piatra in stil neomaur. 

Exista si o gradina zoologica, dar nu m-am dat niciodata in vant dupa asa ceva, din contra, ma intristeaza sa vad animale in captivitate, rupte din mediul lor natural si vietuind in custi de unde privesc cu ochii tristi spre copiii care uneori incalca regulile si le ofera cate ceva sa manance.
Plecand mai departe, in drumul nostru au aparut, pe rand, Muzeul Ciocolatei si Palau de la Muzica Catalana,

constructii robuste si sugestiv colorate, le-am depasit si ne-am continuat plimbarea. Mai aveam cateva obiective turistice de vazut conform temei acestei zile, “in aer liber”.
Palau de la Musica Catalana are o arhitectura extraordinar de frumoasa fiind o opera importanta, pe buna dreptate, a celebrului arhitect Luis Domenech i Montaner si a fost inaugurat in anul 1908. Nu l-am vizitat, dar am inteles ca se organizeaza tururi ghidate pentru turisti.

Si de aici, am schimbat zona: ne-am intors spre casa, de vreme ce hotelul nostru, bine ales ca locatie, era aproape de Montjuic, Muntele evreilor unde intentionam sa vedem Pueblo Espanyol (Avinguda del Marques de Comillas, 13), un "muzeu al satului" ridicat pentru Expozitia Mondiala din 1929 si care a starnit controverse, mai ales ca ar fi trebuit demolat dupa inchiderea acesteia. Succesul de care s-a bucurat insa atunci i-a asigurat perenitatea si chiar un loc intre obiectivele turistice de prestigiu din Barcelona. Montjuic este un deal cu multe parcuri amenajate, galerii, locuri de agrement si de petrecere linistita a timpului liber.

Conceput de arhitectul Puig I Cadafalch (deja cunoscut prin Casa Amatler despre care am vorbit in partea a doua), Pueblo Espanyol este tipul de obiectiv turistic care se incadreaza perfect la categoria “amalgam”, dar sa luam partea buna a lucrurilor. Este o ocazie unica sa vezi adunate la un loc 117 stiluri ce-ti pot oferi o imagine globala a caselor spaniole din toate zonele.

Si mai ales sa ne gandim ca inainte ca acesta sa fie construit, cei doi arhitecti de prestigiu care l-au conceput, Francesc Folguera si Ramon Reventos au selectat si vizitat vreo...1600 de orase si sate din Spania, din Insulele Canare, Insulele Baleare si chiar din sudul Portugaliei.

Poate asa realizam ca a fost vorba de un mare efort pentru realizarea acestui minunat "colt de Spania" iar arhitectii au beneficiat si de sprijinul criticului de arta, Miquel Utrillo precum si al pictorului Xavier Noagues.

Ca sa nu mai vorbim de ceea ce a implicat construirea la scara reala a edificiilor.

Daca privim prin comparatie cu lucrari oarecum similare, oare de ce ne place "Mica Europa" din Bruxelles, de langa Atomium, sau "Madurodam" de langa Amsterdam?

Adica, vreau sa spun, nu trebuie sa apreciem mult mai mult aceaste cladiri in marime naturala decat acele "machete" ?

Ca o concluzie, eu agreez acest gen de obiectiv turistic care prezinta  obiective, cladiri ce pot fi gasite doar strabatand distante vaste si greu de acoperit in voiaje turistice si care permit o vedere de ansamblu asupra caracteristicilor arhitectonice ale zonei. Pentru mine, a fost pe atunci cea mai inspirata idee: nu stiam ca va reprezenta un preambul pentru toate vacantele din Spania. Da, mai tarziu, in anii care au urmat, pe cand eram la Cordoba, Zamora sau Cadiz mi-am reamintit aceasta superba dupa-amiaza de iulie cand luam primele lectii de arhitectura spaniola, in aer liber, la Barcelona. Iar pe Marchizul de Comillas l-am vizitat anul acesta langa Santander...Gaudi "a avut grija" si i-a cladit un castel pe cinste in Cantabria (Comillas)...
O singura precizare: cui ii este sete si vede fantanile acestea sa stie ca apa nu este potabila.

Deci, cine ajunge aici sa urce pe scari, sa se piarda printre cladiri, plante si mici restaurante;

sa se bucure de portocalii prezenti peste tot. Cat de frumos arata! Sunt fascinata de ei si-i fotografiez mereu.

Da, Pueblo Espanyol este o extraordinara realizare! O zona generoasa care se intinde pe o suprafata de 40.000 mp. Vizita nu este deloc obositoare: pe langa aceste case reprezentative pentru anumite zone (a fost inclusa chiar una din Palma de Majorca), piatete reconstituite si colturi pitoresti create asemanator celor din realitate,  mai gasim si buticuri de cumparaturi, galerii de arta, ateliere de artizani pe diverse meserii (peste 40), cafenele sau terase care te imbie cu fel si fel de preparate ce-ti gadila nasul cu mirosul culinar specific mediteranean.

Ba mai mult, am avut ocazia sa vedem, prin grija Fundatiei Fran Daural, si o expozitie de arta catalana contemporana, cu opere apartinand lui Dali, Barcelo si Antoni Tapies, deschisa de putina vreme in Pueblo Espanyol.

Am remarcat ca grija fata de cei mici este maxima: sunt puse la dispozitie locuri pentru alaptarea si schimbarea bebelusilor cat si zone de distractie sau de picnic. Ei, asa da!

Instructiv, placut si mai ales relaxant acest “Muzeul al Satului Spaniol".
O ultima privire si ...gata, am iesit.

Ziua era pe sfarsite, dar cum noi asteptam si seara, nu o sa va spun chiar acum de ce…ne-am deplasat catre Stadionul Olimpic din Barcelona cunoscut sub numele Estadi Olímpic de Montjuic 

care a gazduit Olimpiada de vara din anul 1992. Stadionul fusese construit cu mult timp in urma, in 1927, dar a fost refacut in 1989 si pregatit pentru Olimpiada. Incercam sa-mi imaginez cam ce atmosfera a fost atunci...v-o mai amintiti ? Sau ma intreb cum au fost aici concertele Madonnei, a lui Bruce Springsteen sau  cele ale formatiilor Pink Floyd, Rolling Stones?...Zona este superb aranjata, cu alei lungi,

cu perdele de apa ce cad linistite, in trepte, cu o vegetatie deosebit amenajata, iar culorile apusului ii confera un plus de eleganta.

Pana la o anumita ora se poate intra pe stadion, ceea ce am si facut (accesul este gratuit) iar de sus de tot se poate admira o panorama splendida.

Din zona aceasta mi s-a parut si mai fumoasa silueta Turnului Calatrava, care se profila in amurg: alba, indrazneata si foarte clar conturata privind parca spre cer. Este turnul de comunicatii al orasului Barcelona si simbolul Olimpiadei din 1992;

si mai poti descoperi ceva frumos, povestea in piatra a unor atleti de exceptie de la aceste jocuri,

a unor fapte de amicitie

sau a unor nume mari care s-au remarcat in acea perioada aici...

Si, la final, am coborat dealul, pana jos, fara ajutorul funicularului,

insa, sa spun, ca este destul de mult de mers pe jos. Unde voiam sa ajungem? Pentru ca se facuse seara, dupa cum aminteam deja mai sus, ca o ultima aroganta a zilei: sa revedem spectacolul de muzica si lumini de la Fantana Magica.

Este absolut sublim, cat despre dialogul lumina-muzica-intensitate sunet ce sa spun? Este fin realizat si perfect sincronizat. Un deliciu!

Sa precizez ca fiecare repriza dureaza 20-25 de minute si ca muzica difera: poate fi clasica, poate fi rock sau un potpuriu cunoscut, dar bucatile muzicale nu se repeta in aceeasi seara. La prima parte ne-am asezat direct pe piatra, sus, langa Muzeul de Arta Catalana (unde am putut si intra timp de o ora, fiind deschis in mod exceptional si gratuit in acea seara)

ca sa privim in toata grandoarea spectacolul realizat, dar la a doua repriza de muzica am coborat incet, incet si am ajuns chiar langa Fantana Magica. De acolo de jos, de langa aceasta, am privit in directia opusa unde valuri de apa colorata se aruncau nervos treapta cu treapta, parca tasnind dintr-o cascada atragandu-ti foarte repede atentia.

Nici nu stiai unde sa privesti mai intai: oriunde te uitai era fantastic!
Dar, imaginati-va ca am privit acest loc prima data si inainte de a se intunca, iar fantanile inca nu erau pornite: cam asa se vede de sus, de langa Muzeul Artei Catalane. Ziua magia dispare, lasand doar locul unei gigantice arhitecturi liniare.

Dar sa revin la fantana. Da, e chiar magica! Este o realizare dansul muzical a 3620 jeturi de apa antrenate de 5 pompe si jocul a 4760 lumini. Multimea umpluse zona pana la Piata Spaniei, chiar pana la cele doua turnuri, Torres Venecianas, Turnurile Venetiene.

Spectacolul de apa incepe cand se intuneca, de regula pe la ora 20h00 si tine, in reprize, pana la miezul noptii.

Dupa cele doua runde pe care noi le-am urmarit a urmat o pauza mai lunga si am avut ocazia sa asistam, tot aici, pe un palier, la un concert de muzica fado sustinut ad-hoc de cativa studenti portughezi, in robe negre, care se incadrau perfect in peisaj. Chiar cantau bine si pentru ca mi-au placut i-am si filmat.

Si ar mai fi ceva de spus, de lauda, bineinteles, pentru municipalitate. Langa fantana, pe o latura, sunt amenajate toalete. Ei si? Da, dar fiind gratuite, foarte curate si fiecare cu o mica chiuveta la interior, nu sunt ocolite daca e nevoie! 

In incheiere pot sa spun ca fost o zi foarte plina, dar usoara, care s-a incheiat aici.
Urmatoarea a fost si mai relaxanta: am mers la Barceloneta la plaja, apoi spre dupa-amiaza si seara am facut o plimbare spre Piata Catalunyei si inapoi spre Piata Spaniei.

Barceloneta a cunoscut o evolutie spactaculoasa, de la un loc saracacios locuit de pescari, cu case modeste, s-a transformat intr-un orasel plin de viata devenind, alaturi de plajele Sant Sebastian si Somorrostro, una dintre cele trei cele mai largi si mai frecventate plaje din Barcelona.

Este o plaja care ofera confort si facilitati precum dusuri, toalete si cabine pentru schimbatul hainelor, precum si terenuri de sport sau locuri de joaca special amenajate pentru copii.

Si mai am ceva de adaugat: daca mergeti cu masina la plaja Barceloneta, mare grija unde parcati. Noi am fost duminica si in buna traditie a gratuitatii de week-end am lasat-o pe un loc marcat, insa, la intoarcere, ne astepta un biletel : nu, nu a fost o amenda, ci doar o avertizare sa ne deplasam masina, de unde era parcata, in urmatoarele doua ore altfel se ridica!

Ei, oare de ce nu ne-a avertizat Pestele (Peix) din Barcelona? Ce este Pestele? Este o alta constructie din sticla, piatra si beton realizata de catre acelasi Frank Gehry (pe care l-am "cunoscut" in Bilbao cu ocazia vizitei la Muzeul Peggy Guggenheim) pentru Jocurile Olimpice de Vara din 1992. Statuia este gigantica (35x54 metri) si atrage atentia imediat, mai ales la apus cand da senzatia unui incendiu izbucnit in aer...
Am mai avut timp sa urcam inca o data pe Montjuic, pentru ca acolo ne astepta Castell de Montjuic 

(Carretera de Montjuic, 66), o fosta inchisoare militara, martora tacuta a abuzurilor regimului lui Franco si locul unde a fost executat Presedintele de stanga al Cataluniei, Lluis Companys de catre franchisti.

Fortareata ne-a intampinat "agresiv": tunurile parca erau indrepate catre noi si spre valurile de turisti care veneau aici.

Am trecut peste un pod si ne-am cufundat intr-un coridor intunecos ce poate fi strabatut si cu masina.

De pe pasarelele metalice, privind in jos, am zarit o vajnica arcasa: era oare un "Robin Hood" in varianta modern-feminina? Asa parea, doar era, acum, un loc amenajat pentru cei care indragesc si practica acest sport: o zona verde intinsa, probabil altadata plina cu apa?

Odata ajunsi in curtea interioara, pietruita, ne-am catarat pe ziduri, le-am inconjurat apoi urcand pe niste scari metalice de unde am privit si cum apune soarele la Barcelona. Magnific! Plus vedere de sus spre portul din Barcelona.

La intoarcere ne-am apropiat sfiosi de celulele detinutilor in care, cu putin efort si daca te apropii de zabrele, reusesti sa privesti inauntru. Fortareata a fost transformata in muzeu, iar in timpul verii te poti plimba pe zidurile groase de caramida sau poti explora curtea interioara.

Cine are timp poate vizita Muzeul Militar, care pastreaza colectii de armuri, medalii si alte efecte militare. Plimbarea prin fortareata dureaza cam 45 de minute.

Seara s-a incheiat cu o promenada placuta pe Rambla del Mar, o pasarela de lemn din Portul Vell care duce la complexul Maremagnum Mall.

Rambla del Mar este o zona comerciala unica in lume in care te poti distra, plimba, admira pescarusii, privi spre ambarcatiunile ce se indrepata spre larg trecand pe langa frumosul Far cu ceas ce se profileaza silfid pe cerul calm si senin al Barcelonei.

Ce poate fi mai incitant decat un centru comercial pe mare? Maremagnum Mall a fost construit in 1990 si ofera atractii carora nu le poti rezista usor, mai ales ca intre doua cumparaturi si o cafea, poti sa faci o plimbare relaxanta pe pasarela si sa te bucuri de adierea racoroasa a brizei marii.

Gasesti aici majoritatea brandurilor cunoscute, mergi la cinema, mananci, te plimbi pe mare…Cu alte cuvinte, poti petrece o seara de neuitat…Ai tot timpul: orarul este generos, totul este deschis intre orele 19h45-01h00.

Pentru noi, aici s-a incheiat prima vizita in acest oras complet: arta si cultura, distractie, plaja, promenade, shopping...Si care a venit dupa, atentie, o zi in care am mers 11 ore aproape continuu...
Zilele au fost de vis, sejurul urma sa se incheie si a doua zi plecam din Barcelona…o ultime imagine si...

Am adormit cu greu revenindu-mi in memorie primele clipe petrecute la Barcelona. O! Imi voi aminti mereu cum am intrat cu masina in oras si ne-am trezit intr-un vacarm de nedescris: multe alte masini, sirene de politie, motociclete, scutere, ambulante. Nu stiai unde sa privesti, nu stiai cum sa reactionezi. Doar o babuta simpatica cu ochelari roz si cu o casca cu bulinute ce conducea un scuter parea ca domneste peste tot! Motorul ei aproape ne-a sters...nu am simtit decat uimire, spaima, incordare...a fost cel mai ciudat mod de primire acest "Benvinguts"! Si tocmai acel debut furtunos de sejur s-a transformat intr-una dintre cele mai deosebite experiente traite vreodata...Next time, Barcelona, for sure!