Dublin...Celtic nights...Celtic days...in orasul veseliei (II)

Dublin...Celtic nights ..Celtic days...in orasul veseliei (II)

"Automobilele goneau spre Dublin, lin ca pietricelele slobozite din prastie, 

pe portiunile drepte de pe Nassa Road. Pe cresta dealului de la Inchicore, 

excursionistii se stransesera in palcuri sa vada automobilele indreptandu-se spre destinatie,

 iar prin matca asta de saracie si inactivitate, continentul isi revarsa bogatia si sarguinta"

James Joyce "Oameni din Dublin-Dupa cursa"

Foarte aproape de Temple Bar se afla si Primaria din Dublin (intrarea este libera), o minunata cladire in stil georgian cunoscuta pe intreg mapamondul pentru arhitectura sa speciala. Thomas Cooley a fost cel care si-a castigat dreptul de a proiecta edificiul, la cererea expresa a Ghildei comertului.
Asa a aparut in peisajul Dublinului Bursa de Comert, edificiul care a fost construit intre anii 1769-1779 prin subscriptie publica si donatii ale negustorilor bogati, care insa, din nefericire, nu s-a bucurat de succes, nedesfasurandu-se aici vreo activitate comerciala intensa. In anul 1851, municipalitatea a facut eforturi de a o cumpara si, ulterior, de a o transforma in centru administrativ. “Norocoasa” cladire, ce ziceti?

Primaria din Dublin s-a “nascut” asadar un an mai tarziu, la 30 septembrie 1852

cand i s-a adaugat si o scara-melc, in spirala,

foarte utila pentru amplasarea mai multor birouri la nivelul superior.

La intrare, vizitatorii sunt intampinati de sase coloane solide care lasa mai apoi sa se dezvaluie un interior superb.

Mi s-a parut interesant ca seful Consiliului orasului Dublin, adica primarul, este ales pentru un termen scurt: doar un an. Vizita Primariei din Dublin a fost o lectie de istorie a fondarii capitalei irlandeze, cu prezentarea datelor importante incepand din epoca medievala, trecand prin cea georgiana si tulburarile provocate de miscarea IRA, ajungandu-se pe final in zilelele noastre. Foarte bine este reliefata alternanta perioadelor de avant si crestere economica cu a celor de saracie, foamete si declin. Doar sa aveti curajul sa coboriti la subsol unde veti vedea o expozitie interactiva despre istoria si evolutia Dublinului.

Dupa ce explorati “sala ronda” ( dupa cum mi-am imaginat-o eu),

va puteti relaxa intr-un coffee–shop situat chiar in interiorul Primariei din Dublin; normal ca si noi ne-am oprit savurand o cafea: ne astepta o zi-maraton…de fapt, pentru “vantura-lume” cum suntem noi… ceva absolut normal.

Relativ in zona se afla si Catedrala Sfantul Patrick (Saint Patrick Cathedral) care isi disputa “vechimea cea mai mare” cu Catedrala lui Hristos (Christ Church Cathedral).

Prima data am intrat in Christ Church Cathedral, o splendida constructie care adaposteste cea mai mare cripta existenta din Marea Britanie si Republica Irlanda; am descoperit aici obiecte religioase vechi, sculpturi, artefacte de rit romano-catolic. Ce sa zic? Interesanta!

Intre Primaria din Dublin si Catedrala Christ Church se afla Parlamentul din Dublin, unde rezervasem un tur ghidat (gratuit) cu aproximativ doua luni inainte. Asa ca, ne-am prezentat la intrare, repectiv la Kildare Gate. Am fost invitati sa luam loc pe o bancheta pana la constituirea grupului, am fost verificati si, la ora potrivita, am fost preluati de un ghid foarte simpatic care insa ne-a avertizat ca nu se poate filma si nici fotografia in interiorul cladirii.
Parlamentului National Irlandez (Oireachtas Éireann) este situat in Casa Leinster din Dublin.
Initial, edificiul a fost cunoscut sub numele de Casa Kildare dupa titlul initial al contelui James care a comandat construirea sa unui arhitect german. Ulterior, dupa anul 1922, Casa Leinster din Dublin a servit drept cladire a Parlamentului Republicii Irlanda cunoscand o istorie plina de evenimente.
La tribuna Parlamentului din Dublin au pledat multi politicieni importanti precum: John F. Kennedy, Ronald Reagan, Bill Clinton, Tony Blair, Francois Mitterand. Astazi, Casa Leinster este sediul celor doua Case Oireachtas (Parlamentul National), care cuprinde Dáil Éireann (Camera Reprezentantilor) si Seanad Éireann (Senatul). Ghidul relata cu numeroase amanunte sistemul politic irlandez si simteam cum vocea ii vibra de mandrie nationala cand vorbea de mostenirea parlamentara , atingand cel mai inalt nivel in momentul in care ne-a citit si apoi ne-a oferit un exemplar plastifiat din “Declaratia de Independenta…”
Tot in aceasta zona metropolitana se afla Muzeul Dublinia, vizitat indeosebi de copii sau cuplurile care au copii si care reconstituie atmosfera medievala a vremurilor apuse.
Noi insa am preferat sa ne continuam itinerariul fixat de dimineata

si am intrat in Saint Patrick Cathedral (pretul unui bilet de intrare este convenabil: 5,5 EUR/persoana).

Iar la intrare am avut un moment de emotie: ma aflam la doar cativa metri de mormantul celebrului “creator“ al “Calatoriilor lui Gulliver”, Jonathan Swift.

Da, mi-am amintit imediat cartea copilariei noastre pe care Swift a scris-o in perioada cat a fost diacon in aceasta catedrala.

Stiti care este culmea culmilor? Ca mormantul scriitorului se afla foarte aproape de intrare, chiar in partea dreapta, iar majoritatea atrasa de interiorul opulent abia la finalul vizitei il descopera greu, intreband.
Ne-au zburat repede privirile spre nesfarsitul sir de sculpturi

si am ajuns si la Monumentul Boyle.
Ne-am stapanit insa emotiile si am inceput sa exploram cu atentie nava acestei catedrale care a supravietuit razboaielor, revolutiei si reformei, si care datorita dimensiunilor colosale a fost folosita de Oliver Cromwell drept grajd in timpul Razboiului civil. Mai tarziu, catedrala a servit si ca adapost refugiatilor hughenoti din Franta.

Am luat de la intrare planul de vizita al catedralei si l-am urmat pas cu pas in dorinta de a pune in acord explicatiile cu ceea ce vedeam.

O sa vedeti, sunt multe lucruri insolite de explorat

si nu va vor multumi placutele pe care apar inscrise laconic doar un nume si o informatie scurta.
Monumentul Familiei Boyle ridicat de Richard Boyle-conte de Cork la 1632 in memoria celei de-a doua sotii, Lady Katherine, atrage toate privirile. De ce este asa de interesant? Pentru ca printre sculpturile cuplului apar si copiii, adica si Robert Boyle, celebrul fizician cunoscut pentru Legea Boyle–Mariotte.
Si la un moment dat, ce sa vedem? Un arbore chiar in catedrala?!

Oare ce este cu el si de ce acolo? Ne-am interesat si am aflat: acesta este “arborele amintirii” care a fost creat in anul 2014 pentru a comemora centenarul Primului Razboi Mondial si simbolizeaza dezastrul si distrugerile acestui prim mare flagel al omenirii. Cei care au pierdut atunci, in acele imprejurari dramatice, o fiinta draga, pot lasa un mesaj aici, langa el.
Si a mai fost ceva care ne-a atras atentia: un spatiu mare care propune vizitatorilor activitati interactive pentru destindere: construirea unei machete a catedralei, aranjarea un puzzle plecand de la o reproducere de tablou sau vitraliu, creionarea unui portret…totul pare inedit si altfel decat in alte catedrale.

Am sesizat mai departe prezenta drapelului irlandez care marcheaza funerariile a doi presedinti irlandezi.

O catedrala, daca sumarizam, plina de surprize: sculpturi, drapele, statui imense si pietre de mormant gigantice ale Sf. Patrick - cel care i-a crestinat la 450 e.n pe irlandezi, masca mortuara

si epitaful lui Jonathan Swift, mormantul sau

alaturi de ceea care i-a fost tovarasa o viata fara sa-i fie sotie, Esther Jonhson sau Stella, asa cum este cunoscuta…

Da, totul era deosebit, dar gandul meu deja zbura spre o seara irlandeza de muzica si, deja celebrul, dans. Cum sa facem? Unde sa mergem? Ne-am asezat in micutul parculet din incinta Catedralei Sf Patrick

si, dupa cautari rapide pe Trip Advisor, am hotarat: gata, rezervam o seara la “Arlington Hotel O’Conell Bridge”. Am rezolvat online si ne-am continuat linistiti vizita prin Dublin.

Mai aveam un singur punct pe “ordinea de zi” si anume Biblioteca Trinity College din cadrul Universitatii fondate de Regina Elisabeta I in anul 1592. Am stat la coada pret de 30 de minute, timp in care am admirat imprejurimile si, mai ales, parcul care delimiteaza biblioteca.

Trinity College este una dintre cele mai importante si valoroase biblioteci din lume. Din anul 1801 a devenit depozitarul tuturor publicatiilor, manuscriselor si cartilor din Marea Britanie si Irlanda.

In cele opt cladiri care alcatuiesc marea biblioteca sunt adunate circa 3 milioane de volume.

Biblioteca Veche se intinde pe trei nivele, parter si doua etaje.

Cartile sunt asezate riguros in Sala Lunga, “Long Room” care isi datoreaza denumirea celor 65 de metri cat are lungimea sa.

Gasim aici cele mai vechi 200 000 volume, dar asta nu e totul. Sala in sine este o adevarata bijuterie: plafonul minunat realizat, sirurile de busturi de marmura care marginesc galeria si care provin dintr-o colectie de 14 busturi realizata de sculptorul Peter Scheemakers.

Cele mai interesante piese sunt  Harpa Trinity College sau Harpa lui Brian Boru (rege al Irlandei), o piesa expusa in aceasta galerie si considerata ca fiind cel mai vechi exemplar din lume

precum si, mai ales, Cartea lui Kells,

apogeul artei manuscrise a calugarilor celti din anul 800 si care cuprinde cele patru Evanghelii ale Noului Testament.

Putin mai departe, la doar cativa pasi de Biblioteca Trinity College se afla Casa Vamii, Custom House din Dublin, care a fost inugurata in 1791. Edificiul constituie capodopera lui James Gondon si a fost ridicat in 10 ani (1781-1791). Expozitia din interior prezinta Insurectia republicana contra Imperiului Britanic care a avut loc in Saptamana Pastelui din 1916 si alte evenimente importante pana la incendiul din 1921.
Dar pana aici cu vizitele: momentul magic al vacantei irlandeze l-a constituit seara de vis petrecuta la restaurantul Hotelului Arlington O'Connell Bridge,

restaurant care organizeaza pentru turisti, seara de seara, intr-o atmosfera xtraordinar de prietenoasa, spectacole de dans irlandez si muzica celtica. Pretul este de doar 35 EUR/persoana in care intra 3 feluri de mancare,

asa cum se pot vedea, pe intuneric,

si wiskey Jameson, doar berea am platit-o separat.

Oricum, pentru 3 persoane si un spectacol de 90 minute am platit 122 EUR.

Si a meritat din plin! Vazusem la Sala Palatului trupa lui Michael Flatley iar sa ratez deliciul unei seri irlandeze autentice de muzica si dans  tocmai acasa la ei… ar fi constituit un adevarat sacrilegiu!
A fost o seara irlandeza SUBLIMA, de exceptie…servire ireprosabila, mancarea eu zic buna, celebra lor tocana, pentru altii mai pretentiosi se poate si altceva dar contra unei sume suplimentare, iar atmosfera si ceea ce am trait acolo…nu se pot uita nicioadata. Eram fermecata si filmam continuu.

Ma uitam inmarmurita numai la picioarele dansatorilor, acestia se succedau, erau mai multe grupuri inclusiv din trupe celebre care intrau si ieseau pe scena, dansand fie pe muzica fie fara acompaniament musical. In pauzele dintre dansuri, cei patru instrumentisti ne-au delectat cu muzica celtica care, la acea ora tarzie, avea o rezonanta si mai deosebita. Dupa spectacol, singuri prin oras, cautam masina! Am gasit-o si hai la culcare! Dar "culcarea " se afla la 40 kilometri distanta de Dublin, undeva in Muntii Wiclow, in Glendalough...
Ultima seara petrecuta in Dublin ne-a daruit cele mai frumoase clipe...pe drept cuvant a fost “seara concediului” acelui an!
Dar aventura irlandeza inca nu s-a terminat pentru noi: maine dimineata pornim spre Cork!