Dublin...Celtic nights...Celtic days...in orasul veseliei (I)

Dublin...Celtic nights...Celtic days...in orasul veseliei (I)

"Din Drumcondra la Canal Bridge si de pe Henry Street in Temple Bar, 

ploaia si soarele spala obrajii ridati ai Dublinului. 

Oamenii de aici traiesc in ritmul propriilor obsesii, spaime si nazuinte. 

Portretul Dublinului se compune din bucuriile, deznadejdile, 

renuntarile si elanurile celor care-l populeaza, 

oameni obisnuiti, prinsi dezordonat in insectarul vietii."

Hugh Kenner - critic literar (teza de dizertatie la Yale: James Joyce: Critique in Progres)

Am parasit Belfastul imediat dupa pranz, aruncandu-i o ultima privire galesa si am “calatorit pe patru roti” spre Dublin, parcurgand usor si rapid cei 166 kilometri care leaga cele doua capitale irlandeze.
Mergeam oarecum tematori intrucat alesesem o cazare la 40 kilometri de Dublin, undeva la Glendalough, in Muntii Wiclow; si asta pentru ca ne propusesem sa impuscam doi iepuri dintr-o data: sa vedem aceasta regiune montana renumita pentru spectaculozitatea peisajelor, dar sa fim si la o distanta rezonabila de Dublin.

Nu ne-am descurcat deloc repede sa gasim destinatia noastra, ba chiar ne-am incurcat de cateva ori, dar cu ajutorul unei irlandeze amabile, la casa careia nimerisem din greseala, am ajuns in Larough. Superb! Ne astepta o veritabila casuta de munte care ne-a oferit conditii exceptionale plus, in fiecare dimineata, deliciosul mic dejun irlandez (120 EUR/camera tripla).

Draguta si cocheta, aceasta era dotata cu mobilier nou si avea un living generos pentru cei care doreau sa socializeze sau sa schimbe pareri la "ceas de seara" dupa incursiunile facute. Ba chiar ne-a pus la dispozitie si o biblioteca micuta cu carti apartinand unor scriitori celebri.

Zona Muntilor Wiclow este cu adevarat frumoasa, oferind multiple posibilitati de distractie care incep cu drumetiile montane, dar permit si sporturi pe apa sau zone intinse de pescuit; merita sa ne aventuram in explorare mai mult timp, insa de asta data nu am reusit. Asa ca ne-am urcat in masina si hai la Dublin, hai sa vedem acest minunat oras Dublin, fosta asezare celtica ravasita de luptele cu normanzii si de atacurile vikingilor.

Ei, si am mers urmarind pretioasa indicatia furnizata de tablita: v-ati prins!?

Baile Átha Cliath care este de fapt denumirea irlandeza a orasului Dublin, se pare ca de origine celtica. Denumirea englezeasca, Dublin, deriva din Dubh Linn, iar semnificatie ei ar fi de “balta neagra”. Ca sa fiu sincera, eu una, nu cred ca voi retine varianta irlandeza, e prea dificila, dar o voi recunoaste intotdeauna si voi sti ca se refera la Dublin. Ceea ce mi s-a intiparit bine in minte a fost data debarcarii vikingilor cu cele 65 de drakkare si a intemeierii orasului Dublin: anul 837.
In fine, am ajuns si am intrat in oras prin partea sa sudica

si, dupa ce am traversat cateva cartiere cu casute aranjate ca in poveste, micute si semanand ca doua picaturi de apa - doar culoarea face diferenta- ne-am ales zona

cu care sa incepem a face cunostinta cu “capitala literaturii”.

Pai, cum poti intitula altfel un oras unde s-au nascut patru laureati ai Premiului Nobel pentru literatura: William Butler Yeats (laureat Nobel în 1923), George Bernard Shaw - 1925, Samuel Beckett - 1969 si Seamus Heaney - 1995. Dar daca ii punem la socoteala si pe precursorii acestora: Jonathan Swift sau James Joyce? sau ii mai adaugam si pe Oscar Wilde, Elisabeth Bowen?!
Ceea ce mi s-a parut extrem de interesant a fost faptul ca in Belfast s-au afirmat de-a lungul timpului fizicieni, precum Lordul Kelvin sau Osborne Reynolds, in timp ce la Dublin s-au remarcat, cu predilectie, geniile literare. Ei, da…
Dublinul frapeaza din primul moment prin culoare, miscare, viata! Asa pot descrie strazile aglomerate, intesate de turisti veniti de pretutindeni. Aici, in acest loc, pur si simplu m-am “indragostit” de tot ce inseamna Irlanda: locuitori, atmosfera, agitatie, mancare, istoria orasului…

O experienta fabuloasa, mai ales ca am trait doar zile insorite in Dublin! Plimbarea noastra prin oras a inceput din fata spitalului Royal Victoria Eye and Ear Hospital (Adelaide Road, 2).

Mergeam pe strazi mai putin stresati ca in Belfast, privind cu interes spre furnicarul de oameni veseli si bine-dispusi, glumeti si extrem de amabili. Si aveam atatea de vazut:

Temple Bar, Galeria Nationala a Irlandei, (National Gallery Ireland), catedralele,

Primaria si Parlamentul din Dublin, Biblioteca Trinity College iar spre seara, un spectacol de dans si muzica irlandeza. Vizita celebrei berarii Guinness precum si a distileriei Jameson erau doua obiective turistice rezervate unei alte zile iar, de la bun inceput, am renuntat sa vizitam Inchisoarea Kilmainham Gaol intrucat vazusem una asemanatoare in Belfast.
Asa ca, am inceput cu Temple Bar, “inima istorica” a capitalei irlandeze

si am intrat pe stradutele lui stramte pe care se insiruiau cladirile nu prea inalte, cu o arhitectura asemanatoare celei din Belfast, doar ca erau mai colorate si, parca, decorate cu mai multe flori.

Totusi, facand o constatare, deloc critica, am recunoscut dintru inceput afinitatea pentru tot ce este irlandez si anume, ca veti vedea acele flori multicolore aparand doar la restaurante, puburi, magazine, nicidecum la case particulare.

Temple Bar, vechiul cartier hughenot, este o experienta care nu trebuie ratata pentru pitorescul zonei  ce surprinde spiritul irlandez sub orice forma: arta, cultura, distractie, viata.

Orice turist poate gasi aici ceva care sa-l incante, ceva care sa-l faca sa iubeasca si mai mult aceasta minunata tara si locuitorii ei petrecareti si amabili. Explorand Temple Bar am vazut vechile ziduri ale Dublinului - mostenirea vikinga -,

am descoperit galerii cu restaurante, cafenele prietenoase sau magazine, teatre. Minunat! Bine, de acord, veti gasi si stradute inguste si intunecoase, dar acestea nu stirbesc cu nimic frumusetea si originalitatea acestui cartier al distractiei si veseliei; si e de facut o precizare importanta despre acest loc de intalnire al celor peste 700 de carciumioare, un paradis al puburilor cochete si pline de viata,

si anume faptul ca numele i-a fost dat in secolul al XVII-lea de catre Sir Wiliam Temple.
Nu trebuie ratat nici Temple Bar Food Marked, unde bunatatile se revarsa direct din “cornul abundentei” irlandeze, un loc ce aminteste de La Boqueria din Barcelona sau de celebra Rue Meynadiere din Cannes, daca vreti.
Fie ca veti bea o bere Guiness sau savura un pahar de whiskey Jameson, fie ca vreti sa mancati ceva frugal sau o specialitate locala, oriunde veti simti acel “ceva” care face ca acest oras sa atraga ca un magnet o multime de turisti, in orice anotimp. Ma gandeam ca daca nu am dat in Belfast, cu o zi inainte, nas in nas cu Jamie Dornan (nascut acolo si cunoscut pentru personajul sau, Christian Grey) poate ca am sanse mai mari aici cu Colin Farrel. Ha-ha! Ok, noi am ales sa revenim in aceasta zona pentru o seara de vis la Arlington Hotel O’ Conell Bridge…de care voi povesti la timpul potrivit. Cu o stare de spirit deosebita, orasul ma cucerise pe de-a intregul, simteam ca aveam aripi, parca zburam pe strazile insorite.

Astfel incat, razand cu gura pana la urechi si mangaiata pe crestet de razele acestui soare generos,

am hoinarit, in acordurile muzicienilor ambulanti, pe celebra Grafton Street, o zona foarta aglomerata, pietonala, unde cei care vin pregatiti pentru o “sesiune” de shopping exclusivist au toate sansele sa gaseasca ceea ce isi doresc. Daca tot sunteti rosi de morbul cumparaturilor, e de preferat sa mergeti si pe Henry Street, unde veti gasi cel mai mare centru comercial, Jervis Shopping Centre.
Pe langa Castelul Dublin am trecut destul de repede pentru ca era in restaurare si doar o mica parte era deschisa turistilor. In schimb, am ales sa vizitam Castelul Malahide, din apropierea Dublinului, care este foarte frumos…(va urma)