Cracovia...Sfarsit de iulie pe malul Vistulei

Cracovia...Sfarsit de iulie pe malul Vistulei

"Nie damy sie!" (Nu vom ceda!)

-deviza polonezilor-

Cracovia a fost mereu o destinatie in care am dorit sa ajung, dar pana in iulie 2014 proiectele de vacanta nu inclusesera, decat in mica masura, incursiuni in nordul Europei. Acum ne intorceam de la Copenhaga si, dupa o scurta halta de o zi in Wroclaw, unde deja ramasesem impresionata de arhitectura poloneza care acolo, in limita vestica, se vadea supusa puternic influentelor germane, am hotarat sa mai ramanem doua zile in Polonia; si asta pentru ca la Cracovia  asteptarile erau inca si mai mari din acest punct de vedere.

Dar iata ca aici am descoperit, cu mirare, un cu totul alt stil al constructiilor: multe complexe gotice si renascentiste bine conservate si scapate ca prin miracol de ororile bombardamentelor si distrugerilor naziste. Orasul, situat in chiar inima Poloniei a fost, in timp, o punte de legatura intre cele doua culturi: occidentale si orientale, drept care ma asteptam la o cu totul alta imagine a lui, poate chiar la un amestec de stiluri...
De la primii pasi in Cracovia am facut o distinctie clara intre cele doua orase poloneze vizitate, desi amandoua sunt fermecatoare, va asigur, si merita timp alocat pentru a fi vizitate pe indelete. Spre deosebire de Wroclaw, unde te afli inca intr-un basm medieval romantic, cu casute dantelate si viu colorate, Cracovia este mai austera, mai putin colorata, dar si un pic mai rafinata, chiar sofisticata in comparatie cu Wroclaw - fosta capitala a Sileziei superioare. In plus, Cracovia este toata un muzeu in aer liber...
Asadar, am ajuns in Cracovia, la hotel, spre seara cand inca era foarte cald, doar eram in luna iulie; si ne faceam probleme cum o sa ne intelegem la receptie cu personalul.

Insa am avut parte de o placuta surpriza: toti vorbeau engleza si erau extrem de amabili, o data pentru ca multi conationali, grupuri romanesti se cazeaza aici, dar si pentru ca ospitalitatea este o caracteristica a polonezului, asa cum am constatat mereu. Chiar din primul moment, pe langa cheia camerei, am primit o harta si cateva informatii turistice sumare. Gata, polonezii ne-au cucerit din prima! Alte pliante, cu si mai multe informatii ne asteptau frumusel randuite pe o masuta cocheta din camera micuta dar cu suficient spatiu pentru doua persoane, luminoasa si extrem de curata. Baia era cu dus, iar accesul la Wi-Fi este gratuit; de asemenea si parcarea este foarte generoasa din punct de vedere al spatiului pus la dispozitie. Micul dejun inclus este tipic polonez si suficient pentru startul unei noi zile. Si, sa nu uit, in apropiere se afla un magazin "Tesco" deschis, atentie 24h din 24h, asa ca, la orice ora v-ati intoarce, daca nu ati mancat in oras sau mai vreti sa gustati ceva, puteti da acolo oricand o fuga.

Benzina am cumparat-o la plecare tot de aici, de la benzinaria Tesco, avand un pret foarte avantajos: 5,34 PLN/l. In Polonia mai cumparasem de la lantul Orlen Oil, cu 5,38PLN/l.
Aceasta vecinatate a magazinului a fost unul dintre criteriile pentru care am ales hotelul. In ceea ce priveste amplasarea, acesta este situat la 10 minute cu tramvaiul de centrul Cracoviei, dar la 3,5 kilometri (pe jos) fata de Castelul Wawel si de Centrul vechi (Stare Miasto). Am considerat asta drept un mare avantaj: sa te plimbi vreo ora spre oras si sa descoperi in drum si alte amanunte despre care nimeni nu scrie sau nu este interesat totdeauna este un bonus. Plus ca aveam mereu un "companion simpatic": balonul ancorat ce ne arata pozitia.

Il vedeti? Ziua intreaga a tot poposit prin aer iar seara ne-a servit drept reper la intoarcerea spre hotel.
Asa ca, la drum: dupa ce am trecut pe langa un Mall ( "parol" ca nu ne-am oprit !) am trecut

pe langa o cabina telefonica (din care se mai pastreaza destule in Cracovia) dupa care

am traversat Vistula, un reper important al orasului. Ne-am oprit pe pod cateva minute sa o admiram:

aici este calma, cu multe ambarcatiuni si vaporase de croaziera si am simtit acea atmosfera de tihna si de relaxare care le-a lipsit, de multe ori in istorie, polonezilor.

Stim asta si din trecutul nostru, stim prin cate a trecut ca popor, cunoastem soarta cruda ca, la un moment dat, Polonia chiar a disparut de pe harta Europei pentru vreo 123 de ani.
Cracovia a fost  un oras privilegiat si si-a pastrat farmecul medieval prin tot acest tumultos parcurs.
Am ajuns asa, pas cu pas, la Castelul Wawel, un colos arhitectural impresionant prin grandoarea lui, un castel in stil renascentist care timp de 500 de ani a fost sediul regalitatii poloneze.

Inca de departe i se pot admira turnurile de aparare si zidurile groase care il inconjoara.

Am ajuns la casa de bilete de unde, intr-un timp relativ scurt, ne-am procurat tichetele de intrare si am pornit in vizita imensului complex regal, care incepe din curtea interioara prevazuta cu arcade imense, aranjate intr-o simetrie perfecta.

Vizita a fost condusa de o ghida foarte simpatica si inimoasa, totul intr-o franceza fara cusur (desi pe undeva, in spatele cuvintelor si explicatiilor sale, am simtit o usoara retinere fata de tot ce inseamna frantuzesc).

Traseul a cuprins mai multe muzee: apartamente in stil baroc sau renascentist, apartamentele regale, trezoreria, armureria, bucataria si Pestera Dragonului (Smoczna Jama).

In interior ni s-a interzis fotografierea sau filmarea exponatelor si ce pacat: sunt expuse minunate colectii de tablouri, blazoane, tezaurul coroanei si alte bijuterii, colectii de arme. Ghida ne-a facut insa o precizare importanta: multe din toate aceste minunatii nu sunt originale; ele au fost luate fie de habsburgi sau francezi fie distruse in razboaiele purtate cu suedezii si prusacii. O alta parte din aceste marturii valoroase ale trecutului au fost transportate, la un moment dat, in Canada pentru a fi salvate de pericolul nazist. Am parcurs, rand pe rand, incaperi superbe, cu adevarat incantatoare  mai ales ca au fost renovate. Primele camere te introduc, pentru inceput, in atmosfera unei resedinte regale de secol XVI sau XVII; tot aici am admirat Sala Deputatilor si Sala Senatorilor, mobilate in stil Renaissance, cu tavane din lemn sculptat si decorate cu pictura olandeza sau italiana, precum si cu faimoasa colectie de tapiserii a Regelui Sigismund al II-lea. Traseul vizitei ne-a purtat mai departe prin Apartamentele Regale Private, cu mobilier tot in stil Renaissance; sunt camere cu totul deosebite care au avut sansa sa-si pastreze originale tavanele si frizele. Nu toate sunt mobilate si decorate in acelasi stil: am parcurs in aripa nordica doua incaperi in stil neoclasic, sunt diferite, dar foarte frumoase si somptuoase. Nu mai vorbesc de portelanurile de Meissen sau diverse obiecte fine din argint care au apartinut monarhilor din dinastia Wettin, ca si de arta orientala expusa (ceramica japoneza sau chinezeasca).
Dar, nici o poza! Priveam pliantul furnizat la intrare, ascultam explicatiile ghidei si parcurgeam camera dupa camera: lux si opulenta, ar fi cele doua caracteristici ale acestui castel.
In proximitatea sa se afla Catedrala Regala, care se viziteaza, dar trebuie cumparat un bilet separat.

Este insa deosebit de importanta si nu trebuie ratata pentru ca aici a fost locul de incoronare si de inmormantare al regilor polonezi. In Cripta se odihnesc regii si membrii familiilor regale dar si o serie de personalitati poloneze, precum cel mai mare poet national, Adam Mickiewicz sau Tadeusz Kosciuszko. Cine este sportiv si nu se teme de locurile inguste poate urca pe o scara care il va purta pe una din turle de unde se poate vedea panorama Cracoviei. Si ar mai fi ceva: atractia tuturor dar mai ales a copiilor, mari amatori de legende: Pestera Dragonului. De aici se coboara 130 trepte prin intuneric si se ajunge iar in curte langa o statuie a fiorosului animal mitic.

Si gata cu vizita castelului...insa incursiunea noastra in Cracovia continua. Puteam alege o croaziera pe Vistula, sa ne urcam intr-o caleasca trasa de niste cai superbi sau sa facem o plimbare pe jos. Am preferat sa hoinarim cu harta in mana si am ales traseul care ne-a purtat spre Calea Regala: voiam ca sa ne simtim asemeni regilor polonezi ce paseau pe aici spre incoronare.

Am pornit asadar in pas vioi spre Catedrala Sfintilor Apostoli Petru si Pavel din Piata Maria Magdalena, dar nu inainte de a mai privi o data pajistea verde ce acopera generos o mare suprafata din fata castelului.

Mergeam paralel cu Vistula, care este magnifica, cu plaja ei de pe mal, cu faleza pe care te poti plimba nestingherit. Superba imagine!

Ajunsi in fata Catedralei Sfintilor Apostoli Petru si Pavel am privit cu luare aminte cele 12 statui de marmura ale apostolilor, adevarate opere de arta, care deja anuntau un interior

bogat ornamentat in elemente baroce.

Am pasit in interior si am ramas impresionati, indeosebi de frumusetea tavanelor dar si de intreg stilul sau arhitectural.

De aici incolo, Cracovia a inceput sa-si arate "nestematele":

cladiri vechi, dar bine restaurate, deosebit de frumoase, cu multe flori si verdeata,

terase si magazine de suveniruri pe drumul ce duce la Universitatea Jagiellonika, o cladire impunatoare din caramida rosie.

Universitatea a fost infiintata de catre Cazimir cel Mare si este una dintre cele mai vechi din Europa. Are trei colegii iar cel mai vechi colegiu, Colegiul Maius, a fost infiintat la 1364.

Aici au invatat o serie de personalitati precum Nicolaus Copernicus si Karol  Josef Wojtyla, cel care a devenit Papa Paul al -II-lea. Am intrat in curtea interioara

 printr-un coridor pictat magnific si am remarcat

organizarea riguroasa, pusa in evidenta de arcade aranjate parca matematic.

In curte, pe un postament solid, se remarca imediat prezenta unui ceas imens:

O institutie de invatamant veche si frumoasa, foarte frumoasa...Dar ce nu este frumos la Cracovia? In acest oras cu 28 de muzee ce cuprind atatea colectii de arta, castele si biserici splendide?

Ca sa fim practici, am continuat plimbarea pana am regasit Calea Regala, ce imparte orasul in doua. Urmam cu emotie drumul ce gazduia odata paradele de incoronare a regilor, si care aveau ca punct terminus Castelul Wawel.

Si, pe aceasta artera, m-am abatut de la o regula a mea: pentru colectia mea de "amintiri" cumpar totdeauna farfuriute tipice capitalelor lumii dar aici, am simtit dorinta de a-mi cumpara una si din Cracovia. Ei si? Daca analizam bine, totusi, destul de multa vreme Cracovia a fost capitala Poloniei iar, ulterior, nu a ramas ea capitala muzeelor, catedralelor, a artei poloneze? Ba da! Asa ca, n-am prea incalcat regula, nu?
Intr-un final, am parcurs Calea Regala pana la capatul ei, capat bine delimitat de Poarta Florian (Turnul Florian),

o constructie cu granit rosu, asemenea unui turn; foarte interesante detaliile de pe poarta.

Am pasit pe sub arcada Turnului Florian, pe un coridor scurt, dar suficient de lat

si am ajuns la Turnul de paza Barbakan, un avanpost fortificat si foarte bine conservat.

Am revenit in Orasul vechi, dar pe alta cale, ocolita, practic inconjurandu-l. Am ajuns astfel pe un mare bulevard unde se afla un grup de statui, Monumentul  Grunwald, ridicat in amintirea acelei batalii teribile din razboiul polono-lituaniano-teutonic, opera sculptorului Antoni Wawulski. Ceea ce vedem azi este o reproducere, realizata in 1976 dupa schitele originale, intrucat sculptura a fost distrusa de nazisti in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Statuia il prezinta pe regele lituanian al Poloniei, Wladyslaw Jagello, inconjurat de soldati si chiar in fata lui este Printul lituanian, Vitold, varul sau.

A urmat in periplul nostru Teatrul Juliusz Slowacki din Cracovia, un edificiu in stil eclectic, din piatra de culoare bej-ocru; elegant si masiv, cu ferestre generoase amintind de vremuri demult apuse.

 Si cat de interesant este ornata cupola:

Am facut cateva poze si aici cand deodata mi s-a facut o pofta nebuna de o inghetata ce te imbia de la terasele din jur. M-am asezat la o masuta metalica si am mancat, cred, una dintre cele mai bune: o combinatie de vanilie si zmeura.

Continuindu-ne drumul, am zarit mai intai un tramvai, desprins parca din copilarie, apoi o cladire; ah, era chiar Muzeul Transporturilor.

Si, in sfarsit, am ajuns si in Rynek Glowny (Piata Centrala) care este chiar sufletul, inima Cracoviei, o zona turistica pe cat de intinsa, pe atat de aglomerata: cladiri frumoase in culori deschise, calesti trase de doi cai focosi ce te duc si te plimba prin imensa piata (ce are 10 000 metri patrati),

terase, mai mici sau mai mari, unde poti sa mananci la preturi rezonabile, cofetarii,

restaurante,

cafenele imbietoare, magazine de suveniruri.

Pentru ca ne era foame ne-am oprit si, deoarece mai aveam doar o jumatate de zi ca sa vizitam ceea ce se mai putea, nu am fost foarte pretentiosi si ne-am luat o pizza si un draft de bere Carlsberg.

Ne-am relaxat putin, am urmarit multimea care invada piata prin toate colturile si am plecat sa hoinarim. Daca nu o parcurgi pe jos, nu realizezi cam cat de mare este aceasta piata, iar in mijlocul ei se afla Monumentul, care omagiaza poetul national Adam Mickiewicz ce priveste, din eternitate, multimea frematanda. Ne-am indreptat spre capatul Pietii Centrale unde se afla o alta piateta, Plac Mariacki (Piata Sfantei Maria) pentru a vizita Biserica Sfanta Maria (Kosciol Mariacki). Turnurile bisericii nu sunt egale ca inaltime si aceasta ii confera o nota de originalitate.

Interiorul este bogat, opulent,

dar cea mai pretioasa piesa este Altarul de lemn sculptat; o nota aparte o da si sunetul trompetistului care atentioneaza mereu de venirea inamicilor; poate, in zilele noastre, si a unui nou val de turisti, ce sa crezi!?

Am inconjurat toata piata si am studiat fiecare cladire in parte. Ne-am oprit la Hala Postavarilor (Sukiennice), fosta bursa de textile situata  in partea de mijloc a Pietii Centrale. La parter veti gasi o abundenta de magazine diverse, pline cu suveniruri, gablonturi, lanturi, margele, magneti,

fel si fel de fleacuri, dragute totusi.

La etaj se afla superba Galerie de Arta Poloneza. Nu am avut timp s-o vizitam acum...din pacate! In spatele ei se iteste Turnul Primariei, sau ceea ce a mai ramas din vechea primarie in urma unui cumplit incendiu.

Sub aceasta cladire a fost candva o inchisoare si camere de tortura dar si o pivnita de bere, Piwnica Swindicka; si, deodata, in fata Turnului am zarit ceva cunoscut: parca-parca mai vazusem asa ceva in fata Muzeului Yves Cousteau din Monte Carlo sau a Cazinoului din Lugano. Ia uitati: este sculptura numita Eros Bendato ce apartine artistului Igor Mitoraj. A fost expusa in anul 2003. Cam discrepanta nota pe care o face cu aerul medieval al pietei, dar luata separat este extraordinara.

Iar langa aceasta statuie, putin mai departe, era o alta lucrare sculpturala! Haioasa rau! Nu m-am abtinut sa nu fac langa ea o poza: pai, daca suntem "nascuti" in aceiasi zodie si eu si...tizul meu de pe soclu! Ha-ha! Amandoua dau o nota de cuntemporaneitate, fie ea buna sau rea, spatiului stravechi!

Mai aveam un punct de rezolvat la "ordinea de zi": sa vedem si Cartierul Kazimierz.
Insa asta insemna ca ne vom desparti de Rynek Glowny...Deci mai mult, poate pe altadata!
Am privit harta, am stabilit traseul si, desi eram cam obositi, ne-am descurcat usor.

Eu cred ca l-as putea intitula si "cartierul durerii" pentru ca acolo, intre zidurile, cladirile si sinagogile lui, se ascunde multa tristete.

Dar, pentru ca venea dupa ce cu o zi in urma vazusem Auschwitz-Birkenau...am continuat vizita acestor locuri de trista amintire, de care trebuie sa stim insa...pentru viitor!
Ocuparea Poloniei de catre Hitler a fost momentul cand a inceput si prigoana evreilor polonezi. La Cracovia exista o comunitate numeroasa si numarul victimilor nazismului a fost pe masura. Desi cartierul evreiesc era si este Kazimierz, ghetoul din Cracovia a fost infiintat insa, la 3 martie 1941, in cartierul Podgorze. In jurul ghetoului s-au inaltat ziduri groase care amintesc de un alt zid celebru. Iar un supravietuitor al ghetoului a fost? Chiar regizorul Roman Polanski.

Desi am mers in pas rapid, data fiind ora tarzie, am ajuns la Templul evreiesc chiar in momentul cand o femeie rasucea cheia in usa acestuia. Un pic de ghinion!

Dar este o experienta minunata sa inconjori tot cartierul evreiesc, asa ca...hai la Sinagoga lui Isaac.

Aici se faceau pregatiri pentru un concert muzical in nocturna, dar ni s-a permis accesul in interior pret de o ocheada cuprinzatoare.

In proximitate am descoperit o zona cu terase si restaurante, cu cladiri ingrijite, o revenire la normalitate...nimic care sa aminteasca de agonia si suferintele evreilor polonezi.
Da, mi-a placut Cracovia, si pentru o prima vizita ne-am declarat multumiti; iar ca sa-mi amintesc cat de frumoasa a fost aceasta zi petrecuta in Cracovia, este suficient sa privesc o imagine ca asta

si sa imi spun: "Sfarsit de iulie pe malul Vistulei"...
...A doua zi, pe drumul catre casa, am traversat  Muntii Tatra...care sunt fabulosi si incarcati si de istoria noastra.