Oostende..."Romeo si Julieta" din Oostende

Oostende..."Romeo si Julieta" din Oostende

"Marea Oostendei era putin vanata si probabil avea o temperatura de gheata. 
Am mers pana la capat, m-am intors pe chei si am ocolit vastul promontoriu 
pe care se termina orasul, cu cheiul Albert batut de vant ca un transaltlantic."

"Acea fata frumoasa"-Radu Tudoran

Belgia este o tara micuta dar are cateva atractii turistice extraordinar de frumoase cu care am facut cunostinta destul de tarziu, dupa multe alte peregrinari lungi prin Europa. Trebuie sa recunosc ca, initial, am fost incitata de personajul istoric pe care il admir cel mai mult, Napoleon, si am zis sa vizitez comuna Waterloo. A fost doar inceputul si asa “am calatorit pe patru roti”, cu masina personala, prin Belgia de la un capat la celalalt, incepand astfel o “mare iubire” si atractie pentru castelele si fortaretele sale renumite, pentru catedralele sale medievale si pentru peisajele nebanuit de atragatoare. Ei, dar sa stiti ca Oostende l-am vizitat…din Franta. Cum asa?

Ne-am ales, in acel iulie 2010, Lille drept cartier general, pentru a vizita partea vestica a Belgiei, dar si pentru alte cateva mici incursiuni in Franta, mai ales ca se apropia 14 iulie, Ziua Nationala. De aici am vazut: Bruges, Gand, Oostende, dupa care ne-am indreptat spre Waterloo (vizita pe care deja am postat-o) si am mers spre Liege…vor fi alte relatari pentru acele zone.

…Deci sa revenim la Oostende. Veneam din Olanda…de la Breda. Si am gasit o cazare exptionala la un hotel situat intr-un parc comercial imens de la periferia orasului Lille. Cum eram foarte aproape de Belgia, la doar 95 de kilometri, pe autostrada, ne-am cazat la hotel repede-repejor si am fugit sa ne intalnim cu Marea Nordului. Am mai scris si am mai povestit despre Marea Nordului care a devenit, in timp, ceva emblematic pentru calatoriile noastre. Asta pentru ca, din cand in cand, Marea Nordului ni se alatura si ne “insotea” amical, pe distante relativ mari de drum, in traseele pe care le parcurgeam prin Europa, in fiecare an. Am vazut aceasta mare la trecerea prin Belgia, Olanda, prin toate tarile Scandinaviei…Da, apa este foarte rece, dar marea apare atat de atragatoare, cum nu va inchipuiti. Si este mereu alta!

Oostende este o localitate din Flandra de Vest, la Marea Nordului, care a aparut pe harta Belgiei din 1977, ca urmare a unei reorganizari teritoriale si care numara, pe atunci, o populatie ce depasea usor 70 000 locuitori.

Orasul este micut dar dragut si cochet, iar la fata locului am aflat ca avem sansa sa facem cunostinta cu “regele neincoronat” al SPA-ului.Va dati seama despre ce-i vorba? Da, de Oostende care, inca din vechime, a fost considerat cea mai renumita statiune la mare din Belgia!

Am parcat foarte usor, aproape de faleza lunga, parca fara sfarsit, dar nu as putea preciza unde anume exact si asta pentru ca tot ceea ce poti sa vezi aici este frumos si foarte bine ingrijit.
Punctele turistice de interes ale bijuteriei neerlandofone, Oostende, sunt destul de apropiate unele de altele. Cladirile sunt parca mai luminoase fata de alte zone, dar ceea ce m-a atras in mod special au fost plajele aurii, nemarginite si cam nepopulate, si, fara dubiu, portul cu promenada sa magnifica.

Ne simteam parca pe alta planeta dar eram pe malul Marii Nordului si priveam acea intindere pe care nu o puteam cuprinde cu ochii, stralucitoare si colorata precum galbenusul oului de tara…Si nu-mi venea sa cred: era vara, iulie si totusi plajele erau goale…parasite...cu un aer salbatic, la modul cel mai placut...infiorator de placut. M-am descaltat si prima senzatie a fost cea de...brrr!

Nisipul era rece. Am pornit mai departe, intai in port, care se afla foarte aproape de Gara Feroviara, si unde ne-am propus sa facem o escapada pe digul de lemn.

Totul este atat de larg, nu poti cuprinde un spatiu atat de generos, nu poti crede ca apartine, in fapt, unei localitati atat de mici.

Ne-am plimbat pe o faleza numita Albert I cu restaurante si hoteluri elegante, dar intesata si de cafenele, puburi si chioscuri cu specialitati de fructe de mare. Se zice ca era locul preferat de plimbare ale regelui Albert I si ca iubea enorm sa se preumble pe aici…

La un moment dat am zarit doi copaci inlantuiti care semanau atat de bine cu doi indragostiti ce se imbratiseaza patimas! In singuratatea aceea, ei pareau regii nisipurilor si ai marii, asa ca i-am denumit “Romeo si Julieta din Oostende”. Nu-i asa ca am dreptate, ia priviti-i!

Nu ne-am oprit din a merge si a merge pana hat departe. De fapt, atunci si acolo noi paream "regii singuratatii"...plaja fusese doar a noastra. In fine, dupa un timp si mai departe, pe faleza de lemn am intalnit mai multi oameni care priveau spre larg.

Tot razand, privind si comentand am ajuns la locul de ancorare al navelor...undeva la un capat de faleza…Aici, inconjurati de un "albastru infinit", am realizat ca a meritat sa parcurgem toata aceasta distanta, care ne "afunda" in largul Marii Nordului ce ne zambea complice si ne imbia cu un "mergeti mai departe!".

La intoarcere de pe faleza ne-am amuzat privind niste masinute-biciclete cu forme de moonbuggy-uri …ehei, ce plimbari simpatice se pot face in grup pe acolo, poate o sa mergem si noi altadata!

Nu am mai ajuns si in centrul orasului Oostende asa cum ne programasem…hoinareala noastra a tinut prea mult si sub nici o forma nu voiam sa ratam focurile de artificii de Ziua Nationala a Frantei…Asa ca…inapoi, spre Franta…Ne-am oprit doar sa mancam ceva rapid si fuga-fuga la Lille!