Belfast…Lectia de "democratie irlandeza" - Parlamentul din Belfast

Belfast…Lectia de "democratie irlandeza"-  Parlamentul din Belfast

A doua zi petrecuta in Belfast a debutat cu vizita Parlamentului irlandez, Stormont Parliament Buildings (Upper Newtownards Road) unde se organizeaza tururi gratuite, cu o durata de 45 minute, de luni pana vineri. Este absolut obligatoriu sa faci din timp o rezervare pe site, pentru care primesti o confirmare cu care te prezinti la intrarea in Parlament (eu am aplicat cu 2 luni inainte).

Traversarea orasului spre cladirea Parlamentului am facut-o "pe patru roti", a fost foarte placuta si deja familiara pentru ca ne obisnuisem cu stilul de cladiri masive din caramida rosie sau brun inchis, inconjurate de curti generoase sau protejate de un simplu gard care se insiruie intr-o logica bine pusa la punct.

Exista, bineinteles, si o sumedenie de cladiri cu aer modernist, dar imi amintesc cu cea mai mare placere de cele construite in stil traditional si colorate in caramiziul acela pe care nu-l uiti curand.
Iar per pedes, in toate aceste peregrinari irlandeze, trebuie sa accepti momentele de ”prietenie“ cu ploaia, in care sa nu-ti pese ca ai obrajii uzi mai tot timpul lungilor hoinareli planificate sau nu. Altfel spus, este bine chiar si in iulie, sa fii pregatit si imbracat corespunzator pentru temperaturi de 18-19 grade C si pentru multa-multa ploaie care incepe sa cada din senin, cand nu te astepti dar, din fericire, se opreste la fel de repede…
Astfel ca, am parcat in zona destinata turistilor si care este amenajata in imediata apropiere a Parlamentului.

Dupa o bariera plasata la o distanta apreciabila de cladire, am trecut prin filtrul obligatoriu de la intrare, asemanator, cum altfel, celui de la aeroport si am intrat pentru a ne confirma prezenta, asa cum, amabil, ni se indicase. Cum, prevazatori datorita unor precedente mai putin placute de pe alte meleaguri, ajunsesem din vreme si, deci, mai aveam destul timp pana la inceperea turului ghidat, am iesit sa facem cateva poze de pe colina unde se afla Parlamentul din Belfast. De acolo, de la inaltime, statuia fostului lider al Partidului Unionist, Sir Edward Carson, pare ca supravegheaza tot ce se intampla in oras pentru a nu-i scapa nici o miscare.

Palatul Parlamentului din Belfast a fost proiectat de catre arhitectul Sir Arnold Thornely, desemnat pentru aceasta sarcina de Regele George V. Cladirea robusta, un exemplu tipic de arhitectura irlandeza, are niste repere, "coincidente", foarte interesante in ceea ce priveste dimensiunile.

Pai, sa stiti ca edificiul are o inaltime de 6 etaje, ceea ce corespunde numarului judetelor din Irlanda de Nord si tot sase este numarul coloanelor de la intrare. Cat despre latimea acestei cladiri masive, aceasta este de…365 picioare, adica cate "un picior" pentru fiecare zi a anului.

Cam asa se poate rezuma in cateva cuvinte infatisarea generala a celei mai cunoscute cladiri din Irlanda de Nord: masivitate, simbolistica, simplitate.

Vizita Parlamentului din Belfast a inceput in Holul Mare, care este pardosit cu travertin italian intr-un joc de nuante ocru-galben-aramiu deschis si care induce atat eleganta cat si sobrietate.

Poti vedea, afisate aici, multe poze, schite ale cladirii din timpul construirii sale si afla foarte multe informatii despre modul cum au decurs lucrarile pana la finalizarea lor.

Plafonul este pictat in trei culori: rosu, albastru si auriu si pare ca a fost terminat ieri, desi acest “ieri” inseamna anul 1932. Din cate am aflat, aceasta conservare perfecta se datoreaza unui secret, bine pastrat, al companiei Heaton, Tabb & Co din Londra, care a utilizat ceara precum si alte ingrediente atunci cand s-au aplicat vopselele, tocmai pentru a le conferi durabilitate in timp.

De plafonul decorat cu aur si lemn de nuc atarna un candelabru impresionant, cantarind 0,3 tone, confectionat din fonta si acoperit cu aur de 24 carate.

Candelabrul central a impodobit mai intai Castelul Windsor, fiind un cadou al Kaizerului Wilhelm II al Germaniei pentru unchiului sau, Eduard VII. Mai tarziu, cand s-a sfarsit Primul Razboi Mondial, el a fost oferit cadou guvernului Irlandei de Nord. Dar candelabrul acesta nu este singur: mai are patru "tovarasi"; da, exista patru replici mai mici din aluminiu, la fel de frumoase, dar construite chiar la Belfast, in celebrul santier naval Harland and Wolff (cel in care s-a faurit celebrul RMS Titanic).
Holul apare feeric cand toate luminile sunt aprinse…Si razele parca stiu cum sa cada incat sa puna in evidenta pavimentul si sa creeze, pana la urma, chiar iluzia unei sali de bal sau de ceremonii oficiale.
Mi-au ramas intiparite toate aceste detalii-amanunte intrucat Holul Mare este intr-adevar o opera de arta, este incaperea cea mai frumos decorata si viu pictata din intreaga cladire si va ramane, pentru totdeauna, imaginea cu care veti asocia Parlamentul din Belfast.

Inainte de a urca pe Marea Scara am facut un tur complet al acestui Hol Mare, nu numai pentru o imagine de ansamblu, ci mai ales pentru informatiile pe care le-am aflat din schitele

si documentele afisate pe peretii celor doua galerii care il incadreaza.

Am urcat, mai apoi, pe Marea Scara admirand balustradele de bronz

si cautand sa fim pregatiti pentru "intalnirea" cu primul prim–ministru al Irlandei de Nord, James Craig (sau Craigavon in irlandeza). Asta, pentru ca la capatul de sus al Marii Scari se afla imensa statuie de bronz a acestui mare om politic, cu o cariera de aproape 20 de ani (1921-1940). Lucrarea de arta are o inaltime de doi metri si greutatea de doua tone (inclusiv soclul).

Am continuat vizita intrand in, deja istorica, Camera a Senatului, unde, candva, au avut loc aprige dezbateri pe aceste banchete din piele rosie.

Cele mai interesante si neasteptate obiecte din incaperea folosita in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial ca sala de operatii pentru Royal Air Force si care par a fi rupte de context atunci cand le vezi prima data, sunt cutiile de expediere - una pe partea guvernarii alta pe cea a opozitiei - ce amintesc de Camera Lorzilor de la Westminster. Cel putin pentru noi ele reprezinta niste obiecte inedite, ciudate.

De fapt, cutiile de expediere (acelea rosii, folosite traditional pentru trimiterea discursurilor sau pastrarii cartilor de juramant) chiar au fost daruite Parlamentului din Belfast de catre Westminster, dar au, in mod misterios, cheile pierdute pe vecie!
Ghida ne-a invitat sa luam loc pe banchete pentru a putea asculta confortabil explicatiile si a privi in tihna picturile de pe pereti

care ii reprezinta pe primii politicieni alesi si familiile lor, dar si o fresca cu Regele George V. Pe partea stanga este expusa o pictura, comandata in 1998, cu figurile politice proeminente ale epocii. Totul este maiestuos in aceasta camera: peretii cu coloane romane

si ferestre generoase,

candelabrele, mobilierul.

Chiar si tribuna unde se tin discursurile iese in relief prin lemnul pretios de esenta tare, acoperit de un lac transparent.

Nu pot sa nu amintesc de cele trei medalioane-arabescuri de pe tavanul Camerei Senatului care reprezinta cele trei mari ramuri industriale: agricultura, textilele si constructiile navale.
Si tot ghida ne-a informat, ca pe vremuri, pana la abolirea prin Actul constitutional din 1973, Camera Senatului avea doar 26 de senatori - astazi este utilizata ca o camera de comisie a Adunarii Irlandei de Nord.

Traseul nostru s-a continuat cu Sala Adunarii Nationale,

initial denumita Camera Comunelor, si care a ars in 1995 fiind necesari trei ani de reconstructie si restaurare ca sa arate asa cum o vedem noi azi.

Este o incapere cu banchetele dispuse in U si in care domina notele de albastru: mocheta, scaunele, pupitrele cu o oarecare tenta spre gri-plumburiu, dar care se asorteaza perfect cu peretii placati in lemn de culoarea ciresului.

In timp ce eram asezati acolo, in discurs sau in ganduri, mai direct sau mai voalat reveneau ideile, intrebarile referitoare la viata cetateanului irlandez. Va fi linistita si calma? Sau va mai reveni vreodata in Belfast vrajitoarea Banshee cu tipatul ei ascutit ce prevesteste teroare si moarte?...Greu de spus, dar e de subliniat ca statisticile indica ca nu peste mult timp catolicii ii vor depasi numeric pe protestanti si anglicani...

Turul ghidat ne-a purtat apoi pe coridoare largi, foarte inalte si scaldate intr-o lumina calda printr-un numar generos de candelabre.

Usile se deschideau la trecerea grupului de turisti dupa care se inchideau imediat. Siguranta? Protectie? Si una si alta...

De sus, privind spre Holul Mare, am avut o splendida imagine generala asupra vestibulului Parlamentului: parca e intrarea intr-un castel fermecat, dar in care istoria s-a scurs turbulent.

Dar nu, vizita nu s-a incheiat aici: am fost invitati sa intram chiar si intr-un loc unde se serveste masa. Aceasta sala poate fi si inchiriata pentru evenimente diverse.

Spatiul este aranjat la cerere dupa amploarea si natura ceremoniei.

Am vazut mai multe aranjamente, dar mai mult mi-am aruncat ochii prin fereastra, de unde parca m-am incarcat cu energie si mai mult vazand nota de verdeata care vadit iese castigatoare in lupta dimensiunilor cu suprafetele gri de piatra, cu inaltimea Parlamentului, si de ce nu, poate chiar si cu timpul.

Ei, aici s-a inchis si ultima usa;

si am inteles ca gata, vizita noastra s-a incheiat. Parca nu ne venea sa plecam: aflasem multe curiozitati despre Parlament si politica nord-irlandeza, istorie sau despre viata de ieri si azi din Belfast, insa aparusera si noi intrebari. Cui sa le mai punem?...
Am baut o cafea in coffee-shop si am cumparat cateva suveniruri. Strazile din Belfast ne asteptau si trebuia sa profitam de fiecare clipa petrecuta in acest oras...