Calatorii pe patru roti: Helsinki...Hai-hui prin Helsinki in acorduri Sibelius (I)

Helsinki...Hai-hui prin Helsinki in acorduri Sibelius (I)

Pe vremea cand eram eleva, tot ceea ce stiam despre Helsinki se rezuma simplu la: capitala Finlandei, a “Tarii celor 10 000 de lacuri”. Mai tarziu am aflat ca aceasta tara minunata si atat de indepartata este acoperita de apa in proportie de 25% si ca, deci, exista mult mai multe lacuri chiar, 188 217. O cifra cu adevarat impresionanta! Cum am ajuns sa vizitam Finlanda?
Intr-un mod neasteptat, proiectul vacantei in Tarile Baltice, un proiect vesnic amanat datorita climatului rece,

ne-a facut sa ne gandim ca merita sa ajungem si in Finlanda. Si cum o vizita in tara lui Mos Craciun este tentanta chiar si in timpul verii, ce ne-am zis? Hai, sa incercam sa ajungem “pe patru roti” in satul lui Santa Claus si sa ii cerem o audienta. Si, uite asa, am plecat spre Rovaniemi pana la Mos Craciun, strabatand "mari si tari" dupa cum ne-a purtat drumul: mai intai prin Helsinki, Suomenlinna, Porvoo.

Dar sa revenim mai spre inceput; odata incheiata vizita Tarilor Baltice, am plecat din Tallinn spre Helsinki cu un ferry, Tallink Silja Lines-Megastar.

Calatoria a durat doua ore si jumatate si a fost foarte animata, multa lume care se vantura vesela si galagioasa pe toate puntile. Cand am ajuns, am coborat in Portul din Helsinki si ne-am indreptat spre zona unde alesesem sa locuim pe durata sejurului nostru. Strazile din Helsinki erau in reconstructie, am ocolit mult, dar totusi am ajuns, in timp, la locatia noastra. Cazarea am luat-o prin Airbnb si nu am gresit deloc: am avut conditii exceptionale intr-un oras scump cum este Helsinki, unde pana si pretul unei nopti la un hostel are 3 cifre. Am inchiriat un apartament cu doua camere pentru 69 EUR/noapte, situat foarte aproape de parcul in care se afla Monumentul Sibelius. Proprietara apartamentului ne-a intampinat prietenoasa, avand grija sa fie punctuala si sa ne ofere primele informatii despre oras, ba chiar ne-a pus la dispozitie pliante si harta orasului.

Totul a fost perfect: mobilier simpatic chiar daca retro, curatenie, parcare gratuita. Haideti sa vedeti un apartament micut din Helsinki unde au locuit, candva, niste bunici si care, acum, destinat turistilor, a fost modernizat si a devenit ideal pentru un city break. Mai intai am intrat intr-o sufragerie draguta, de dimensiuni pe care le voi numi "finlandeze", adica micute, apoi in in dormitorul prevazut cu o camera de serviciu

in care sunt depozitate multe paturi si prosoape. Se poate observa si "fereastra finlandeza" pe care am descoperit-o si noi aici, in Helsinki: are o parte micuta, ingusta, care este cea mereu deschisa. Oriunde calatoresc sunt preocupata sa vad si sa aflu cum traiesc cu adevarat oamenii, cum isi mobileaza spatiul pe care il au la dispozitie, ce apreciaza mai mult, care le sunt valorile. In nord, spatiul de locuit este, in general, limitat - o chestiune de incalzire - iar oamenii poseda si o arta de a se debarasa de lucrurile inutile si de a pastra doar ceea ce le este cu adevarat necesar.

Sufrageria era deschisa, un open space cu o bucatarie dotata cu tot ce aveam nevoie. Oricum nu m-as fi apucat de gatit, dar pentru micul dejun am gasit tot ce ne trebuia si a fost super.

Inainte de a parca masina am remarcat si locul de joaca al copiilor din curtea interioara a blocului. Ne-am mirat putin sa vedem in groapa cu nisip si o multime de jucarii lasate in dezordine iar alaturi cateva biciclete pe care le-am vazut neclintite si in zilelele urmatoare, ceea ce spune deja mult despre

caracterul si onestitatea locuitorilor din acest oras mare, capitala Helsinki.

Bineinteles ca ajungand in Helsinki la o ora rezonabila, imediat dupa pranz, am fost tentati sa iesim imediat si sa descoperim imprejurimile. Dar credeti ca ne-am multumit doar cu atat? Nici pomeneala! Ne-am urcat in masina si am plecat spre oraselul Porvoo unde am petrecut o splendida dupa-amiaza cu iz medieval finlandez despre care voi relata in alt articol. Un singur cuvant acum: MINUNAT!

Am adormit linistiti, iar dimineata a venit parca prea repede, inca ne mai visam la Tallinn. Afara era bine, nici foarte cald si nici racoare. Asa ca, dupa un mic dejun luat in liniste am plecat hotarati sa ne imprietenim cu cocheta capitala a Finlandei.

Inca de la primii pasi am remarcat doua lucruri: peste tot exista inscriptii bilingve finlandeze si suedeze iar intreaga arhitectura a orasului emana o puternica influenta ruseasca. Cladirile sunt masive si patratoase, chiar robuste,

iar culoarea predominanta a fatadelor cladirilor oficiale este caramiziu sau galben-ocru.

Cum la cateva sute de metri de blocul in care locuiam se afla Monumentul Sibelius, acesta fiind si primul obiectiv turistic inscris pe lista noastra. La intrarea in parcul foarte frumos amenajat am remarcat ca se aflau diverse tonete cu fructe si specialitati locale unde vanzatori, de pe alte meleaguri insa, asiatici sau negri, te imbiau foarte politicos sa cumperi.

Peste tot plutea un miros puternic de “verde de padure” sau de iarba proaspat tunsa. Ora noastra de vizita s-a nimerit exceptional de bine aleasa, mai de dimineata, pentru ca, de indata ce am terminat de studiat si admirat monumentul, au inceput sa vine autocare pline–ochi cu turisti asiatici “cata frunza, cata iarba”, incat nu mai aveai loc pe langa monumentul gigantic, daramite sa mai faci si poze artistice din orice unghi ai fi dorit. Bingo pentru noi ca terminasem chiar si “sesiunea foto”.

Monumentul dedicat faimosului compozitor este foarte interesant, as spune “in doi timpi” pentru ca autorul lui, Aila Hiltunen l-a realizat, intr-adevar, intr-o maniera originala, din doua mari parti. De la distanta, ceea ce zaresti prima data este o “namila gri-metalizat” alcatuita din 600 de tevi, care cantareste 24 de tone

iar imediat, in partea dreapta, capul din bronz al lui Jan Sibelius asa cum era cunoscut in anii tineretii.

Bineinteles ca au fost, la vremea respectiva, pareri pro si contra pentru forma foarte abstracta a monumentului, dar artistul nu s-a lasat convins sa revina asupra ei si a ramas exact ceea ce vedem noi astazi. Din pacate, Aila Hiltunen s-a imbolnavit de astm bronsic de la fumul intens rezultat in urma prelucrarii conductelor… arta si-a cerut tributul…

Bun, gata cu Monumentul Sibelius. Am plecat prin parc intr-o alta directie si am preferat sa mergem pe jos, intr-o plimbare relaxanta, timp in care am ramas inmarmuriti de frecventa tramvaielor din Helsinki care circulau, din cate am vazut si apoi aflat, conform unui program respectat cu strictete, parca la fiecare minut. Deci sa nu va mirati daca discutati, mergeti, priviti o vitrina sau o cladire si usor-usor, pe langa, tramvaiele se strecoara discret si fara zgomot. Cu siguranta si acest lucru este o caracteristica a orasului Helsinki: punctualitatea.
Foarte simpatic si silentios este si tramvaiul "vintage" care face turul orasului (5 EUR).

Si tot asa, ne-am indreptat catre celebra “Biserica din stanca”, Church of the Rock sau Temppeliaukio Church, sapata direct in stanca, intre anii 1968-1969, dupa proiectul a doi frati arhitecti, Timo si Tuomo Suomalainen care au avut curajul sa reia o idee a acestui edificiu ce incoltise chiar inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Am patruns in "buncarul diavolului”, cum mai este denumita ciudata biserica ingropata in stanca, printr-o intrare construita din piatra masiva si, ce sa vezi inauntru? O sala circulara de proportii si, contrar asteptarilor, foarte luminoasa, cu scaune riguros asezate in semicerc, in care, mai tot timpul, un muzician interpreta la pian arii din Sibelius.

Vizitatorii sunt invitati sa nu stationeze in fata intrarii principale dupa ce si-au cumparat biletele, ci sa mearga printr-un coridor care dupa ce inconjoara marea sala circulara ii conduce spre zona unde se pot aseza linistiti in banci spre a asculta concertele Sibelius. Lumina patrunde natural printr-un luminator care înconjoara imensa cupola centrala de cupru inalta de 13 metri si cade, prin cele 180 de ferestre, chiar pe locul unde este amplasat marele pian. Acustica este fenomenala si, de aceea, aici au loc mereu multe alte concerte. De remarcat lipsa clopotelor in acest lacas religios, insa, in schimb, este prezenta o orga imensa, cu adevarat spectaculoasa.

Am urcat si la nivelul superior, in balcon, unde, la fel, exista banci de unde se poate asculta si vedea concertul de pian. Minunat! Am iesit foarte incantata si, mai ales, contrariata de existenta acestui tip de biserica, poate mai mult un auditoriu muzical. La iesire, chiar vis-a-vis, am zarit un magazin cu suveniruri.

M-am oprit brusc. Puteam sa fac altfel? Abia mai tarziu am realizat cat de scumpe erau aici flecustetele acelea si mai bine ajungi in centrul orasul pentru ca acolo preturile sunt cam la jumatate. Eu insa, doream sa-mi completez colectia de farfurioare cu capitalele lumii asa ca nu am rezistat si nici pretul nu m-a impiedicat sa-mi cumpar una (10 EUR). Cum va place?

Bineinteles ca in micutul magazin situat chiar in fata Bisericii Church of the Rock gasiti orice: de la lucruri practice gen desfacatoare de capace de bere pana la imbracaminte si plusuri reprezentand, ce credeti? Reni, Mosi Craciuni, ursuleti, catei, elfi si reni Rudolf simpatici…doar sunt la ei acasa peste tot! Nu ma mai saturam sa-i privesc si nu-mi venea sa mai ies, sa ma despart de acest minunat univers, dar imaginati-va ce simt copiii! Si afara, cine ma astepta? Chiar Mos Craciun...cred ca "transpira" mult in costumul lui traditional: era vara, cald si era prezent la Helsinki!

Noi ne-am continuat insa drumul spre inima orasului trecand pe langa KIASMA-Muzeul de Arta contemporana deschis publicului larg in 1998, o constructie avangardista de sticla, extrem de indrazneata, dar pe care nu am reusit sa-l vizitam.

Pe partea opusa, foarte aproape, se afla Muzeul National al Finlandei al carui aspect, la prima vedere, te face sa crezi ca este o catedrala imensa.

Putin mai departe se profileaza cladirea impunatoarea a Parlamentului, vegheata indeaproape de cele paisprezece coloane din granit

si un centru media unde se vedea o aglomeratie cam mare, facandu-ne sa ne intrebam ce fel de eveniment va avea loc curand, in oras. Abia a doua zi, cand am intalnit soldati la fiecare colt de strada si elicoptere survoland orasul, cand am vazut magazinele si restaurantele din zona portului inchise am aflat ce se intampla: o intalnire la cel mai inalt nivel, respectiv summit-ul Trump-Putin. Evenimentul nu ne-a stricat agenda de concediu si ne-am urmarit obiectivele pas cu pas: aveam doar doua zile la dispozitie si trebuia sa ne incadram in timp. Este momentul potrivit sa precizez ca pentru vizita orasului Helsinki sunt de ajuns cam doua zile pline iar o a treia merita rezervata pentru imprejurimile sale deosebit de frumoase, Porvoo-oraselul medieval echivalent al unui Eze sau Gourdon din Franta si neaparat Insula Suommenlinna. Asa ca, am alocat si noi 2 zile si jumatate in care am “inghesuit” obiectivele turistice deosebite cum am putut mai bine in program, renuntand insa la vizita unor anumite muzee din Helsinki.

Relativ aproape de ciudata cladire KIASMA si de Parlamentul din Helsinki, intr-o mica piateta, se afla statuia ecvestra a baronului Carl Gustaf Emil Mannerheim, militar de cariera si politician, in fapt, cel de-al saselea presedinte al Finlandei.

Din aceasta piateta

incepe zona comerciala, magazinele unde totul este intr-o continua miscare, turistii si localnicii roiesc cu mic, cu mare, intrand si iesind neincetat de peste tot.

La iesirea din Centrul comercial Narinkkatori am ramas surprinsa de imaginea inedita pe care mi-a oferit-o o constructie ciudata: Kamppi Chapel, o capela in stil modern, deschisa in 2012.

Este cel mai bizar loc de reculegere pe care l-am vazut vreodata, cu un aspect de corabie ce are in interior doar simple banci de lemn. Ce sa zic?! Obosit de fuga pe marile bulevarde, ce induc un sentiment de spatiu larg, poate ca turistul se revigoreaza aici si poate pleca din nou, cu avant si determinare, in cucerirea capitalei moderne si destul de aglomerata pentru zona nordica.

Am traversat familiarul, pentru localnici, bulevard comercial Aleksanterinkatu sau cum este alintat "Aleksi" si am ajuns in zona Garii Centrale din Helsinki.

Cladirea, strajuita de turnul cu ceas si flancata de patru figuri emblematice-uriasi de piatra care tin in maini lampi aprinse noaptea-a fost inaugurata in anul 1919, fiind desemnata de catre BBC ca una dintre cele mai frumoase statii de cale ferata din lume.