Edinburgh…Imprejurimi: Portul Leith - Iahtul Regal Britannia...Rosslyn Chapel...Distileria Glengoyne
Linistea si simplitatea sau natura salbatica nu sunt singurele comori scotiene dupa cum aveam sa aflam vizitand si explorand, destul de rapid, insa, in aceasta vizita, imprejurimile orasului Edinburgh. Nu degeaba acest oras mai este numit si “Atena nordului” fiind situat in topul celor mai frumoase orase din Europa. Insa, cum prevazusem doar doua zile pentru Edinburgh, a trebuit sa-l parasim in cea de-a treia dimineata, plini de regrete insa cuprinsi de dorinta vie de a reveni candva, pentru ca, intr-adevar, orasul este minunat.
Pentru inceput, noi am decis sa mergem, direct, in Portul Leith, pentru o vizita deosebit de interesanta: Iahtul Regal Britannia.
HMY Britannia a fost lansat, in premiera, in prezenta Reginei Elisabeta a II-a, in 1953, si a servit timp de 40 de ani calatoriilor familiei regale.
Iahtul regal ar fi constituit refugiul Reginei in caz de razboi nuclear insa el a servit mai mult unor discutii si intalniri politice ultrasecrete, si, mai ales, a fost locul preferat de patru cupluri regale pentru petrecerea lunii de miere printre care si cea a Printului Charles si Printesei Diana in 1981.
Iahtul regal Britannia a participat si la misiunea de salvare si evacuare a unor cetateni britanici in momentul izbucnirii razboiului din Vietnam si, daca ar fi fost nevoie, s-ar fi putut transforma intr-un spital cu 200 de locuri. El este singurul iaht din lume care a fost intotdeauna condus de un amiral. Din anul 1997 a fost retras si ancorat in Portul Leith din Edinburgh.
In zilele noastre, Iahtul Regal Britannia gazduieste gale si evenimente speciale si, bineinteles, poate fi vizitat de publicul larg.
Astfel ca, pe Iahtul Regal Britannia poti vedea: puntea,
cabina capitanului,
dormitoarele personalului de bord
si sala masinilor. Pentru a ajunge la apartamentele regale, am urcat doua scari interioare magnifice, asemenea celor vazute in filmul "Titanic".
Pe vas, am vizitat inclusiv camerele copiilor fostului cuplu regal, Diana si Charles,
dormitorul - birou al Reginei Elisabeta a II-a
si cel al Printului consort, livingul spatios,
sala de mese,
bucataria,
zona de relaxare
sau barul
si restaurantul.
fie alte urgente.
Am coborat atat de incantata de pe vas! O vizita inedita si care spune, printre altele, si multe amanunte despre viata regala si calatoriile cuplurilor princiare.
Ei, dar calatorului ii sta bine cu drumul! Asa ca ne-am continuat vizita spre celebra Rosslyn Chapel!
In cautarea Sfantului Graal la Capela Rosslyn am plecat din Edinburgh, am parcurs cei 19 kilometri si am ajuns rapid la celebra capela.
Eram nerabdatori s-o vizitam pentru ca romanul lui Dan Brown “Codul lui da Vinci” a facut cunoscuta lumii intregi o capela construita in anul 1446, dar a si suscitat multe teorii, controverse si discutii interminabile pe tema construirii si apartenentei sale la cultul religios.
Oricare ar fi rezultatul acestora, proprietarul actual, Peter St Clair Eskine – cel de-al 7-lea Conte de Rosslyn nu a permis efectuarea de cercetari ale subteranului unde, ipotetic vorbind, s-ar putea ascunde comoara Cavalerilor Templieri si Sfantul Graal.
Capela Rosslyn a fost construita in 1446 de catre Sir Wiliam Sinclair - membru al unei familii nobiliare din Orkney.
Stiind toate aceste amanunte, cum sa nu te abati din drum si sa nu o vizitezi? Chiar Regina Elisabeta a II-a si-a facut timp in 1961 sa ajunga aici iar Printul Charles a deschis centrul vechi de vizitare in 1998 - cel nou aparand in 2011.
Este intr-adevar un loc foarte vizitat si asta se observa imediat numai privind cum se face intrarea - accesul in Capela. Asa ca, ne-am prezentat la Centrul de primire al vizitatorilor, am cumparat biletele (7 GBP) care sunt acompaniate si de un mic ghid de vizita cu harta si explicatii pentru cele 22 sculpturi care se pot vedea in interior. Chiar de aici am remarcat imediat cat de comercial si bine organizat este totul. Intrarea uriasa este alcatuita din panouri mari de sticla iar dupa, urmeaza o sala imensa in care sunt puse la vanzare multe carti postale si flecustete turistice de prezentare a Capelei Rosslyn. Exista si o cafenea unde te poti rasfata cu multe dulciuri si produse de patiserie, dar poti cumpara si sandwich-uri. Peste tot esti avertizat ca este interzis sa filmezi sau sa fotografiezi in interior - din 2008 deja - asa ca...fotografiile sunt din ghidul primit!
Am intrat curiosi si am studiat fiecare coltisor.
Nici nu este prea mare. Am cercetat sala principala, peretii, tavanul, sculpturile cu reprezentari de animale sau oameni, plante - chiar cu reprezentarile porumbului dinainte de a fi cunoscut in Europa! -. Exista si un fel de subsol, mai tern si foarte simplu, dar sa nu va asteptati a vedea ceea ce ni s-a prezentat in film; norocul meu ca vazusem intamplator, chiar inainte de concediu, pe History Channel, un documentar ce prezenta in intregime Capela Rosslyn. Reprezentanta Capelei a marturisit ca, pentru celebrele filmari, au fost aduse decoruri suplimentare si ca realitatea este doar ceea ce vedem noi, acum, in acest moment. Am ocolit chiar de doua ori interiorul micut, am coborat in cripta care se pare ca a servit, in timpul construirii Capelei, drept atelier, dupa care am iesit afara; am inconjurat Capela si am facut cateva poze. Cateva din sculpturile pe care le-am vazut sunt intitulate: “Diavolul si cei doi indragostiti”, “Crucificarea”, “Mielul lui Dumnezeu”, “Nasterea lui Christos”, “Dans macabru”; de asemenea sunt multe basoreliefuri celebre, o cruce cu un cavaler ce pare a fi William the Seemly - chiar fondatorul capelei, “William the Founder” - cel care a condus-o pe Regina Margareta la casatoria cu Regele Malcom Canmore in 1070, si, mai ales, “Omul verde” - ”Green man”, care apare in peste 100 de reprezentari in Capela Rosslyn. Nu trebuie ratat celebrul si minunatul Pilon al Ucenicului, poate cea mai frumoasa realizare din Capela. Dar, nimic nu poate fi aratat din ce se poate vedea in Capela si in subsolul acesteia. Doar “poza la o poza”, adica poza unui pliant turistic si atat. Asta e!
In curte exista un monument din gresie rosie ridicat pe locul unde este inmormantat cel de-al 4 lea Conte de Rosslyn,
iar pe memorial poate fi citit un extras al unui sonet scris de acest conte.
Exteriorul Capelei a fost in intregime restaurat
si, pe afara, am petrecut mai mult timp decat in interiorul acesteia pentru ca pe aici sunt expuse mai multe sculpturi in piatra, cu simbolistici diverse.
Vizita a fost scurta, dar a meritat!
Iar, mai departe, noi ne-am continuat drumul spre Glasgow, si, pentru un pahar de whisky, ne-am oprit la Distileria Glengoyne, care este situata in inima unor tinuturi muntoase,
intr-o zona “salbatic de frumoasa” pe Dealul Dumgoyne, la doar 14 mile de Glasgow si foarte aproape de Castelul Stirling.
Inaintea turului propriu-zis, am fost invitati sa servim primul pahar de whisky intr-o sala special amenajata pentru degustare.
Pot spune acum ca, vizita la o distilerie unde esti informat de ghid pas cu pas, unde ti se explica si raspunde la toate intrebarile, este una dintre cele mai inedite experiente.
A urmat cladirea in care se afla distileria de la fondarea sa in, 1833, cu numele Burnfoot.
Acest whisky are o poveste lunga si frumoasa pe care ghidul ne-a prezentat-o cu mare placere, ba cred ca si cu putina mandrie, iar noi, vizitatorii, ii sorbeam cuvintele, dupa care...mai degustam inca un pahar! Asa ca ma intreb, daca primul proprietar, George Connell, nu ar fi deprins de la bunicul sau arta distilarii si nu ar fi continuat sa produca whisky la Ferma Burnfoot, oare ne mai rasfatam noi astazi cu miraculoasa bautura? Categoric, nu! Prima informatie ce ne-a fost oferita a fost legata, bineinteles, de unicitatea in Scotia a acestui whisky, Glengoyne, dat de faptul ca utilizeaza un singur fel de malt - formula originala scotiana - orz adus din Tarile de Jos, distilat maturat in butoaie de stejar, multe dintre ele spaniole asezonate cu sherry si ca se practica cea mai lenta distilare din intreaga Scotie.
Apa provine din lacul aflat in apropiere.
Am mers pe flux si am vazut butoaiele,
am primit explicatii despre lemnul folosit pentru acestea,
despre cum orzul este lasat sa germineze cateva zile in apa,
plus o multime de alte detalii referitoare la gust, miros, tarie.
Am fost invitati sa degustam cateva specialitati si, in tot acest timp, ni s-au facut comparatii cu alte tipuri de whisky - mai ales cu cele de tipul blended! pentru a sublinia caracterul aparte al unui whisky single malt!
Turul ghidat al distileriei se termina in magazinul din care poti sa-ti cumperi una din specialitatile din care deja ai degustat, si, evident...mai poti bea si aici, ca sa faci alegerea potrivita!
Am ascultat de sfatul vanzatorului si am cumparat ca “dovada” a vizitei noastre - cu care urma sa-i rasfatam pe cei de acasa! - un sortiment care se livreaza intr-un numar limitat de tari. De retinut si faptul ca incepand cu anul 1984, toate produsele Distileriei Glengoyne sunt furnizate si Reginei Elisabeta a-II-a, existand un mandat regal in acest sens!
Si iata ca...s-a terminat si aceasta a treia vizita iar noi ne-am continuat calatoria spre Glasgow, unde urma sa petrecem alte doua zile. Insa...parfumul si aroma fructata a acestui whisky mi-au ramas mult timp in amintire. Cu adevarat o experienta de neuitat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu