"Privi prin fereastra odaii sale medievale culmile roze ale muntilor
padurea ce cobora in panta dreapta pana la marginea oraselului Vaduz,
invaluit intr-o panza de aburi.
O pace minunata plutea peste lume si soarele tanar
azvarlea o lumina de foc peste privelistea primavaratica,
umpland un vast triunghi din vale".
"Via Mala"- John Knittel
Ce pot sa spun mai intai? Vaduz are un farmec al lui, aparte: este un orasel micut, cochet, modern si de la sine inteles, foarte linistit, beneficiind si de o pozitie geografica exceptionala. Este fascinant sa vezi un oras “la scara redusa”, un loc unde viata pulseaza la fel ca in orice asezare umana, dar in care totul incepe si se termina repede; ma refer aici la strazi, alei sau cartiere. stiu ca nu va asteptati, dar veti descoperi aici muzee, monumente, case, pivnite de vinuri, o catedrala destul de mare in raport cu dimensiunile asezarii, magazine, terase, restaurante…totul perfect aranjat si integrat intr-un cadru de vis: muntii profilandu-se pe fundal, totul este verde, cladirile par atat de noi, dar sa nu uitam ca ne aflam intr-un oras de talie lilliputana; si fiecare lucru se incadreaza intr-un alt “format”.
Vechea biserica medievala, construita in 1873 in stil neogotic, a fost ridicata la rang de catedrala de Papa Paul al II-lea in anul 1997. Asa cum imi amintesc de la vizita anterioara, interiorul este destul de intunecat, dar cu toate acestea nu se poate sa nu remarci imensa orga marca Steinmeyer. In necropola se odihneste familia princiara decedata in anul 1989: Printul Franz Josef al–II-lea impreuna cu sotia sa, Georgina von Wilczek.
Putin mai departe de catedrala, cochet pozitionata pe un mic petec de pamant acoperit cu iarba verde, am zarit statuia acestui cuplu princiar.
Deja ne angajasem pe intrarea pietonala care ne purta spre “miezul” micului oras.
Nu a trebuit sa mai si traversam cele trei dungi zebrate pentru pietoni, doar ne-am continuat plimbarea. La doar cativa metri, un basorelief ne prezenta o personalitate locala din lumea muzicii: compozitorul și profesorul Josef Gabriel Rheinberger.
Placa se afla, cum este si normal, chiar in apropierea casei in care s-a nascut.
Impresionanta cartea de vizita a acestui geniu: un copil talentat care la doar sapte ani a concertat la orga din Catedrala Florian, la doisprezece ani a plecat la Conservatorul Regal din Munchen pentru ca apoi, la nouasprezece ani, sa devina angajat aici pentru a preda orga si pianul.
Gata, si am pasit in Peter-Kaiser-Platz! Nu m-am stapanit si am privit inapoi: cat de zvelta este turla Catedralei din Vaduz! Si cat de inalta! Nici nu ai spune ca te afli intr-un loc ce pare definit parca mai mult de centimetri decat de metri...
Iata ca in fata noastra a aparut mai intai sediul Parlamentului din Vaduz care, din pacate, nu se viziteaza. Foarte aproape se afla si clădirea guvernului, un edificiu vechi care a fost finalizat in anul 1905. Pe zidul cladirii exista o placuta care aminteste de vizita scurta si popasul facut peste noapte de Goethe, in timpul calatoriei sale spre Italia. Se pare ca si aici exista acel obicei de a prezenta "lucruri mici despre oameni mari". Sunt convinsa ca nu numai Goethe a tranzitat Vaduzul, dar el este un nume care atrage si chiar s-a facut reclama turistica pentru un "Tur cu Goethe". In fine, nu e cel mai reprezentativ aspect al capitalei!
Piata centrala, ce poarta numele istoricului local, Peter Kaiser, pastreaza dimensiunile cu care deja ne obisnuisem: nici prea mare, dar nici insignifianta. Este foarte deosebit construita si "invesmantata" intr-o nuanta ocru auriu-bej.
A fost proiectata de un arhitect german din Munchen, Hansjorg Goritz, la fel ca si noua cladire a Parlamentului (2008) care a incadrat elemente moderne de lemn intre cele austere din piatra. In fapt, tot ansamblul cladire-piatra-gard de piatra este realizat intr-o maniera care il face inconfundabil: te astepti sa vezi, peste tot in tot ceea ce va mai urma ceva cu o nota familiar-folclorica. Este o arhitectura prietenoasa si calda care se profileaza pe un cer senin si albastru precum Voronetul.
Ei, si de aici incolo a inceput sa se desfasoare in fata ochilor nostri artera principala a orasului, numita Stadtle, o zona ceva mai vesela,
cu magazine de suveniruri si tot felul de buticuri care expun lucruri dragute si atragatoare, restaurante laolalta cu multe sculpturi moderne (continuare).
Dupa ani si ani am revenit, in sfarsit, prin fermecatoarea “tara de buzunar” asezata la poalele Alpilor, Liechtenstein. Plecasem din Viena dis-de-dimineata avand destinatia Lugano propunandu-ne o scurta vizita in Vaduz. Ce poate fi mai placut decat sa revezi locuri dragi la amintirea carora inima tresalta de bucurie? Si ce se poate compara cu zambetul poznas care-ti apare aproape imediat in coltul gurii? Iar cand acele locuri sau monumente si repere istorice au dimensiunile “tarii lui Piticot”? Ei, e cu atat mai interesant…oare cat s-a schimbat orasul?
Si da, Vaduz! Prima data cand am ajuns in Vaduz ne-au insotit niste prieteni elvetieni si am beneficiat, prin urmare, de o ploaie de informatii. Doar erau vecinii “locului”. Pe atunci, desi era in toiul verii, vizitasem chiar si o statiune de schi foarte cunoscuta, Malbun. Nostim...! Intre timp, locurile s-au mai schimbat, au aparut edificii total noi, s-au amenajat gradinute…da, Vaduz este parca si mai prietenos si primitor azi. In anii aceia inca nu “forfecam” Europa asa ca ne-au ramas, mult mai clar intiparite in memorie, destul de multe imagini care, bineinteles, odata cu trecerea timpului au devenit ceva de genul “ca prin vis”…
Am cumparat de la prima benzinarie vigneta care costa 40 CHF. Piperata, dar are valabilitate 1 an. Trebuie sa o cumperi altfel nu ai de ales: ori ocolesti tara (inclusiv Elvetia) ori platesti taxa de rigoare indiferent ca stai mai mult sau esti intr-o simpla trecere. Insa, desi vigneta e scumpa, benzina…este ieftina comparativ cu restul Europei: vreun 1 CHF si ceva. Se apropie de nivelul pretului benzinei din Spania. Si cand ma gandesc ca in timpul unei tranzitari a Italiei benzina a costat cam scump: 2 EUR/l (2012)…Fiecare tara are fascinatiile, curiozitatile...si preturile ei!
Intrarea in Vaduz se face trecand peste un pod vechi construit peste Rin si strajuit de o parte si alta de multe, multe steaguri. De indata ca patrunzi in oras, iti apare in fata ochilor, pe partea dreapta, o mare parcare. De aici, cine doreste poate lua un trenulet dragut care te poarta prin zonele de interes ale orasului si care are statie terminus nu departe de centru. Aproape paralel cu parcarea, veti remarca stadionul Rheinpark Stadion Vaduz, inaugurat in iulie 1998, si care are o capacitate de peste 5000 de locuri: exact cat numarul locuitorilor Vaduzului. Destul de mare si incapator pentru toate competitiile sportive, nu-i asa? Imens, daca ne gandim ca orasul poate fi parcurs pe jos cam intr-o ora (fara sa includa vreo vizita la un obiectiv turistic)
Bun! Am hotarat sa intram in oras, stiind de la vizitele anterioare ca putem gasi un loc de parcare situat ceva mai aproape de primele obiective turistice ale orasului: cu putin noroc, chiar in parcarea Catedralei Sfantul Florian. Si, ca si in celelalte dati, sansa a fost de partea noastra: tocmai pleca o alta masina asa ca ne-am strecurat in locul ei. Iar de aici totul a mers ca pe...roti.
Desi ne-am propus sa reluam traseul de altadata si sa vedem din nou, pas cu pas, orasul, nu am avut peste tot sorti de izbanda. Catedrala Sfantul Florian era in curs de restaurare. Ne-au dat de stire despre acest fapt schelele, de cum am zarit turla inalta acoperita acum de plasa specifica lucrarilor de constructie.
Tot in aceasta zona se afla Arhivele statului si Secretariatul Parlamentului Principatului (Landtagssekretariat des Furstentums).
Ceva mai departe, cam la vreo suta de metri, am descoperit cu mare uimire o mica gradina cu arbori tineri frumos plantati pe randuri, ca intr-o livada, care vor creste zi de zi, an de an si cand vor fi mari, vor crea o mica oaza de verdeata, chiar in zona centrala,
ceea ce ii va conferi o nota neasteptata si interesanta. Ati mai vazut undeva o piata centrala invecinata cu o zona eco? Deocamdata pare o simpla joaca de copii, dar sa vedem cum va arata in cativa ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu