Helsinki...Hai-hui prin Helsinki in acorduri Sibelius (II)

Helsinki...Hai-hui prin Helsinki in acorduri Sibelius (II)

Dupa incursiunea in Gara Centrala, ne-am propus sa ajungem in Piata Senatului, iar de acolo, prin cateva directii bine alese, sa ne deplasam spre zonele noastre de interes evitand numeroasele zone aflate in constructie, spre a economisi ceva timp pe care il puteam aloca unor vizite neprevazute in program. Piata este foarte larga, ocupa 7000 metri patrati si este placata cu 400 000 de pietre rosii.

Dintru inceput am ales sa vedem Catedrala Luterana, Tuomiokirkko. Tot in zona si de mare interes sunt Senatul si Parlamentul; ar fi fost interesant sa le vizitam, dar, in ciuda tuturor demersurilor facute din timp in tara, toate incercarile mele pentru un tur ghidat s-au soldat cu esec, pentru ca vizita noastra la Helsinki a avut loc tocmai intr-o perioada cand aceste institutii nu erau deschise publicului larg. Ei, cine stie? Poate va mai fi si o a doua vizita aici! 

Chiar in mijlocul Pietei Senatului se afla o statuie gigantica a Tarului Alexandru al II-lea vegheata la baza de patru personaje care reprezinta Legea, Lumina, Munca si Pacea.

De jur imprejurul grupului de statui sunt multe flori, plante ornamentale incat pare o oaza verde pierduta in imensitatea de piatra pe care se desfasoara Piata Senatului. Ba chiar, la indemana, sunt si cateva banci - un binemeritat loc de odihna pentru turisti. Privind in sus, se vede Catedrala Luterana care troneaza deasupra unor scari abrupte, parca fara sfarsit.

Ca sa fiu sincera, mai intai m-am asezat pe o banca, am rasuflat de cateva ori si abia apoi, tragand puternic aer in piept, am urcat intr-un suflet, pana sus, la catedrala. Am descoperit o cladire frumoasa, in stil neoclasic, cu niste coloane imense asemenea unui templu grecesc, cu interior impunator prin marime (poate gazdui aproximativ 1300 persoane) dar extrem de simplu, o replica a Catedralei Isaac din Sankt Petersburg. Am admirat altarul aurit si pictat in anii 1880,

precum si orga pe care iti cad privirile de indata ce intri.

Iti atrage atentia si statuile lui Luther si a prietenului sau, filosoful, umanistul si reformatorul, Philipp Melanchthon.

Este de remarcat ca stilul arhitectural al orasului Helsinki este simplu, insa impunator, iar in anumite zone influentele tariste sunt usor indulcite de cele ale stilului Art Nouveau.

Ar fi bine ca cei ce doresc sa viziteze aceasta catedrala sa se intereseze pe site cu privire la program pentru ca noi am revenit si am urcat din nou acele trepte numeroase intrucat, intre anumite ore, la pranz, este inchis. Intrarea este libera si, daca aveti putin noroc, veti asculta si un concert la orga. E  o rezonanta splendida intre aceste ziduri!

Catedrala Luterana, care pana in 1917 purta numele de Biserica Sfantul Nicolae a fost construita intre 1830-1852 si a devenit repede simbolul orasului Helsinki. Ea rivalizeaza si isi disputa suprematia cu Catedrala Adormirii Maicii Domnului, Uspenski, cocotata pe un deal destul de aproape de zona portuara.

Si astfel avem ceea ce putem numi un contrast alb-rosu: Catedrala Luterana este de un alb orbitor si distoneaza puternic cu caramida rosie a Catedralei Uspenski. Oricum, la oricare dintre cele doua vrei sa ajungi, sa va pregatiti de urcat. Si nu oricum, ci in panta accentuata. Catedrala din caramida rosie e parca mai atragatoare sau poate ca sunt eu subiectiva deoarece mi-a placut mai mult.
Acum, in relatarea mea le-am alaturat, dar sunt situate la ceva distanta. Trebuie sa treci pe langa port

si chiar prin fata Primariei si a Palatului Prezidential ca sa ajungi la Uspenski.

Aproape de Piata Senatului, imediat dupa ce cobori scarile laterale ale Catedralei Luterane, se observa o cladire robusta, care este Biblioteca Nationala si, mai departe, mergand pe Bulevardul Aleksanterinkatu va apare in fata ochilor vechea Universitate din Helsinki.

Si intre cele doua vizite ale catedralelor am intrat si in Primaria din Helsinki (Kaupunginatolo) care se afla chiar in partea nordica a Pietei Senatului. Primaria este monumentala si are o constructie care merita s-o privesti din toate unghiurile.

Ne-am multumit cu o simpla trecere in revista a Salii Primariei, insa aici nimic spectaculos in afara unei expozitii vestimentare

si a unui soi de piramida ce aminteste de Coloana infinitului.

Am intrat in acest edificiu nu numai din curiozitate, cat, mai ales, in virtutea unui obicei dobandit dupa prima vizita in tarile nordice cu care ocazie am hotarat sa nu ratam vizitele la cladirile oficiale din capitalele Europei (primarii sau parlamente).

Ca istorie, in anul 1812 Helsinki a devenit capitala Marelui Ducat al Finlandei si, dupa proiectul unui arhitect berlinez, Carl Ludwig Engel, s-a construit Hotelul Seurahuone. Acesta a fost cumparat mai tarziu de municipalitate si transformat in Primarie in 1832. Da, de necrezut! Povestea cladirii este mai lunga si frumoasa, la fel de frumoasa ca si minunatele sale sali care, din nefericire, nu sunt deschise publicului. Tot ce am aflat au fost informatiile legate de banchetele organizate aici ca si concertele Sibelius, unele sustinute in prima auditie. Cladirea initiala a Primariei a fost demolata pentru a se asigura un spatiu suficient Pietii Senatului si Bisericii Sf. Nicolae, aflate pe atunci, in constructie. Din vechea cladire s-au pastrat si ulterior restaurat, aproape ca in trecut, doar Sala Empire

si Sala de Festivitati (care nu se viziteaza).

Doar pe pliantele turistice am vazut cat de frumoase sunt aceste doua sali care au fost pictate in culori vii si decorate cu picturi murale, cu candelabre imense si stralucitoare precum clasa comerciantilor care se reunea pe vremuri aici (continuare).