Marseillan...O noapte pe Dionyssos in Portul Marseillan Plage

Marseillan....O noapte pe Dionyssos in Portul Marseillan Plage

Concediul era pe sfarsite, ne mai desparteau cateva zile sau mai precis cateva mii de kilometri pana la intoarcerea acasa cand am hotarat sa dam curs invitatiei unui fost coleg de liceu care a avut amabilitatea si placerea sa ne invite si sa ne ofere o noapte inedita pe ambarcatiunea lui. Aceasta propunere a fost incitanta chiar de la inceput. Nu mai avusesem ocazia sa dorm vreodata pe un vas, asa ca nici nu puteam descrie ce stari traversam: curiozitate, emotie, doar urma sa traiesc ceva inedit.

Eram la sfarsit calatoriei noastre, un pic obositi din cauza celor 9000 kilometri de "forfecat" Europa, veneam din Santander si traversasem sudul Frantei, pana aproape de Sete, cu sufletul la gura.
 Zona imi era oarecum cunoscuta, doar este ruta obisnuita pentru voiajele in Spania cu masina, dar nu mica mi-a fost mirarea cand am descoperit ca Marseillan se invecineaza cu statiunea Vias unde, demult tare, in copilarie, petrecusem o vacanta minunata de doua saptamani.

Si iata cum venise momentul sa o revad. Puteam sa ne oprim la venire, dar am amanat miracolul acestui rendez-vous neasteptat pentru a doua zi. Si am facut bine, pentru ca altfel ar fi trebuit sa ma multumesc cu un simplu “coup d’oeil”, doar o trecere in revista a tot ceea se schimbase in acesti multi ani. Este adevarat ca mai ajunsesem si altadata la Vias, chiar am facut plaja atunci cand aveam cazare la un hotel din Beziers, dar nu mai batusem la pas statiunea draga mie. Nu puteam crede ca pana si parcul de distractii Luna Park mai exista…si totusi da...

Dar ne-am continuat drumul si am urmat cu rigurozitate indicatiile colegului meu pana cand am ajuns in Marseillan. Totul a fost foarte bine, doar acolo, foarte aproape, ne-am incurcat putin...fara gluma, chiar “la mal”. Nu a fost mare lucru, daca am fi continuat sa mergem drept am fi ajuns exact la destinatie. Dar, un semn care interzicea trecerea masinilor ne-a trimis pe o strada paralela. Telefonul ne-a salvat si asa am ajuns in micul port unde erau ancorate mai multe ambarcatiuni.

Pana aici, nimic neobisnuit, nimic care sa ma faca sa tresar de emotie “oare cum o fi “? Asta pentru ca a dormi pe apa mi se parea mai dificil: ma gandeam si la ruliu si la tangaj, ceva ca nu voi putea inchide ochii toata noaptea! Ce inseamna sa fii novice!

Intalnirea cu fostul meu coleg, dupa ani si ani, totusi nu chiar foarte multi, cred ca ultima a fost prin 2007, mi-a adus o mare bucurie; momentele de inceput au fost destul de emotionante, eram dornici sa vorbim, sa povestim, sa stam la taclale pentru ca erau atatea de spus.

Dupa ce am parcat masina in apropiere, in port, la doi pasi ne astepta “Dyonissos”, pregatit parca sa-mi spubere temerile ca ar putea urma o noapte de nesomn sau de dormit iepureste. 

Ambarcatiunea ne astepta prietenoasa, gata sa ne “cunoasca”, iar noi am urcat pe ea privind-o cu uimire.

Fostul meu coleg ne-a invitat si “instalat” corespunzator la o masuta draguta, dupa care a inceput sa ne “faca cunostinta” cu micul sau velier ancorat in port si incadrat de alte vapoare, barci invecinate, cochete, mai mici sau mai mari. Am coborat si sub punte constatand ca este loc pentru cinci persoane, noi, fiind musafirii, le-am ocupat pe cele mai indepartate, chiar in prova. Au urmate explicatiile privind planurile viitoare de reamenajare si am cercetat fiecare "cotlon": totul la mini, ca sa incapa, tot ce trebuie pentru un voiaj pe mare, util si plasat exact acolo unde este necesar. Si, pana una-alta am "stropit" abordajul cu o bere rece...

Simpatica ambarcatiunea, dar fostul meu coleg mai avea mult de munca pana s-o puna la punct asa cum intentiona: mai sunt de schimbat piese, de cusut vele, permanent de facut ceva. Gata, prima emotie fiind depasita, chiar si primul val de adrenalina, am inceput sa depanam amintiri...deja vorbeam, vorbeam mult, ma simteam exceptional si mi se parea ceva fascinant sa-ti petreci timpul aici, pe apa, ca un mic marinar... 

Pentru ca "generozitatea" cabinei intime nu te imbia sa te inghesui si implica folosirea unei pompe, aici in acostare ne-am acomodat cu dusul si toaleta aflate la ceva distanta, pe mal. Capitania portului a avut grija sa amenajeze o serie de dusuri si toalete pentru cei care stau, mai mult sau mai putin, pe vapor. Exista un cod care permite accesul la acestea si sa mai precizez ca totul este ingrijit si curat! Asa ca problemele noastre de “cazare” si-au aflat solutia, iar dupa toate explicatiile "nautice", colegul meu ne-a invitat la o terasa din afara portului unde am petrecut o superba seara de iulie… si ne-a rasfatat cu specialitati locale tipice sudului Frantei.

Tapas...Care va place cel mai mult? Va asigur ca toate au fost exceptional de gustoase...iar "pungulitele" acelea...miam-miam, super delicioase!

Si am povestit vrute si nevrute, ne-am amintit de colegii de liceu, chiar le-am dat si niste SMS-uri prin care ii salutam si ii invitam la, poate, o revedere la fel de neasteptata, cine stie unde si cand…Era vara, eram in sudul Frantei, era o seara instelata, calma si calduroasa, cu miros marin de scoici sparte,

Si, de indata ce ne-am intors in port, parca in cinstea reintalnirii noastre undeva, destul de aproape, s-au tras sclipitoare focuri de artificii pe cerul de-acum instelat. Am ajuns si pentru ca nu era chiar foarte tarziu, am mai ramas la o parola-doua pe micuta punte devenita acum si prietena noastra. 

Intr-un tarziu am mers la culcare si ma gandeam ca voi adormi greu, dar, obosita si de drumul lung plus seara superba de la malul Marii Mediterane...gata, am plonjat direct in lumea viselor frumoase din cabinuta noastra mica de sub prora. Dimineata a venit prea repede, dar, oricum aveam ceva drum de facut. O scurta raita pentru a face plinul de benzina plus mici cumparaturi la Marseillan si cu promisiunea unei noi intalniri cat de apropiate ne-am despartit chiar in locul unde ne revazusem. A fost minunat, ii datoram mult fostului meu coleg care ne-a oferit o surpriza atat de placuta…

A fost un quelque chose complet: amintiri depanate despre anii frumosi petrecuti cu colegii nostri intr-un liceu care ne-a trasat un drum in viata, povestiri despre tot si despre toate intr-o noapte instelata de iulie la malul marii, cu focuri de artificii, pe scurt o noapte de vacanta perfecta!